Depresia duce la chelire

Persoanele care se confruntă cu o cădere masivă a părului devin deseori anxioase şi au probleme personale cărora nu le mai pot face faţă. Se plang de insomnie, sunt irascibile şi obsedate de frumuseţea părului altor persoane şi fac o tragedie din fiecare fir pe care-l găsesc pe pernă, pe perie sau după baie. Deşi sunt conştiente de accentuarea ritmului de cădere, nu observă şi completarea naturală a firelor, care are loc concomitent. Stresul, vinovat de căderea părului Într-un studiu publicat în anul 2006, în British Journal of Medicine, se spune că "40% din femeile cu alopecie (chelie) au probleme de cuplu şi 63% reclamă dificultăţi în carieră". Se intră astfel într-un cerc vicios care amplifică problema: stresul zilnic contribuie la deteriorarea podoabei capilare, iar modificarea aspectului induce stres şi anxietate . Nesiguranţa de sine, complexele de inferioritate, spaima de a li se descoperi alopecia duc la izolare şi de multe ori la depresie. Fenomenul se observă constant atat la femei, indiferent de varstă, cat şi la bărbaţii de 20-30 de ani. După această varstă se pare că bărbaţii se împacă mai uşor cu prezenţa cheliei şi o acceptă ca pe un fapt inevitabil. Îngrijorarea maximă se manifestă însă la varsta adolescenţei şi a tinereţii, cand încă nu se văd în mod real semnele calviţiei. Legătura dintre un eveniment dramatic din viaţa unui om, ca pierderea unei persoane dragi, şi căderea părului sau albirea lui este bine-cunoscută, ca şi în cazul unei sperieturi şocante. Acelaşi fenomen de pierdere a părului apare şi după naştere, eveniment important şi fericit în viaţa unui cuplu. Depresia postpartum influenţează aspectul podoabei capilare. Alăptarea, însoţită de nopţi pierdute, griji şi efort fizic, contribuie, în bună măsură, la căderea părului în această perioadă. Susţinerea psihologică, esenţială în terapie Alopecia temporară se intensifică la două săptămani de la eveniment şi durează în medie trei luni, perioada de repaus a rădăcinii, după care creşterea se reia şi aspectul părului se îmbunătăţeşte. Pacienţii cu nevroze suferă în proporţie mai mare decat cei cu alte afecţiuni de seboreea scalpului, adică îngrăşarea părului, care însoţeşte şi contribuie deopotrivă la intensificarea căderii părului. Terapia în toate situaţiile de stres constă în medicamente anxiolitice asociate cu vitamine, minerale şi antioxidanţi, precum şi tratamente locale revulsive. Scoaterea pacienţilor din mediul care le produce stres este de multe ori suficientă pentru schimbarea proporţiei între cădere şi regenerare . Terapia somnului şi regimul dietetic echilibrat fac parte, de asemenea, din strategia de recuperare a unei podoabe capilare sănătoase. Este necesară o susţinere psihologică intensă din partea familiei şi a anturajului, deoarece terapiile medicamentoase se întind pe perioade de luni de zile, iar efectele lor sunt de multe ori discrete. Însăşi încetineala cu care se obţine ameliorarea induce stres şi anxietate. Un ciclu de dezvoltare pentru firele de păr de pe cap începe după ce rădăcina a stat 10-12 săptămani în repaus. Urmează o perioadă de creştere, care se întinde pe patru ani, după care firul se opreşte din dezvoltare şi cade, eliberand rădăcina care intră la "odihnă". Din fericire, aceste cicluri nu sunt sincrone, ci independente pentru fiecare fir de păr în parte. Este acceptată ca normală o cădere de 100 pană la 200 de fire de păr pe zi. Important este ritmul regenerării, astfel încat lipsa acestor fire să nu se observe.