In lumea antica razboiul era o indeletnicire de baza, deoarece oricat de dezvoltat din punct de vedere economic sau social ar fi fost un anumit popor, daca nu avea o organizare militara buna, atunci era condamnat la extinctie.
Razboaiele erau purtate pentru a contribui la expansiuni teritoriale date de necesitatile pentru resurse naturale, zone de influenta, acces la rute comerciale si motivele pot continua. Iti prezint in continuare cateva popoare razboinice care s-au remarcat prin abilitatile lor de lupta:
Spartanii
Sparta era o societate razboinica si este deja cunoscut faptul ca baietii care se nasteau cu diferite malformatii erau sacrificati de la nastere.
Baietii erau luati din casele mamelor lor la varsta de 7 ani si erau invatati sa lupte, deoarece in societatea militara spartana doar razboinicul era cel care conta cu adevarat.
Imperiul-stat era organizat ca si o monarhie ereditara, regele insusi trebuind sa fie un razboinic.
Antrenamentul copiilor era unul foarte dur - tinerii erau invatati sa ucida repede si fara sentimente, cum sa jefuiasca, dar si cum sa indure conditiile meteo extreme, dar si foametea sau setea.
De la 12 ani antrenamentele se inrautateau, iar copiii erau rasi in cap si pusi sa mearga desculti si sa doarma pe podeaua goala. Erau invatati sa lupte impreuna in celebra falanga greceasca si puteau servi in armata pana la 60 de ani.
De exemplu, celebru este episodul invadarii Spartei de catre imperiul persan, cand Leonidas si cei 300 de spartani viteji au tinut o vreme in loc inaintarea lui Xerxes la Portile de Foc.
Poti sa vezi acest episod istoric ilustrat in celebrul film ”300 - Eroii de la Termopile”, episod care totodata i-a inspirat inclusiv pe producatorii de sloturi care au lansat jocul Spartan King pe care il poti incerca gratuit profitand de oferta fara depunere de la Luck Casino.
Romanii
Nu putem sa enumeram popoare razboinice din antichitate fara sa includem si Roma, care la urma urmei a fost cel mai mare imperiu al lumii antice.
Roma a cucerit, in perioada de apogeu, teritorii vaste din vestul Europei pana in estul indepartat, dar si Africa de Nord.
Romanii aveau o structura militara extrem de complexa si de bine definita. La conducerea unei armate se afla de regula o persoana extrem de influenta si de bogata care nu era neaparat un mare razboinic.
Organizarea armatei romane avea la baza ”manipula”, iar mai apoi celebra legiune romana.
Romanii au fost suficient de inteligenti incat sa nu-si piarda prea multi oameni pe campul de lupta, deoarece apelau la unitatile auxiliare, formate din sclavi adunati de prin tot imperiul.
Legiunea era organizata in ”contubernii” unde soldatii mancau, dormeau si marsaluiau impreuna, sudandu-se astfel relatii de camaraderie puternica.
Celtii
Desi celtii nu aveau o organizare militara atat de riguroasa, ei se remarcau totusi prin faptul ca aduceau multi oameni pe campul de lupta.
Poporul celt era mai degraba un mix de oameni de diverse culturi si din diferite parti ale Europei.
Ceea ce aveau in comun acesti oameni este ca luptau feroce, erau extrem de agresivi si lipsiti de scrupule, fiind denumiti de romani drept salbatici- celtii chiar au jefuit de cateva ori teritorii romane dar si celebrul Oracol din Delphi.
Istoricii romani descriu chiar admirativ cum celtii aduceau in lupta care usoare de razboi care permiteau lansarea unor atacuri surpriza asupra infanteriei rivale, cu toate ca multi soldati celti nu aveau echipamentul adecvat pentru o lupta contra unei armate moderne precum era cea romana.
Akadienii
Cu peste 2.000 de ani in trecut, akadienii au pus bazele a ceea ce avea sa devina imperiul Mesopotamiei, un stat care a inglobat si sumerieni si care a devenit un centru extrem de polarizat.
Ceea ce se remarca la poporul akadian este ca soldatii luptau in celebra formatie numita ”falanga”, care avea sa devina celebra numai dupa utilizarea ei de catre Alexandru Macedon in invadarea Persiei.
Akadienii au inteles printre primii importanta rotii, dezvoltand carele de lupta. Astfel, ei puteau initia primele atacuri intr-o maniera foarte rapida, destabilizand liniile infanteriei adverse, iar ulterior venea falanga formata din soldati care aveau sulite foarte lungi.
Asirienii
La inceput asirienii erau un popor pasnic, insa au inceput sa fie atacati din toate partile, astfel ca au fost practic nevoiti sa-si dezvolte si latura de luptatori. Au ajuns chiar sa fie ei primii care ataca si sa jefuiasca tot ce le statea in cale.
Asirienii adueau 2 lucruri pe campul de lupta – forte militare care depaseau cu mult efectivele armatei adverse si mobilitate, soldati care puteau acoperi repede in mars suprafete intinse.
In Antichitate, o armata care se misca rapid avea un avantaj indiscutabil in fata uneia mai greoaie, avand spatii de manevra mult mai mari.
FOTO: freepik.com
Advertorial
