Exista si surdo-muti guralivi. Cu unul am discutat politica. Eram in autobuz si surdo-mutul mi-a explicat, prin semne, ca ma stie de la televizor. Orice om se poate exprima prin semne. Un amic mi-a povestit cum a discutat el o noapte intreaga la Madrid cu un rus beat despre razboiul din Irak.
Nu stiu ruseste, mi-a zis amicul, el nu stia o boaba romaneste, cat despre razboiul din Irak, cred ca l-am confundat cu acela din Golf. Dar dimineata a trebuit sa-mi masez mainile si degetele de cata conversatie fluida am facut.
Ca si surdo-mutul din autobuz, nimeni nu-mi zice: te-am ascultat, mi-a placut ori mi-a displacut ce-ai zis. Suntem un popor de surdo-muti vorbareti. Ne vedem, ne vorbim, ne auzim, dar nu ne ascultam. As putea, de dragul unui joc de cuvinte, sa spun ca un surdo-mut care se pricepe la politica e tot atat de folositor vietii politice, pe cat de util le-ar fi asociatilor de surdo-muti un politician care sta patru ani de lemn Tanase in Parlament si nimeni nu-i cunoaste glasul. I-as nedreptati insa pe oamenii cu probleme de auz si de vorbire .
Surdo-mutul meu, bunaoara, m-a lamurit, mai bine ca un analist, cum trebuie procedat la viitoarele alegeri cu actualul Parlament. Ce-i ciudat in limbajul unui surdo-mut e ca un gest care pentru vorbitori inseamna ceva, pentru nevorbitori inseamna cu totul altceva.
Omul meu mi-a aratat cum ar suci el gatul unei gaini , cum i-ar taia limba unui papagal , cum i-ar baga degetele in ochi unui hot si cum i-ar da un picior in fund unuia fara obraz . Asta am priceput eu. De fapt, surdo-mutul ma asigura de stima profunda pe care o poarta Parlamentului. Piciorul in fund si sucitul gatului tineau de dictionarul nescris al democratiei.
Continuarea in Jurnalul National
Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro
