Ciclismul pedaleaza spre metastaza

Turul Frantei este strivit de medicamente si nu-si gaseste un campion credibil. Cistigatorul de anul trecut s-a dopat, iar tricoul galben din acest an a fost exclus din caravana. Izolat de opinia publica dupa ce s-a ascuns de controalele doping, Rasmussen a fost exclus si de propria echipa Aproape ca nu a fost sfirsit de iulie in care sa nu se demoleze putin cite putin din trainicia seculara a Turului Frantei. Demascarile succesive ale campionilor fabricati de medici sau uzinele farmaceutice au schimbat intr-atit perceptia despre ciclism incit interesul nu mai este neaparat acela de a afla cistigatorul Marii Bucle, ci mai ales cine va fi urmatorul depistat pozitiv. La urma urmei, nici nu se stie foarte exact cine este cistigatorul en titre al Le Tour, Floyd Landis fiind descoperit dopat, in timp ce al doilea clasat, Oscar Pereiro Sio, a fost gasit si el in neregula. Acum, situatia este de-a dreptul dramatica, Turul fiind din nou incapabil sa isi aleaga un cistigator unanim acceptat. Ba chiar s-a cutremurat cataclismic, dupa ce Michael Rasmussen, liderul ultimelor opt etape, a fost dat afara in plina competitie de catre propria echipa, Rabobank, care a lasat sa se inteleaga ca danezul s-a dopat. „Nu a fost sa se pregateasca in Mexic, asa cum ne-a declarat luna trecuta. Ne-a dezinformat cu buna stiinta, astfel ca am hotarit sa nu mai ia startul in urmatoarele etape“, a comunicat Rabobank, dupa care a luat in discutie retragerea din concurs a tuturor ciclistilor. In cele din urma, doar Rasmussen a ramas sanctionat, suficient insa ca tirurile sa fie fixate asupra posibililor mostenitori ai tricoului galben. Astfel, lui Alberto Contador, desi are doar 24 de ani, deja i-a aparut numele pe o lista a rusinii, anul trecut, in faimoasa Operatiune Puerto. „Ma aflam intr-o echipa nepotrivita, la un moment nepotrivit. Intr-adevar, numele meu a fost pe respectiva lista, dar, o saptamina mai tirziu, Uniunea Ciclista Internationala a analizat cu atentie documentele si m-a scos de acolo. Atunci a fost anulata relatia mea cu Puerto“, s-a aparat ciclistul, insa in Turul Frantei suspiciunile au fost inevitabil urmate de scandaluri. Cota de credibilitate a intrecerii este compromisa si nu putine sint vocile care, sub sloganul „Opriti masacrul!“, militeaza pentru intreruperea acestei a 94-a editii. In ciuda scandalului imens, organizatorii Marii Bucle nu vor suspenda competitia. „Trebuie, din contra, sa gasim si sa exludem toti trisorii. Sintem practic singurii din lumea sportului care facem acest lucru. Continuam razboiul pentru a transforma Turul Frantei intr-o competitie curata si credibila, cei care triseaza joaca la o ruleta ruseasca“, declara pentru Cotidianul Christophe Marchadier, responsabil mass-media in cadrul cursei. Inainte de a fi afacere, Turul Frantei este istorie si poate tocmai de aceea impactul sentimental asupra suporterilor este atit de mare. In timp, s-a reusit transformarea lui intr-un eveniment continental, fiecare localitate din imprejurimile Hexagonului visind ca intr-o zi caravana sa-i strabata drumurile. S-a ajuns ca mariajul dintre doping si ciclism sa fie tolerat in anumite limite, dar ambiguitatile si lipsa de fermitate a forului mondial au determinat monstruozitati de genul celei petrecute in acest an. Spre exemplu, in 1988, Pedro Delgado, desi era descoperit pozitiv cu probenecid, raminea cu titlul cistigat in Le Tour, datorita faptului ca medicamentul, cu toate ca era interzis de Comitetul Olimpic, a fost acceptat de federatia internationala. Singura sanctiune a constat in faptul ca anul urmator a fost obligat sa ia startul cu aproape trei minute mai tirziu decit restul plutonului. Suspiciuni cu privire la metode mai putin curate utilizate de ciclistii din Le Tour dateaza inca de la prima editie, din 1903, cind acestia se fortifiau consumind alcool sau inhalind eter sulfuric. Prima drama legata de dopaj in Turul Frantei s-a consumat acum 40 de ani, cind britanicul Tom Simpson a cazut mort in ascensiunea de pe Mont Ventoux dupa o supradoza de amfetamine. Primul cistigator al competitiei care a recunoscut ca s-a dopat este tot un danez, Bjarne Riis, impus in 1996. Tricou galben in 1998 si depistat pozitiv in Turul Italiei, Marco Pantani s-a sinucis in 2004. Tot in 1998 a izbucnit scandalul din jurul Festina, exclusa dupa ce o masina a echipei plina de produse interzise a fost oprita in vama. Un seism similar s-a produs anul trecut, cind favoritii Jan Ullrich si Ivan Basso au fost trimisi acasa chiar inainte de startul cursei, in urma unei imense cantitati de droguri descoperite dupa o perchezitie asupra doctorului spaniol Eufemiano Fuentes. Nici cistigatorul din 2006 nu este batut in cuie, dupa ce testele asupra lui Floyd Landis au relevat urme de testosteron. Numarul prea mare al unor asemenea compromisuri a imbolnavit letal nu numai o competitie de legenda, ci un intreg sport, care este pe cale sa fie exclus de pe lista disciplinelor olimpice. Radu Naum: „Raul e adinc“ Pentru comentatorul de la Eurosport al Turului, Radu Naum, ultimele evenimente nu indica nicidecum o moarte. „Dimpotriva, e o noua viata pentru ca o continuare este posibila numai in felul asta. Sa nu ne pacalim ca ciclismul ar fi singurul sport in care oamenii se dopeaza la greu. E singurul sport in care exista vointa de a duce lucrurile in zona fireasca, de a scapa de dopaj. Aceasta ambitie ar trebui extinsa si in alte sporturi“, declara Naum pentru Cotidianul. Cu toate acestea, comentatorul nu crede ca ne aflam in fata unui moment zero in ciclism: „Este o succesiune de momente. Raul este atit de adinc incit e necesara o operatiune de lunga durata“. In ciuda stigmatizarii la care este supus ciclismul in acest moment, Naum n-ar parasi microfonul Eurosport: „Nu mi-e greu deloc deoarece, in ciclism, nu ma pacalesc. Ma simt cel mai liber comentator de sport pentru ca s-ar putea ca toti ceilalti sa comenteze o himera“. In Franta, cea mai serioasa morga o impune „France Soir“, care deschidea joi prima pagina cu un certificat de deces confectionat pentru Turul Frantei, insotit de explicatia: „Ucis de la 104 ani de dopaj“. Anuntul trecerii in nefiinta este semnat de catre „tatal“ probei, Henri Desgrange, precum si de „copiii“ Jacques Anquetil, Eddy Merckx, Bernard Hinault, Greg LeMond, Laurent Fignon sau Indurain. „Libération“ este mai moderat si isi insoteste prima pagina de o banda pe care titreaza „Moartea Turului“, in timp ce cotidianul sportiv „L’Equipe“ trimbiteaza „Exclus“, cu referire la Rasmussen. „Le Monde“, in schimb, compara competitia cu un reality show. In Germania, ziarul „Die Welt“ isi intreaba cititorii online daca ultimele evenimente vor „ruina“ ciclismul german. 33% cred ca totul este pierdut, iar alti 33% cred ca lucrurile isi vor reveni dupa stingerea scandalului. Cotidianul „Süddeutsche Zeitung“ propune, si el, un vox pop: „Credeti ca Turul Frantei trebuie oprit?“. 78% raspund prompt: „Da, imediat“. „Turul este ametit dupa zilele de scandal“, noteaza si BBC News. „Fara tricou galben“, a notat cotidianul spaniol „Marca“, in timp ce italienii de la „Gazzetta dello Sport“ au constatat sec: „Turul este in stare de soc“. Stephane Ghazarian, seful biroului France Presse din Romania, este convins ca nu vom asista la disparitia disciplinei: „Nu cred si nici nu vreau sa cred in moartea Turului Frantei. Aveam inca de la inceputul cursei din acest an citeva banuieli asupra unor ciclisti“. Fost jurnalist sportiv si prezent la citeva etape din Marea Bucla, Ghazarian crede ca tentatia de a trisa a sporit o data cu popularizarea cursei: „O proba disputata aproape exclusiv de francezi in anii ’70, Turul a capatat o amploare mondiala o data cu victoria americanilor sau cu etape disputate in afara Frantei. Trisatul a cistigat si el teren in acest fel“. „Tot mai putini ciclisti dopati“ Numarul celor care se dopeaza este totusi in scadere fata de anii anteriori, constata Jean Montois, jurnalist sportiv la France Presse, prezent deja de peste 10 ani in pluton. „Si atitudinile fata de fenomen s-au modificat. Plutonul reprosa pina acum presei ca vorbeste despre dopaj si refuza controalele. Astazi, din contra, o parte din ciclisti le reproseaza celorlalti ca persista in a trisa“, declara Montois pentru Cotidianul. „Este dificil de apreciat cit e de adevarata o performanta sportiva pentru ca exista suspiciuni, dar nu exista dovezi de fiecare data. E la fel de dificil sa te entuziasmezi la o asemenea cursa.“