Social

Iuda, tradus şi în romană

După ce a fost lansată cu surle şi trambiţe acum cateva luni pe piaţa Occidentală, "Evanghelia după Iuda" a fost tradusă şi în limba romană. Publicul romanesc are la dispoziţie traducerea ediţiei engleze, patronată de prestigioşi cercetători ai creştinismului primelor veacuri de după Hristos. Aşa cum am mai arătat în numărul special dedicat subiectului în "Adevărul literar şi artistic" (nr.819/ 20 mai 2006), mediatizarea excesivă - comparabilă cu cea a filmului "Codul lui Da Vinci" - nu face decat să deformeze mesajele reale ale acestui document apocrif (nerecunoscut de canoanele Bisericii creştine). În cartea apărută recent la Ed. Egmond, intitulată "Evanghelia după iuda (din Codex Tchacos)", editată de Rodolphe Kasser, Marvin Meyer şi Gregor Wurst (trad. din limba engleză de Adriana Bădescu), sunt descrise în amănunt aventurile acestei descoperiri petrecute undeva, în deşertul egiptean, la mijlocul anilor '70 ai secolului trecut. După ce a fost găsită întamplător în-tr-un mormant egiptean, de către un căutător de comori rămas anonim, culegerea de papirusuri care avea să poarte numele de "Codex Tchacos" (printre care este şi "Evanghelia după Iuda") a avut un traseu sinuos: a trecut prin mai multe maini, s-au cerut sume astronomice, s-a deteriorat pe parcursul a 17 ani cat a fost depusă în-tr-un seif (în aşteptarea unui cumpărător generos) mai mult decat în cei 1600-1700 de ani cat a stat ascunsă sub nisipuri... Papirusul a ajuns astăzi pe mana cercetătorilor, aceştia reuşind să reconstituie peste 80% din conţinut şi să-l traducă din limba coptă în care a fost scris. Prin ce este alimentat de această dată senzaţionalul? Evident, este o altă abordare prin care sunt demontate teoriile creştine oficiale. Numai că manuscrisul nu aduce nimic nou... Specialiştii ştiau de mult teoria gnostică. Gnosticismul a fost o mişcare paralelă creştinismului (ce începea a se cristaliza), mişcare în care erau combătute dogmele oficiale. În timp, creştinismul a supravieţuit, pe cand gnosticismul a rămas doar un obiect de studiu pentru cercetători şi un fertil camp de inspiraţie pentru diversele mişcări pseudo-creştine. Ce se spune în "Evanghelia după Iuda"? "Evanghelia după Iuda" prezintă un Iisus nonconformist: şi el se afla în Iudeea/ printre ucenicii săi; într-o zi/ i-a găsit stand/ împreună şi exersand/ cele dumnezeieşti. Cand a sosit la întalnirea discipolilor săi,/ care împreună înălţau o rugăciune/ de mulţumire deasupra painii/(eucharistia), el a ras./ Discipolii i-au spus:/ "De ce razi văzandu-ne/ euharistia? Ce-am făcut/ de nu-ţi place?". El a răspuns/ zicandu-le: "Nu rad de voi,/ nici de ceea ce faceţi/ din proprie voinţă, ci de cel/ care va primi ofranda, Dumnezeul vostru". În faţa nelămuririi discipolilor, Iisus îi avertizează că nu poate fi cunoscut de oamenii aflaţi în starea în care sunt astăzi. şi îi provoacă întrebandu-i cine consideră că ar fi Fiul lui Dumnezeu? Întrucat singurul care răspunde la întrebare este Iuda, acesta primeşte îndemnul de a se despărţi de ceilalţi pentru o întalnire privată în care să primească "învăţătura profundă": "Desparte-te/ de ei căci îţi voi spune/ tainele (mysterion) Împărăţiei./ Poţi ajunge la ea (i.e. la Împărăţia cerurilor)/ însă amară-ţi va fi suferinţa/ căci un altul îţi va/ lua locul pentru ca cei doisprezece/ discipoli să poată fi/ în număr complet langă Dumnezeul lor". Astfel, în particular, Iuda este îndemnat chiar de Iisus să joace rolul de trădător, tocmai pentru a-l ajuta (conform credinţei gnostice): rolul de "a sacrifica trupul care îl înveleşte pe adevăratul Hristos"...Menţionăm că teoria de mai sus a fost combătută de credinţa creştină încă din anul 180 d. Hr., de episcopul Irineu de Lyon, într-o lucrare intitulată "Împotriva ereziilor"... Pentru cercetători, un astfel de manuscris este, fără îndoială, o mină de aur, dar din cu totul alte motive: "În opinia mea, textul ne oferă, bineînţeles, detalii importante legate de creştinismul timpuriu, însă nu în sensul în care se aşteaptă marele public. Ca specialist în literatura primelor veacuri creştine, sunt nevoit să-i dezamăgesc pe cei ce-l consideră în măsură să răstoarne toate ierarhiile bisericeşti. Textul a fost scris, după toate probabilităţile, în a doua jumătate a celui de-al II-lea secol şi se alătură vocilor care exprimă credinţele religioase ale unui grup (gnostic) marginalizat de istorie" (Louis Painchaud – coordonator al proiectului "Bibliothèque copte de Nag Hammadi" şi profesor titular la Faculté de Théologie et de Sciences Religieuses, Universitatea Laval, Québec) Ce este gnosticismul? "Preferinţa pentru Iuda şi respingerea creştinismului apostolic fac parte din atitudinea revoluţionară a gnosticilor faţă de mesajul creştin. Scripturile sunt interpretate mereu în cheie inversă, în noua ordine plus devenind minus şi viceversa. Bunăoară, începand din secolul al II-lea, gnosticii şi-au ales, drept recipiente ale revelaţiei, personaje pe care Biblia fie le menţionează doar în treacăt, fie le demonizează: Cain, Seth, sodomiţii, apostolii Toma, Filip, Iuda sau prostituata Maria Magdalena, care devine personaj central în "Evanghelia Mariei (Magdalena)". Nu poate fi vorba, prin urmare, în nici un caz de revoluţionarea cunoaşterii noastre asupra comunităţii apostolice, ci doar de o atitudine revizionistă, de contracarare a creştinismului instituţional prin aducerea în prim-plan a altor personaje decat Moise, profeţii Vechiului Testament sau cei patru evanghelişti. În perspectiva gnostică, toţi aceştia sunt supuşii Dumnezeului ignorant, ei sunt cei care rătăcesc mulţimea de credincioşi, după cum se exprima chiar autorul "Evangheliei după Iuda" " (Alin Suciu – doctorand în creştinismul timpuriu şi gnosticism la Facultatea de Teologie şi ştiinţe Religioase a Universităţii Laval din Quebec City ). Este pusă în pericol autoritatea Bisericii? "În nici un caz! În general, descoperirea unor noi evanghelii de-a lungul timpului s-a dovedit a avea un impact minor asupra Bisericii, ca instituţie. Cu toate acestea, cititorii de rand, care încep să-şi dea seama de semnificaţia celor pe puţin 34 de evanghelii creştine, care ne-au parvenit din antichitate, pot să-şi pună probleme cu privire la motivul pentru care sunt atat de importante cele patru texte canonice, iar acesta îi va ajuta să înţeleagă originile creştinităţii istoric, şi nu romantic. Din punctul meu de vedere însă, faptul în sine ar fi un caştig pentru biserică." Charles W. Hedrick – coptolog şi teolog, este profesor emerit de studii religioase la Southwest Missouri State University. Socuri "Însuşi titlul (original al) acestui text, "Evanghelia după Iuda" – Iuda Iscarioteanul -, este şocant. În Evangheliile din Noul Testament şi, în general, în tradiţia creştină, Iuda Iscarioteanul este înfăţişat ca o personalitate a trădătorului (...), nimic în privinţa lui nu pare a-l lega de Evanghelia sau vestea cea bună a lui Iisus". Mervin Mayer - profesor la Universitatea Chapman – unul dintre cei mai de seamă specialişti în gnosticism şi texte apocrife creştine Semnificaţii "Discuţiile din ultima vreme în jurul unor texte precum aşa-zisa Evanghelie după Iuda sau a unor romane precum Codul lui Da Vinci sunt semnele clare nu atat ale lipsei de identitate creştină, cat dovezi ale existenţei acesteia. Nu te lupţi cu toate armele împotriva unei năluci. Or, seria aceasta de pre-texte, prin care este pusă sub semnul întrebării integritatea mesajului eclesial, este argumentul cel mai evident al importanţei pe care, după moartea ideologiilor şi instaurarea regimului crepuscular al post-modernismului, o are (încă) dimensiunea religioasă".

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din social

Top

Cauta-ti perechea