Cele mai prietenoase regimuri fiscale din lume

Dacă unele lucruri nu pot fi evitate, nu este necesar să se numere printre ele şi taxele care îngroaşă buzunarul statului. În fond, este o piaţă globală, iar în lume există o sumedenie de ţări încantate să-i primească pe expaţii dornici să-şi păstreze conturile întregi. Iar pentru unii acesta este paradisul pe pămant, chiar dacă este doar unul fiscal. Adevărul este că nu există însă niciun paradis fiscal care să-i mulţumească pe toţi. Unele zone s-au specializat pe activităţile bancare, altele servesc interesele multinaţionalelor, în timp ce celelalte adună sub umbrela lor protectoare bogaţii lumii. În plus, despre această lume a finanţelor "offshore" - ţările sau jurisdicţiile cu o legislaţie fiscală fie fără impozite, fie cu impozite foarte scăzute -, nu totul este de bine. Organizaţiile nonprofit şi unele guverne spun despre paradisurile fiscale că de fapt sunt refugii unde teroriştii şi traficanţii de droguri îşi spală banii negri. Cu toate acestea, majoritatea acuzaţiilor sunt scenarii de film. Cel puţin la această concluzie au ajuns specialiştii companiei de consultanţă "Sovereign Society Offshore". Încălcarea intimităţii este pedepsită cu închisoarea Panama, Liechtenstein, Elveţia şi toate celelalte raiuri ale finanţelor au legi stricte referitoare la spălarea banilor negri pentru a se asigura că instituţiile financiare care-şi au sediul acolo nu sunt folosite în scopuri ilicite. Iar pentru asta există departamente speciale care investighează orice posibilă încălcare a acestor reglementări. În plus, băncile "offshore" au proceduri stricte de "cunoaştere a clientului" astfel încat conturile "numerotate" anonime au devenit doar poveste. Cat timp afacerile sunt legale, secretele financiare sunt apărate cu sfinţenie. În paradisurile fiscale este interzisă dezvăluirea oricărui aspect al tranzacţiilor financiare, inclusiv informaţii cu privire la conturile bancare private, fără un ordin judecătoresc. Multe dintre jurisdicţiile "offshore" impun amenzi uriaşe sau chiar pedeapsa cu închisoarea pentru angajaţii băncilor care încalcă intimitatea unui posesor de cont. Ţări ca Bahamas fac din statutul de paradis fiscal o parte a strategiei lor de marketing. Şi au şi de ce. Locuitorii băştinaşi, dar şi rezidenţii străini nu plătesc niciun fel de taxă. "Bahamasul beneficiază indirect de pe urma acestei politici. O persoană care vine aici va cumpara proprietăţi sau va face o afacere", afirmă consultantul Terrance Bain de la firma de contabilitate şi controlul taxelor, FT Consultants, din Bahamas, citat de revista "Forbes". Unul din cinci conturi, înregistrat într-un paradis fiscal Date despre dimensiunea averilor păstrate "offshore" sunt greu de obţinut din moment ce nici guvernele, nici instituţiile financiare nu sunt interesate să obţină o privire de ansamblu asupra acestor refugii financiare. Banca pentru Depozite Internaţionale (BDI), care înregistrează date referitoare la depuneri în numerar pentru fiecare ţară, estimează că la nivel global, în 2004, a existat un total de 14.000 de miliarde de astfel de depozite dintre care 2.700 de miliarde erau păstrate în ţările "offshore". Asta înseamnă că unul din cinci depozite este înregistrat într-un paradis fiscal. În schimb, compania de cercetare Merrill Lynch/Cap Gemini’s estima în 1998 că o treime din averile celor cu peste un milion de dolari erau păstrate "offshore". În raiul fiscalităţii este importantă rezidenţa, nu cetăţenia Conform celui mai recent raport, între 2002 şi 2003, averile acestora numărau un total de 27.000 de miliarde, dintre care 8.500 de miliarde (31%) erau înregistrate într-un paradis fiscal. Merrill Lynch estimează o creştere a acestor averi "offshore" cu 600 de miliarde anual. Ceea ce ar înseamna că în prezent cifra a ajuns la 9.700 miliarde de dolari. Majoritatea ţărilor "offshore" stabilesc taxele în funcţie de rezidenţă, şi nu de cetăţenie. Aşa că, de exemplu, europenii de pretutindeni pot veni în Elveţia pentru a scăpa de plăţile către stat. Compania americană falimentară, candva un gigant energetic, a declarat un profituri de 2,3 miliarde de dolari, între 1996 şi 1999, dar nu a plătit nicio taxă guvernului SUA. Pentru asta a fost nevoie de o reţea de 3.500 de companii dintre care 440 erau înregistrate în paradisul fiscal din Insulele Cayman. În lume, sunt nu mai puţin de 73 de astfel de refugii pentru evitarea taxelor, conform datelor deţinute de organizaţia nonprofit Tax Justice Network., care militează împotriva acestor paradisuri pentru cei bogaţi. Motivul invocat este faptul că acestea alimentează sărăcia în lume. Antilele Olandeze Autorităţile care guvernează cele patru insule ale Antilelor Olandeze au adoptat legislaţia „offshore" prin care reduc cu 90 de procente impozitul pentru unele venituri pasive derivate de companiile locale competente. Din anul 1940, guvernul Antilelor Olandeze a creat un climat favorabil pentru companiile „offshore". În fiecare an, aproximativ 3.600 de miliarde din banii companiilor străine circula prin băncile din Antilele Olandeze şi din Olanda. Antilele Olandeze sunt şi noua casă a Quantum Fund deţinut de investitorul de origine maghiară George Soroş, dar şi a sucursalelor a mai mult de 50 de bănci internaţionale printre care ABN AMRO şi Deutsche Bank. Hong Kong Fără impozit pe salariu, fără taxe pentru profiturile realizate din vanzarea investiţiilor capitale şi multe deducţii de la plata contribuţiilor către stat pentru persoanele fizice. În Hong Kong însă există o taxă pe venit standard de 16% şi o taxă pentru corporaţii de 17,5%. Guvernul Regiunii Administrative Hong Kong s-a angajat să dezvolte într-atat legislaţia pentru taxe şi finanţe încat această zonă să devină cel mai important paradis fiscal din Asia. În acest scop, autorităţile au eliminat impozitele pe proprietăţi şi moşteniri. Şi este un mare pas înainte ţinand cont că pană acum guvernul de la Hong Kong aduna anual din taxele pe moşteniri aproape 200 milioane de dolari. Restul taxelor sunt atat de mici încat oraşul poate fi considerat un veritabil paradis fiscal. Elveţia Străinii care devin rezidenţi ai acestei ţări pot găsi aici paradisul fiscal pe care şi l-au dorit. Asta, după ce anterior şi-au negociat venitul care va fi taxat în cantonul administrativ în care vor locui. În general, venitul care urmează să fie taxat este egal cu de cinci ori suma plătită pentru chiria unei locuinţe. Comisia Europeană luptă de ceva vreme împotriva regimului fiscal din Elveţia motivand că scutirile de impozit acordate companiilor care-şi stabilesc cartierele centrale aici sunt de fapt ajutoare de stat ilegale care trebuie eliminate. Potrivit oficialilor elveţieni, această politică fiscală aplicată companiilor străine aduce anual economiei aproximativ 2,39 miliarde de dolari. Liechtenstein Micul principat apără cu îndarjire orice secret bancar încă din 1926. Liechtenstein este unul dintre cele mai „bătrane" paradisuri fiscale din lume. Familiile regale ale Marii Britanii, Belgiei şi Luxemburgului se numără printre cei care apreciază profesionalismul şi discreţia oferite de instituţiile financiare din principat. Liechtenstein este guvernată de aceeaşi familie aristocratică de 800 de ani încoace şi mica ţară este recunoscută pentru cele mai bune servicii de private banking din lume. Aşa că principatul este un magnet pentru cei cu conturi grase. Oficialităţile de aici nu percep taxe pentru majoritatea companiilor sau proprietăţilor deţinute de străini. Insulele Cayman Să faci snorkeling şi scuba diving cat este ziua de lungă? Unde altundeva decat în Insulele Cayman, teritoriu dependent de Marea Britanie, unul dintre cele mai renumite paradisuri fiscale. Aici chiar este raiul pe pămant. Zero taxe pentru companiile sau rezidenţii străini. Aici sunt localizate 40 dintre cele mai mari bănci din lume. În iunie 2000, organizaţiile multilaterale au catalogat oficial Insulele Cayman drept un paradis fiscal, dar şi ca un teritoriu necooperant în lupta împotriva spălării banilor negri. Răspunsul autorităţilor de aici a fost limitarea confidenţialităţii informaţiilor bancare. Mişcarea a ajutat Insulele Cayman să fie eliminate de pe lista teritoriilor necooperante. Singapore Localizat strategic, Republica Singapore are reputaţia de a fi un centru financiar atractiv pentru fondurile „offshore". Cu toate acestea, această „Elveţie a Asiei" nu este căutată pentru taxele foarte mici pentru că în majoritatea ţărilor din această zonă impozitele sunt nesemnificative. Singapore atrage bogaţii Asiei mai degrabă pentru politicile bancare care protejează informaţiile legate de situaţia financiară a clienţilor. Legislaţia legată de confidenţialitatea informaţiilor bancare a intrat în vigoare în anul 2001 şi de atunci micuţa republică este recunoscută prin stricteţea cu care este pusă în aplicare această lege. Iar Singapore nu renunţă la aceste reguli înciuda presiunilor venite din partea guvernelor străine. Bahamas Un paradis pentru iubitorii de golf şi unul pentru cei care vor să scape de impozitele mari care trebuie plătite către stat. În Bahamas nu există taxe pe venit personal şi nici pentru profiturile realizate din vanzarea investiţiilor capitale. Iar cei care au rude bogate pot dormi liniştiţi. Statul nu le va înjumătăţi moştenirea. Rezidenţii temporari sunt nevoiţi însă să plătească un procent din valoarea proprietăţii deţinute. Dar înotatul cu delfinii face toţi banii. Bahamas se numără printre paradisurile fiscale care se transformă rapid în centre financiare proeminente care pot rivaliza oricand cu oraşe industriale ca Los Angeles, Chicago, Londra, Tokyo şi New York. Isle of Man Regiunea are propriul guvern, dar este încă dependentă de Marea Britanie. Cu toate acestea oficialii din Isle of Man administrează după bunul plac lucruri importante cum ar fi taxele. Această jurisdicţie este de mulţi ani considerată un paradis fiscal, dar şi unul dintre cele mai sigure şi mai atractive astfel de zone „offshore". Aici nu există taxe pentru profiturile realizate din vanzarea investiţiilor capitale sau impozite pentru transferurile de capital şi nici taxe de timbru. Există însă un TVA şi o taxă pe venit, dar care nu depăşesc 18%. În plus, guvernul reduce constant acest procent, ajungand pană acum şi la nivelul de 10%. Autorităţile spară ca, în următorii patru ani, corporaţiile nu vor mai fi taxate cu niciun impozit pe profit. Panama Unii o numesc „Elveţia Americii Latine", dar locuitorii republicii afirmă cu tărie că în ţara lor se trăieşte mult mai bine decat acolo. Panama oferă o infrastructură financiară solidă, iar rezidenţii străini, cat şi corporaţiile sunt scutiţi de taxe. În plus, costurile de trai şi cele administrative sunt minime. Dar cum ţara este în plină dezvoltare tinde să devină neîncăpătoare pentru numărul mare de străini care vor „să iasă la pensie" aici. Preţul unei proprietăţi pe plajă ajunge la 140.000 de dolari. Celebrităţi ca actorii Angelina Jolie şi Brad Pitt, care, recent, şi-au cumpărat un apartament în zonă pentru 10,2 milioane de dolari, Mick Jagger, solistul de la Rolling Stones, şi actorul Mel Gibson s-au lăsat şi ei seduşi de mirajul Panama. Gibraltar Ca să devii rezident permanent al Gibraltarului ai nevoie de două scrisori de recomandare prin care guvernul te caracterizează ca fiind demn de noul statut. Persoanele fizice plătesc taxe doar pentru primii 90.000 de dolari din venitul total, ceea ce reprezintă un maximum de 56.000 de dolari, indiferent de suma din cont. În Gibraltar, companiile sunt practic scutite de plata contribuţiilor către stat atat timp cat nu desfăşoară activităţi aici. Ele contribuie la bugetul local cu 200 de dolari anual. Aici există totuşi taxe de timbru, pentru proprietăţile deţinute şi taxe de import . Deşi Gibraltarul este practic localizat în Spania, regiunea este de fapt un paradis fiscal britanic independent.