Istoria artei pe bune si pe invers

„Oglinda lumii“, o istorie originala a artei, care nu porneste de la perioade, ci de la lucrari individuale, este primul titlu dintr-un lung plan pe care il propune cititorilor o noua editura romaneasca: Vellant. Julian Bell, pictor si profesor de istoria si teoria artei la London Art School, si-a lansat in capitala Marii Britanii, la inceputul lui octombrie, cea mai recenta carte, o istorie mai putin obisnuita a artei. Pe 8 noiembrie, acest volum, in traducere romaneasca, va aparea la o editura recent infiintata, Vellant. „Oglinda lumii“ nu este o noua incercare de a inventaria toate numele si lucrarile cunoscute si nici nu-si propune sa epuizeze toate metamorfozele prin care au trecut artele vizuale de-a lungul celor citeva mii de ani. Este mai degraba o poveste scrisa de cineva, ale carui preferinte si convingeri reies cu claritate din text si care incearca sa isi explice cum anume a evoluat intregul fenomen al artei, fara sa-l izoleze de context. Dimpotriva, asa cum anunta din titlu, Bell vede in schimbarile modului de reprezentare a imaginii o modificare a mentalitatii, a conditiilor economice si a tehnologiei, pe scurt, o metamorfoza a ceea ce numim „realitate“. „Traim intr-un amalgam de imagini. Strazile si ecranele din intreaga lume prezinta o invalmaseala de informatii vizuale diverse si disparate. Ochii nostri surprind o bolboroseala de citate artistice, drept pentru care ar fi bine sa cunoastem macar vocabularul: ce si de unde a venit. Mai mult, ar fi bine sa-i cunoastem gramatica “, declara autorul in prefata, anuntind una dintre intentiile acestei carti. Pornind de la primele forme considerate artistice, respectiv din perioada din care dateaza primele statuete, sculptate greoi in roci vulcanice, povestea artei pe care Bell o scrie in 500 de pagini ajunge pina la galeriile-laborator in care Damien Hirst isi pune la punct expozitiile excentrice. Tot acest traseu este construit si documentat cu lucrari pe care pictorul-autor le considera relevante din punct de vedere vizual pentru o anumita perioada. Spre deosebire de majoritatea istoricilor artei, Bell nu opereaza cu perioade si categorii pe care sa le umple apoi cu referinte , ci porneste invers, de la obiecte individuale, fie ca este vorba despre sculpturi sau despre instalatii contemporane. Urmatorul pas este incercarea de a gasi legaturile dintre aceste lucrari, atit cele estetice, cit si cele din „pinza freatica“ a societatii din care fac parte. Toate aceste manevre le efectueaza Bell fiind in permanenta atent la cel care il citeste, implicindu-l in discursul lui, colocvial pe alocuri, refuzind sa ocupe „amvonul“ cunoscatorului care ii predica profanului. Ba chiar uneori se adreseaza cititorului la persoana a doua, implicindu-te in povestea picturilor erotice de la sfirsitul secolului al XIX-lea japonez sau in aceea despre cum aparitia tiparului influenteaza impactul lucrarilor lui Dürer. Un alt element pe care Bell nu il neglijeaza in „Oglinda lumii“ este sa ilustreze tot ceea ce aduce in discutie, astfel incit personajele si operele de arta despre care citesti sa nu ramina niste simple abstractiuni. Cu subiectivism asumat, pictorul britanic, in al carui arbore genealogic se regaseste traditia acestei indeletniciri, incearca sa-si formuleze propria explicatie asupra felului in care a evoluat arta, oferindu-i celui aflat de cealalta parte a textului un fel de instrument. Un mijloc prin care sa incerce pe cont propriu o posibila teorie. Cu toate acestea, nu cade in capcanele relativismului. Mai mult, in cele douasprezece capitole, conecteaza cu usurinta fenomene din spatii diferite, urmarind paralel felul in care se propaga schimbarile. „Reuseste sa scrie un text admirabil, bine gindit si surprinzator de lizibil, in ciuda faptului ca izbuteste sa acopere un teritoriu intelectual atit de vast“, observa si un cronicar de la „Times“, intr-o recenzie a editiei in limba engleza. Versiunea in limba romana, care va fi lansata peste o saptamina, la libraria Carturesti, a fost realizata in coeditie cu Editura Thames&Hudson din Londra, beneficiind de aceleasi conditii grafice impecabile si de acelasi pret, respectiv 150 de lei. Aceasta prima aparitie a Editurii Vellant este sustinuta si printr-o traducere in cunostinta de cauza, atenta la alternarile de stil la care recurge istoricul pedant. Desi abordarea personala si selectia exemplelor ar putea stirni un oarecare scepticism din partea connaisseurilor, argumentele care conving sint atit rigoarea informatiei pe care o reda, precum si eficienta felului in care spune povestea artei. In ceea ce priveste nivelul grafic, dat fiind ca, in cazul unor asemenea volume, acesta poate ridica sau „omori“ o carte, pentru „Oglinda lumii“ nu s-a apelat nici la opulenta care sa distraga atentia, dar nici nu s-a facut economie de mijloace. Iar cele 372 de imagini, dintre care 267 color, sint bine proportionate cu volumul textului. Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro