Iran: istoria unei noi puteri nucleare vechi

Paradoxurile istoriei functioneaza - SUA au vrut sa controleze domeniul nuclear cu ajutorul Iranului la jumatatea secolului al XX-lea, acum Teheranul joaca de unul singur. Planurile nucleare americane in privinta Iranului, cindva principalul lor aliat in Orientul Mijlociu, au fost date peste cap de revolutia islamica din ’79 si de razboiul Iran-Irak. Transformarea Iranului in putere nucleara echivala pentru Washington in anii ’50 cu introducerea unui cal troian intr-o regiune care cadea tot mai mult sub influenta sovietica. Acum, Iranul este perceput drept dusmanul public numarul unu. Propaganda functioneaza de ambele parti. Iranul este demonizat, iar amenintarile cu un atac nu mai sint de multa vreme doar aluzive. La rindul sau, Teheranul isi pledeaza cauza, sustine sus si tare ca programul sau nuclear este in scopuri civile, dar nu reuseste sa alunge suspiciunile, desi, potrivit Agentiei Internationale pentru Energie Atomica , nu exista dovezi clare ca ar urmari obtinerea bombei nucleare. Cei care sustin ca programul iranian este de fapt unul militar se intreaba de ce Iranul a refuzat propunerea europeana de a inlocui reactoarele care functioneaza cu combustibil pe baza de uraniu imbogatit cu reactoare care nu au nevoie de astfel de combustibil. Suspiciuni ridica si faptul ca Teheranul a refuzat in repetate rinduri sa primeasca uraniu gata imbogatit de la europeni si rusi. Argumentul iranian a fost ca nu vrea sa depinda de nimeni. Dincolo de discutiile privind caracterul militar sau nu al programului, cert este ca Iranul iese in avantaj in jocul negocierilor. Dezvaluirea faptului ca are capacitati de imbogatire a uraniului a oferit Iranului o pozitie excelenta de negociere in conditiile in care amenintarea cu o lovitura militara este improbabila, inclusiv din cauza situatiei din Irak si a antipatiei globale fata de politicile americane de securitate. Si chiar daca un atac ar avea loc, nimic nu garanteaza ca ar fi distruse toate zonele nucleare iraniene. Felul in care negociaza Iranul, chiar cind nu pare sa o faca, respecta tehnica de disimulare mentionata in Coran drept procedura de utilizat impotriva adversarilor cind nu e posibil Jihadul. Un diplomat european, citat in cartea „Iranul, bomba si esecul natiunilor“ de Therese Delpech, spunea sub acoperirea anonimatului ca „Iranul afirma contrariul a ceea ce gindeste si face contrariul a ceea ce afirma, ceea ce nu inseamna neaparat ca Iranul face contrariul a ceea ce gindeste“. Politica nucleara iraniana s-a dovedit constanta, indiferent de regim, atit in vremea ultimului sah, cit si acum in republica islamica. Programul nuclear iranian, desi confiscat propagandistic, in realitate nu tine de ideologii si nici de factori politici interni. Date fiind larga sustinere in rindul populatiei si suprapunerea pe sentimentele de mindrie de tip nationalist , oprirea programului nuclear ar echivala cu o sinucidere politica pe scena iraniana. Cronologia Iranului nuclear 1957: SUA si Iranul semneaza un acord de cooperare nucleara civila, parte a programului american „Atomi pentru Pace“ 1967: SUA trimit in Iran transporturi de uraniu si plutoniu destinate unui reactor de cercetare 1968: Iranul semneaza si ratifica Tratatul de Neproliferare Nucleara Anii 1970: Planuri de construire a 20 de centrale nucleare cu ajutorul SUA; Iranul semneaza acorduri cu mai multi contractori europeni, intre care firma germana Kraftwerk Union (parte a Siemens AG), si incepe lucrarile la centrala din Bushehr in 1974. 1975: Institutul de Tehnologie Massachusetts semneaza un contract cu Agentia Iraniana pentru Energie Atomica pentru programe de specializare a inginerilor iranieni in domeniul nuclear 1979: Are loc revolutia islamica, iar Iranul opreste programul nuclear 1982: Iranul anunta ca va imbogati uraniu propriu la Centrul Nuclear de la Isfahan 1983: Inspectii ale Agentiei Internationale pentru Energie Atomica (AIEA), care acorda Teheranului un program de asistenta pentru imbogatirea uraniului, ulterior oprit sub presiune americana 1985: Iranul anunta descoperirea pe teritoriul sau a unor zacaminte uriase de uraniu 1995: Iranul semneaza cu Rusia un contract de 800 de milioane de dolari pentru terminarea reactoarelor nucleare de la Bushehr, sub supravegherea AIEA 2002: Presedintele american George W. Bush include Iranul in „Axa Raului“ ca stat sponsor al terorismului 2002: SUA acuza Iranul ca vrea sa obtina bomba atomica 2003: Directorul AIEA, Mohamed ElBaradei, anunta ca Iranul a ascuns unele materiale si activitati nucleare Octombrie 2003: Iranul isi suspenda temporar activitatile nucleare ca dovada de buna-credinta si negociaza cu UE; in noiembrie, AIEA anunta ca nu exista dovezi ca Iranul incearca sa se inarmeze nuclear 2004: Iranul reia activitatile nucleare 2005: Liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, da un decret religios prin care declara neislamica utilizarea armelor nucleare 2006: Dosarul nuclear iranian este transferat la Consiliul de Securitate al ONU 2006: Liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, ameninta ca, daca SUA vor ataca Iranul, acesta va replica oriunde in lume unde exista interese americane 2006: Rezolutie ONU prin care Iranul primeste sanctiuni 2007: Presedintele iranian Mahmud Ahmadinejad anunta ca Iranul poate produce combustibil nuclear la scara industriala Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro