Celula cu 18 studenti

Caminele studentesti nu fac fata decit cu forta cererii de cazare. Camerele au ajuns veritabile conserve de sardele, dar Agronomia a stabilit un record: 18 paturi intr-o camera, pentru „recalcitranti“. Campusul Agronomiei din Capitala seamana cu un perimetru din Fisia Gaza, dupa o zi proasta: mormane de moloz si fiare, focuri care ard gunoiul jupuit de prin camerele de camin. Nimic nu e gata, iar strategia a ramas la fel ca pe vremea dictaturii: afara-i termopanul, inauntru e zona calamitata. Desi cursurile incep de azi, abia acum muncitorii zugravesc, vopsesc, monteaza paturi si ajusteaza fin traforajul dulapurilor. Cu toate astea, studenti incovoiati de sarsanale debarca veseli din Dacii de provincie, care stau sa cedeze sub greutatea vreunui frigider. Doar citiva au remuscari: „Ar trebui sa chemam televiziunea sa filmeze ce-i aici“. „SL-ul“ groazei „Daca intrai ieri aici, iti cadea nasul. Era un frigider din care s-a scurs tot“, spune un blond gelat si cu vechime in caminul A1. Isi imparte camera cu inca cinci, intr-un spatiu in care trei oameni s-ar calca pe bataturi la propriu. Taxa pe care o plateste, o considera un noroc: 700.000 de lei vechi pe luna. Fiecare etaj din cele patru ale caminului are cite o camera a groazei: SL-urile, adica foste sali de lectura transformate in dormitoare. Desi suna a limuzina germana de lux, SL-ul este o cocina prafuita, cu saltele patate si in care totul sta sa cada. Are oficial 12 paturi, dar locatarii te asigura ca vor fi 16, „pentru ca astia zic ca mai e loc“. „Mai mult de-o luna nu stau eu aici, dau o spaga, vad eu“, spune un negricios, caruia ii citesti disperarea in ochi. „Unde sa ma duc, eu am venit din Buzau, nu stiu orasul, nu stiu pe nimeni. Plus ca la banii astia...“, spune altul, cind il intrebi de ce nu-si inchiriaza vreun apartament cu niste colegi. De altfel, SL-ul este folosit ca o pedeapsa capitala in Agronomie . „Pentru comportament necivilizat, studentul Bogdan... a fost mutat din camera cu 6 paturi in SL cu 18 paturi. Aviz amatorilor!“, semneaza conducerea campusului un afis subliniat cu rosu. Tariful la dormitorul-puscarie: 350.000 lei vechi pe luna. „Avem 4.200 de cereri si 3.500 de locuri , dar din astia o sa ramina doar vreo suta, doua pe afara. Sa stiti ca 15 insi stau mai bine intr-o camera mai mare, decit sase intr-una mai mica“, e convins Petre Lospa, sef de servicii in Agronomie. Vina dezastrului din Agronomie se imparte, dupa Lospa, intre minister si studenti: „Banii de la buget au venit in august, au mai durat licitatiile pentru materiale de constructie inca vreo 15 zile, ca asa e legea. Dar sa stiti ca si studentii astia care vin in anul I si apoi pleaca distrug. Acum eu bag mobilier nou, veniti dupa vreo luna sa vedeti ce-a mai ramas“. Studii cu supraetajare Aproximativ 325.000 de studenti au solicitat un loc in campusurile universitare din intreaga tara. Numai ca cererea este de aproape trei ori mai mare decit oferta, ne-a spus Dumitru Miron, secretar de stat pentru Invatamint Superior si Integrare Europeana. In Bucuresti, doar unu din trei studenti poate fi cazat intr-un camin. Numarul locurilor disponibile este de 15.500, iar cererile au ajuns la 45.000. „Am apelat la supraaglomerarea camerelor si tot nu avem loc pentru toti. In camerele de doi am pus cite trei sau patru paturi, iar in cele de patru, cite sase sau opt paturi supraetajate“, spune Ioan Niculae, rectorul Universitatii de Agronomie. Ghetou asumat Partial, autoritatile se recunosc depasite de situatie in modul cel mai cinic. „Nu sint un fan al ghetoizarii studentilor, insa acestea sint conditiile. Principala cauza o reprezinta si tariful perceput de gazda, care este prea mare in comparatie cu taxa perceputa de camin“, a explicat Dumitru Miron. Totusi, ministrul Educatiei nu vede mari motive de ingrijorare. Numarul locurilor asigurate in caminele studentesti din Romania este net superior mediei din tarile UE, dar la fiecare inceput de an universitar „este o atmosfera creata din diverse motive care nu tin de noi“, a spus ministrul Educatiei, Mihail Hardau. Din experienta sa de zece ani in postul de director de camin, Hardau a mai spus ca problemele la cazare apar acolo unde nu exista organizare.