Iata zapezile de altadata!

Ultimele doua zile au adus in sudul tarii ninsori abundente , cum nu s-au mai pomenit in Bucuresti, Craiova sau Constanta de cativa ani. Dincolo de problemele traditionale (circulatie greoaie, localitati izolate , autoritati adormite, activitati economice paralizate), stratul gros de zapada ne-a readus si bucuria de a avea o iarna adevarata. Cei mai fericiti au fost copiii, care au profitat de acest dar, venit in plina vacanta, pentru o repriza de sanius sau o bataie cu zapada. Unde sunt zapezile de altadata? Iata-le, nu le-a topit de tot incalzirea globala! Nametii care i-au enervat pe soferii din Capitala au fost ieri bucuria copiilor. In bocanci sau pantofi, cu sau fara costum de schi, pustii au luat, insotiti de parinti, calea parcurilor unde orice panta mai abrupta a fost promovata la rangul de partie. Printre ei, cei mari si-au adus aminte de zapezile de altadata si s-au bucurat si ei de moment. Prima zapada in Tineretului Dupa ninsoarea de ieri, printre bucuresteni parerile erau impartite: unii spuneau ca n-a mai nins asa de trei ani, altii de zece, iar cativa pensionari impingeau cunoasterea evenimentului catre timpuri „primordiale”, spunand ca doar in anii ‘50, cand erau ei tineri, au mai vazut asa ceva. Dar asta nu conteaza prea mult pentru Mara. Ea are trei ani si jumatate. A mai vazut cum a fulguit pe strazile Bucurestiului, dar asa ceva n-a mai „patit” niciodata. Asa ca tatal sau a luat-o frumos de manuta, a infofolit-o bine in haine groase de sanius, a asezat-o in miezul unei sanii verzi fosforescente si a tras-o pana in Parcul Tineretului. Acum Mara, tipand vesela, coboara, bine „impachetata” pana la gat intr-un sac de plastic, panta devenita derdelus de Capitala. „E la prima zapada de genul asta si se baga pe unde e mai mare!”, explica tatal importanta momentului. De undeva din „capul” partiei, vreo doi adolescenti sunt mai „experimentati”: se imbie sa desfaca o sticla de bere, in timp ce alti tineri se chinuiesc in miezul derdelusului sa smulga un copacel care le incurca alunecarea. „Si se spune apoi ca noi nu iubim natura!”, rad tinerii ca de o isprava grozava. Toboganul, ca o partie In Parcul Cismigiu , undeva „la castel”, o mama isi ridica de jos baiatul ce face contururi cu mainile in zapada. Rade si-i spune ca l-a confundat cu un ingeras. Doua doamne mai in varsta se opresc in miezul potecii subtiri din omat ca sa se bulgareasca in toata regula. „Am iesit special pentru asta din casa. N-am mai vazut asa zapada de ceva ani. E foarte frumos, nu regretam deloc ca am iesit!”, explica una dintre ele. Cativa oameni plimba caini ce si-au pierdut mintile de fericire printre troiene, iar la tobogane, David spune ca fata de langa el, Sara, „e o prietena din copilarie”. Chiar daca nici el, nici fata, n-au mai mult de 12 ani. Alaturi, doi adulti denumiti de cei mici „mama Ivan si tata Alexandru Ivan” ii pazesc pe cei doi cat aluneca, asezati intr-un suport de plastic - un fel de sanie moderna - pe tobogan. Pentru pusti, zapezile ca astea de acum sunt un lucru rar, o recunosc si ei. Povesti cu oameni mari „Mama Ivan” stie niste povesti cu nameti „cat casa”, de faceau oamenii tuneluri sa treaca pe sub ei. Dar asta era in anii ‘50 si undeva la tara. „Eu am prins ninsori cand eram copil, ca nu puteai sa iesi din casa. Oricum, si ce e acum la Bucuresti e splendid!”, spune zambind femeia, privind la pomii plini de nea. O doamna profesoara, trecatoare prin zona Cismigiului, sanctioneaza reticenta unora la zapezile ca-n povesti: „Copiilor mei le zic, si cand spun toti pe la televizor ca e vreme rea, sa iasa, sa se joace, ca e frumos cand ninge. Nu stiu de ce unii parinti din ziua de azi se sperie asa si nu-si scot copiii la sanius, cand e atat de frumos afara!”, spune profesoara. In rest, mai are de reprosat cateva lucruri „de oameni mari”: nu intelege de ce mai circula unii soferi cand primaria le-a recomandat bucurestenilor sa nu iasa azi cu masina si ca o mai nemultumeste ca de pe trotuar nu a curatat nimeni zapada si e ea obligata sa mearga pe mijlocul strazii. CRAIOVA Cu multe sanii, in spatele blocului In Craiova a nins miercuri toata ziua. Ieri-dimineata ninsoarea a stat. Incremenita intre blocuri, peste masini si dupa betoane, zapada a sters orasul, l-a transformat intr-un loc din poveste, pe care nimeni nu-l banuia atat de aproape. Pentru unii pana la genunchi, pentru altii pana la gat, zapada a adus cu ea liniste pe strazi. Motoarele ragusite ale masinilor, ragetul putinelor pluguri si claxoanele rare au palit in fata vuietului general care strabatea fiecare artera a orasului. „Partiiiiiiieeeeeeeee!”, „Paaaazeeeeeaaaaa!”, „Zaaaapadaaaaaaa!”, „Cobooooooooooor!” se aude dintre blocuri, dincolo de muntii de zapada impinsi pe marginea bulevardului de plugurile gri. Multi copii descoperisera iarna pentru prima data. In spatele blocurilor, in aleile ascunse dupa copacii batrani, abia acolo ii gaseai, incercand, curios, zapada. Si ce daca nu mai au sanii cu sine de metal si blane, si ce daca nu mai au cizme de cauciuc si caciuli din blana de miel, si ce daca nu trebuie sa urce dealul zece minute ca apoi sa tipe de fericire treizeci de secunde, cand il coboara in goana calare pe sanie? Imbracati in haine de fas, cu sanii din plastic si cizmulite din piele, copiii s-au bucurat de iarna, asa cum nu au mai avut ocazia sa o faca pana acum. La Rotonda, ieri dupa pranz, cu totii radeau. Unii cu saniile, altii cu bulgarii, vreo doua fete cu tavalitul in zapada. Ochii le radeau, obrajii le plezneau de fericire, glasul abia le ajungea sa isi tipe bucuria. Zi-lumina in zapada „Tati, tati, mai impinge-ma o data. Te rooog! Te roooog!”, il implora Andrei, de la inaltimea celor 90 de centimetri ai sai, pe singurul adult de prin preajma. Cu sania in brate, mai mare decat el, micutul suia cu pasi mari panta din spatele pomilor batrani catre tatal sau. „Sigur, tata. Inca o data. Ai grija sa nu te lovesti”, i-a raspuns adultul, parca invidios. Fetele se tavaleau in zapada. Urcau si ele aceeasi panta mica, apoi isi dadeau drumul la vale. „Ioana, n-ai inghetat?”, intreaba o vecina in haina de blana, cu plasa de paine in mana. „N-am inghetat, tanti!”, raspunde fata. Si abia atunci vede ca cineva le fotografiaza jocul. „Alina, uite, ne face poze!”, rade din toata inima. Se ridica in picioare, se scutura de zapada. Sta cinci secunde si se arunca din nou in covorul moale, urmata imediat de prietena ei. Undeva, pe lateral, doi flacai se bulgaresc. Nu au mai mult de 7 ani, poate nici nu sunt inca la scoala. Ei nu vorbesc, doar se alearga si mai striga unul la altul din cand in cand. Cine stie cat au stat copiii la joaca, in spatele parculetului de la Rotonda? Rasetele lor, ca si cele ale copiilor din spatele fiecarui bloc, fiecarei parcari, fiecarui palc de copaci, s-au auzit pana tarziu, cand norii grei de deasupra blocurilor s-au transformat in intuneric. (Gabriela Zanfir) Copiii din satul hunedorean Ruda profita din plin de venirea zapezii Ruda, un satuc hunedorean urcat pe-o culme in Muntii Poiana Ruscai, asteapta in liniste caderea serii. Cerul alb-verzui la orizont, dar cat se poate de albastru in rest, este si el linistit, curat. Din acoperisurile de pe fata soarelui (cum numesc locanicii locurile in care bate soarele pe casa) mai picura din zapada ce sta sa se topeasca. „Darius, hai la sanie!” Pe la case, liniste si pace. Toti asteapta preotul sa vina cu „botezul”. Dintr-o data, o poarta de tabla se deschide. Apare o fetita cu codite, imbracata doar in pantaloni de trening si un pulover, care trage o sanie cat ea de mare. „Sania e sanie, doara n-o sa stau eu toata ziua dupa popa, sa vina sa ma stropeasca el cu apa aia intre ochi”, zice fata. Denisa Dragulescu are 10 ani si pleaca de-acasa hotarata sa-si duca la bun sfarsit un plan simplu si eficient: sa stea pe saturate la sanius. Face cativa pasi pe ulita, dupa care striga: „Daaariuuus... hai la sanie!!!”. „Inca nu, ca la noi n-a ajuns popa”, zice Darius, cu ciuda. Flavius, verisorul ei de 11 ani, raspunde prompt la apel si iese complet echipat: geaca, cizme, caciula, manusi si sanie. Dupa cateva minute apare si Sebastian. Fiecare cu sania lui „monopost”, incep intrecerea. Prima proba: coborarea pe burta. Dupa doua-trei ture de incalzire, nazdravana cu codite vine cu ideea: „Bai, baieti. Dati-o-ncolo!! Avem vreo 11 partii si noi stam tot aici?”. Nu mai e nevoie de nicio dezbatere. Toti trei isi iau saniile, le arunca peste-un gard si-n cateva clipe ajung pe traseul din ograda. Pe derdelus pana seara Aici e mult mai palpitant. Daca nu te tii bine, cazi si te rostogolesti ca un bolovan. Pentru Denisa, Flavius si Sebastian, partia din ograda nu mai are insa prea multe secrete. E una dintre favoritele lor „ca-i spectaculoasa”, dupa cum spune Flavius. Cat ar fi ea de spectaculoasa, Denisa tot isi roteste privirea si zice: „Hai sa ne dam pe-acolo”, aratand cu degetul spre o coasta abrupta. Baietii se codesc putin. Le e cam teama sa nu ajunga in tufarisul care sta la baza coastei... dar cum sa se faca de rusine in fata Denisei? Se conformeaza. Nu trece mult si apare si Darius, bucuros ca, intr-un final, a trecut preotul si pe la casa lui, iar bunica l-a lasat la sanius. Acum, cu trupa in formula completa , distractia e in toi. Pe partia „extrema”, orice tura se termina cu o cazatura. De la cazaturi, la bataia cu zapada nu mai e mult. Se incinge un mic razboi in patru, in care fiecare este singur impotriva tuturor, si fiecare rade si tipa cat poate de tare. Cand se lasa seara, toti pornesc spre casa. Coditele Denisei sunt asa de inghetate ca nici nu-si da seama ca le mai are. Nu-i nimic, merge la caldura, acasa, si... daca nu adoarme... la noapte iese iar la sanius, pe ulita, cu cei mari. (Ciprian Iancu) PETROSANI Generatia „computer”, la sanius Derdelusurile din Petrosani erau pline ieri cu zeci de copii si tineri care profita de ultimele zile de vacanta. Spre bucuria bunicilor, zapada din ultimele zile a scos din case „generatia computer”. Cei mai mici fac oameni de zapada intre blocuri si in parcuri. Dar majoritatea au iesit la sanius. Oriunde exista un damb cat de mic, chiar si in spatele blocului, apar si pustii cu saniutele, veseli ca nu trebuie sa urce la munte pentru a se bucura de zapada. „Am vorbit pe mess cu prietenii sa iesim sa ne dam cu sania ca este frumos, zapada mare”, spune Darius. „Imi place, numai ca este mica partia”, spune si Bogdan, care face ture cu saniuta de pe un damb din imediata apropiere a parcului central. „Unii copii nu asteapta randul si se baga in fata. Asta nu imi place aici, pe derdelus. Si este si mic, imediat se termina”, se plange o fetita. „Am incercat toate derdelusurile. Mai fac cateva ture si merg ca ma asteapta mama”, se lauda Orlando. Cu totii sunt in culmea fericirii. (Marius Mitrache) PROGNOZA Mai ninge usor in Baragan si Dobrogea Ninsorile continua si astazi in sud-estul tarii, respectiv Baragan si Dobrogea, dar intr-un ritm mai scazut, avertizeaza specialistii de la Administratia Nationala de Meteorologie (ANM). In restul tarii nu se vor mai inregistra precipitatii, in schimb vremea va fi foarte rece, chiar geroasa pe timpul noptii. Valori foarte scazute vor fi si ziua, in nord-est si in depresiunile intramontane. In zonele joase va fi ceata asociata cu depunere de chiciura. Cel mai frig va fi maine, cand minimele vor fi intre -20 si -24 de grade C, in depresiuni. Temperaturile vor fi in crestere usoara abia duminica: maximele vor fi cuprinse intre -8 si 0 grade C in zonele extracarpatice, usor mai ridicate pe litoral - pana la 4, iar cele minime intre -12 si -2 grade C. Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro