Dosarul "Presa", alte nume in retea

Gazetari gloriosi ai epocii socialiste figureaza la CNSAS ca informatori ai Securitatii. Nici unul nu o recunoaste. Nici o redactie fara turnatori reali sau fictivi. Pare sa fi fost sloganul Securitatii, care si-a creat retele informative impresionante in breasla ziaristilor, ce incepeau cu cei din conducerea ziarelor si se terminau cu simplii executanti. Dupa cum a aratat „Cotidianul“ in editia de luni, singura publicatie din care securistii nu au reusit sa recruteze informatori a fost „Arici Pogonici“. Astazi va prezentam numele cele mai reprezentative, incepind cu cele de la „Scinteia“. „Sa nu deconspiram acesti informatori“ Ziarul portstindard al PCR parea intesat cu informatori, potrivit documentelor de la CNSAS. Intr-un proces-verbal de predare-primire a unor note, incheiat intre ofiterii Traian Ciubota si Stana Creta, apar zece persoane din reteaua informativa a acestei redactii. Aici, ca si la alte publicatii, indispensabili pentru securisti erau cei care se ocupau cu scrisorile, seful de protocol, seful de cadre, corespondentii din strainatate. Sectia economica beneficia, se pare, si ea de o atentie speciala. Numele lui Ion Erhan, actualmente director la „Economistul“ si la Editura Economica, si al lui Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului Bancii Nationale, sint mentionate in mai multe documente ale Securitatii. Primul apare si intr-o nota prin care un colonel, pe nume Bojin, si-a atentionat colegii: „Atentie, sa nu deconspiram acesti informatori. Cunoasteti numai dvs.“. Ion Erhan neaga insa ca ar fi semnat vreun angajament sau ca ar fi dat vreodata note Securitatii. Sustine ca era un ziarist cu responsabilitati foarte importante, doar la vedere insa. „Noua agenti secreti straini la «Scinteia»“ Vreme de un deceniu a scris discursurile prim-ministrilor, mai intii ale lui Ilie Verdet, apoi ale lui Gheorghe Dascalescu. „M-au chemat odata cei de la Securitate, dupa ce a aparut intr-un ziar geman un articol despre mine. Fusesem la un seminar in Grecia, despre presa si democratie, la care eu am spus ca in Romania exista democratie. Dovada era un articol din «Romania libera», in urma caruia a fost demis ministrul Energiei Electrice“, povesteste Erhan, care spune ca a avut chiar curajul sa modifice, pe 22 august 1982, un discurs al lui Ceausescu ce urma sa apara a doua zi in „Scinteia“. „Era o eroare de ordin economic si am modificat-o“, se mindreste el. Desi neaga ca ar fi colaborat, Erhan considera ca unii despre care s-a aflat, precum Mona Musca, nu au facut decit sa-si apere tara. „De ce nu se intreaba nimeni citi agenti sint in Romania? Va spun eu ca, dupa 22 decembrie 1989, mi-a aratat cineva o lista cu noua agenti ai serviciilor secrete straine infiltrati doar la «Scinteia»“, sustine Erhan. Adrian Vasilescu: „Nu note, ci reportaje“ Adrian Vasilescu neaga si el ca ar fi semnat vreun angajament si ca ar fi dat vreodata note scrise, deoarece era „un nume in presa“. Vreme de 19 ani a avut insa intilniri frecvente cu ofiterii de Securitate, in virtutea functiilor pe care le-a detinut la „Scinteia Tineretului“ (unde a lucrat din 1962 pina-n 1980, fiind si sef de sectie din 1974), apoi la „Scinteia“ (pina-n 1990), unde avea un statut privilegiat ca publicist-comentator. Vreme de opt ani i-a oferit si consultanta economica vicepresedintelui Consiliului de Stat, Manea Manescu, dupa cum spune. „Prima data m-au contactat in 1970, dupa ce m-am intors din Austria. Le-am zis un singur lucru, ca de la mine nu vor obtine nimic. Apoi nu am mai avut cu ei decit dialoguri multe si amiabile. Puteau fi de doua ori pe luna sau de doua ori pe an, in orice caz, intotdeauna cind ma intorceam din strainatate“, spune Vasilescu, care precizeaza ca scria, totusi, niste reportaje de calatorie, pe care le dadea sefului de cadre si care nu erau niciodata publicate. „La doua, trei zile dupa Revolutie, m-a chemat seful de cadre de atunci si mi le-a dat. Nu le-am pastrat insa.“ Potrivit unei liste de la CNSAS, Adrian Vasilescu a fost in atentia Directiei a III-a, insa legatura a incetat la un moment dat. Oteanu: „Trebuia sa prezint un raport“ Alta persoana de la „Scinteia“ care, potrivit documentelor, ar fi facut parte din reteaua informativa este Smaranda Oteanu. Critic muzical, aceasta spune ca pleca mereu in strainatate, insa nu a dat niciodata note informative Securitatii. „De fiecare data cind ma intorceam, trebuia sa prezint un raport institutiei prin care plecasem: Ministerul Culturii, Uniunea Compozitorilor. O singura data am plecat trimisa de ziar, in China . Dar ceea ce scriam, de exemplu, dupa ce mergeam la Zilele Muzicale din Varsovia, era de genul «A cintat orchestra lui Voicu, a sustinut un recital Valentin Gheorghiu». Toate erau semnate cu numele meu si se terminau cu o formula de genul «Nu s-a intimplat nimic deosebit»“, isi aminteste cea care a fost director artistic al Operei Nationale, iar apoi a fondat Opera Comica pentru Copii. Smaranda Oteanu se mira ca apare pe astfel de liste, cind, de fapt, existau toate motivele sa fie urmarita, pentru ca primul sau sot lucra in strainatate, la agentiile comerciale ale Tehnoforestexport. Gheorghe Pirvan, de la Sectia de scrisori a „Scinteii“, apare mentionat in mai multe documente ale Securitatii, cu numele de cod „Pirvu“. El lucreaza si astazi la ziarul „Adevarul“, pe acelasi post. Neaga insa ca ar fi avut vreodata vreo legatura cu Securitatea si ca ar fi semnat vreun angajament, desi ofiterii de Securitate veneau adesea pentru a lua scrisorile de la cititori, „insa vorbeau cu seful de sectie de atunci, Nicolae Rosca“, spune Pirvan. Acesta a studiat trei ani Relatii Internationale la Moscova, pina-n 1964, iar in tara si-a echivalat examenele si a absolvit Dreptul. Toarna, domnu’ Geo! Gazetarii sportivi nu erau nici ei neglijati de Securitate. Dimpotriva. De la ziarul „Sportul“, de exemplu, ofiterii reusisera sa racoleze cel putin sase informatori, dupa cum arata documentele de la CNSAS. Unul dintre numele care apar pe liste este cel al lui George Raetchi, care dupa Revolutie si-a cistigat notorietatea ca prezentator al emisiunii „Teleeurobingo show“ de la Antena 1, consacrata prin replica „Zi-le, domnu’ Geo“. In documente apare cu numele conspirativ „Virgil“. „Nu am nimic de comentat“, s-a rezumat sa spuna George Raetchi despre legatura pe care ar fi avut-o cu Securitatea. La „Flacara“ informau aproape toti Redactia „Flacara“ era si ea de maxim interes. De la administrator, care organiza spectacolele cenaclului, la sefi de sectie, toti apar ca fosti informatori. Nicolae Arsenie, care a lucrat la „Flacara“ ca redactor-sef adjunct, iar dupa ce Adrian Paunescu a fost dat afara in 1985, a preluat si atributiile de redactor-sef si apare in documente cu numele conspirativ „Anton“. Din 1958 pina in 1977, a lucrat la „Scinteia tineretului“, tot pe functie de conducere. Tocmai de aceea, crede el, intilnirile cu securistii erau inevitabile. „Mie nu mi-au cerut sa semnez nimic, nici chiar dupa ce ma intorceam din strainatate. Veneau atunci cind apareau «evenimente deosebite». Cu Stana Creta, de exemplu, m-am intilnit de doua ori si am avut discutii foarte dure. Odata se daduse foc la un cauciuc linga statuia lui Lenin si voia sa faca o ancheta. I-am spus ca noi nu lucram noaptea si, deci, nimeni din redactie nu putea fi suspectat“, povesteste Arsenie, precizind ca ii mai suna pe securisti cind avea nevoie de pasapoarte. „Poate ca as fi avut talent pentru munca de informatii, caci am o memorie foarte buna, insa aveam un dosar prost. Eram nascut in Basarabia si primisem un vot de blam in ultimul an de facultate, dupa revolta din Ungaria“, spune Arsenie, considerind ca numele conspirative date ziaristilor au fost date „de cineva ca sa se afle in treaba“. Vladimir Alexe si-a amintit de Creta Stana Dupa ce a negat ca a cunoscut-o pe Creta Stana, ofiterul la care ar fi ajuns notele sale, Vladimir Alexe a marturisit ieri ca a intilnit-o. „Cotidianul“ a prezentat luni documente de la CNSAS potrivit carora Vladimir Alexe de la „Ziua“ ar fi facut parte dintr-o retea informativa cu numele de cod „Virgil II“. Contactat vineri pentru a comenta aceste documente, Alexe a negat ca i-ar fi cunoscut pe vreunul dintre ofiterii mentionati in aceste documente, Traian Ciubota sau Creta Stana. „De aceasta am auzit doar, in contextul in care s-a zis ca a fost ofiterul de legatura al lui Dinescu“, a spus ziaristul de la „Ziua“. Intr-o replica pe care a publicat-o ieri in ziarul la care lucreaza, acesta a recunoscut insa ca in 1988 ofiterul cu pricina „l-a convocat ca sa-si bage mintile in cap“, dupa ce trimisese un memoriu la CCES (Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste) pentru ca era tinut doar cu jumatate de norma la Biblioteca Centrala de Stat, acuzind ca unii aveau norma intreaga „pe baza de cadouri luate de la Consignatia“. „Mi-a spus ca CCES ma va da in judecata pentru calomnie si cu doi martori o sa ma vire in puscarie“, si-a amintit Alexe, precizind ca nu a renuntat la acuzatii, fiind salvat de Revolutie. Contactat din nou ieri, acesta a mai precizat doar ca intilnirea cu Creta Stana a avut loc la Teatrul National si ca a aflat cum o cheama abia dupa aceea.