Friedrich Nietzsche considera ca, prin Carmen, Georges Bizet depasea ca adevar si forta a sentimentului conceptiile operei wagneriene. Ceva din aceasta opinie se adevereste, daca tinem cont ca, dupa premiera pariziana din 1875, initial un insucces, "Carmen" a avut forta de a fi devenit una dintre cele mai cantate creatii ale repertoriului liric. Treptat, la istoria versiunii originale s-au adaugat, intre 1915 si 2004, zece filme americane, germane, franceze, spaniole, amerolatine. Intre acestea se afla si pelicula lui Peter Brook, dupa versiunea scenica, adaptata in varianta personala a operei lui Bizet, "Tragedia lui Carmen". Partitura apartine dirijorului si compozitorului francez de origine romana Marius Constant, potivita formulei libretistului Jean-Claude Carriere pentru spectacolul lui Brook, realizat si filmat la inceputul anilor 80. Iata o provocare artistica ce nu i-a dat liniste lui Ion Caramitru , realizator al unei versiuni dupa formula Brook-Constant montata de el la Belfast. Acum, am asistat la generalele premierei romanesti, petrecute in sala Nationalului bucurestean, inaintea premierei de la Sibiu, peste putina vreme. Spectacolul va avea loc intr-un spatiu neconventional , Curtea Muzeului de Istorie-Casa Altenberger, la orele noptii, sub cerul instelat . Ambientul acesta inspirator l-am banuit si in timpul celor trei generale care reunesc actori si solisti lirici tineri, o orchestra independenta, "Metropolis", cu 16 muzicieni. (continuarea in
Cronica Romana )