Pe 5 iunie, Curtea Constitutionala turca anula - pe motiv ca afecteaza caracterul laic al statului - un amendament privind interdictia portului voalului in universitati, chiar daca acesta fusese votat in luna februarie cu o larga majoritate de conservatorii islamisti ai premierului Recep Tayyip Erdogan .
O saptamana mai tarziu, pe 12 iunie, Inalta Curte de Casatie si Justitie din Romania dadea o decizie, cel putin la prima vedere, contrara. Caci, anuland recomandarea prin care Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii solicita Ministerului Educatiei si Cercetarii elaborarea unor reglementari care sa elimine discriminarea generata de prezenta simbolurilor religioase in scolile publice, Inalta Curte pare sa suspende caracterul laic al statului.
Urmeaza, desigur, motivatia acestei decizii stranii a Inaltei Curti, dar faptul ramane: spatiul public si cel privat se confunda pana intr-acolo incat nici Guvernul, nici Justitia nu mai stiu sa le deosebeasca. Iar cand domneste confuzia, integrismele triumfa.
In fond, de ce ar fi surprinzatoare decizia Inaltei Curti, cand chiar si presedintele statului, garantul Constitutiei, aparatorul egalitatii tuturor romanilor indiferent de confesiune, saruta mana Patriarhului - poate intr-un gest de umila supunere individuala in fata puterii spirituale -, dar punand astfel statul, institutie pe care o incarneaza, intr-o evidenta pozitie de inferioritate fata de o credinta privata, chiar daca impartasita de majoritatea cetatenilor.
Iar declaratia aceluiasi la inceputul lunii iunie, facuta la Iasi la „intronizarea“ mitropolitului Moldovei, prin care, probabil dintr-un exces discursiv, considera religia ortodoxa drept religie nationala, creeaza senzatia unei atitudini mai mult decat partinitoare. Or, statului i se cere sa fie impartial.
Oricum, cu sau fara intentie, aceasta decizie a ICCJ se inscrie intr-o serie de actiuni prin care s-a incercat reducerea la un rol decorativ a unor institutii menite sa contribuie la definirea spatiului public romanesc. Dupa ce, in ianuarie, Curtea Constitutionala declarase neconstitutional CNSAS, era randul CNCD sa fie temperat. Prea nemultumise multa lume buna . Si asa, incet, Romania aluneca spre un comunitarism care abia daca mai disimuleaza integrismul.
Blocajul unei elite intelectuale traditional conservatoare in fata laicitatii, populismul ortodoxist al politicienilor, stereotipurile si fricile individuale, precum si paralizia institutiilor au pus statul roman in defensiva. Si daca in Turcia decizia Curtii Constitutionale ar putea prefigura dizolvarea Partidului Dreptatii si Dezvoltarii - pentru ca aceiasi judecatori se vor pronunta in lunile urmatoare asupra interzicerii partidului de guvernamant pentru actiuni contrare laicitatii -, in Romania, nici ICCJ, nici Curtea Constitutionala nu au vointa sau putinta de a apara statul de cei ce il ataca in chiar esenta sa: laicitatea.
Fara politicile secularizarii, modernitatea europeana nu ar fi fost posibila. Or, astazi, ca reactie impotriva acestei modernitati care a generat inegalitati aparent insurmontabile, atat intre state, cat si in interiorul acestora, un puternic resentiment comunitarist cuprinde din ce in ce mai multa lume. El de-voaleaza tot felul de integrisme, de la nationalisme la fundamentalism religios, reactii violente de aparare, facilitate de criza valorilor traditionale, ale celor ce nu se pot adapta unei societati in care schimbarea nu pare a duce nicaieri.
Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de Stiri Principale Acasa.ro
