Parintii lui Anatol Paduraru au cumparat in 1940 doua scari de bloc, care i-au fost confiscate in 1950, desi acestia nu se incadrau in categoriile supuse nationalizarii. In 1996, Anatol Paduraru a inceput demersurile de revendicare, insa statul i-a vindut catre chiriasi trei dintre apartamente. Acestea au fost subiectele procesului de la Strasbourg. Petentul cere daune materiale de 140.000 de euro si daune morale de peste 3 milioane de euro, in timp ce Statul roman nu vrea sa-i ofere mai mult de 57.000 de euro. CEDO a admis plingerea, a constatat ca s-a incalcat dreptul la proprietate si a acordat sase luni pentru ca Anatol Padurau si Statul sa cada la o intelegere.
O sentinta atipica
Sentinta in afacerea Paduraru contra Romania, pronuntata chiar de Ziua Nationala, arata cumva altfel fata de celelalte in care CEDO a condamnat statul roman sa retrocedeze sau sa acorde despagubiri pentru imobile nationalizate . Curtea Europeana nu se limiteaza doar la speta in sine, ci face un lung parcurs asupra carentelor legislative care au marcat ultimii 16 ani.
Pina in 1995, instantele au retrocedat imobile pe calea dreptului comun. A urmat insa un faimos discurs al lui Ion Iliescu, in care acesta acuza usurinta cu care se retrocedau imobilele, moment in care Curtea Suprema a schimbat jurisprudenta si a decis ca retrocedarea se poate face numai pe baza unei legi speciale. Toate retrocedarile de pina atunci au fost anulate de Curtea Suprema, care a admis recursurile in anulare inaintate de procurorul general. Ulterior, aceste sentinte au fost atacate la CEDO, care a dat dreptate petentilor, pe considerentul ca recursurile in anulare au echivalat, practice, cu o nationalizare fara just temei. Romania a platit pina acum peste 4 milioane de euro din aceasta cauza. Ulterior, a aparut Legea 112 /1995, care excepta de la retrocedare imobilele care fusesera preluate de stat cu titlu valabil sau cele care fusesera cumparate de chiriasi cu buna-credinta.
Betia legislativa
Decretul de nationalizare din 1950 excepta de la confiscare imobilele muncitorilor, functionarilor, mestesugarilor sau pensionarilor. Insa in anexele cu imobilele ce urmau a fi confiscate, s-au regasit numeroase proprietati apartinind acestor categorii care trebuiau exceptate. O observatie pe care o face Curtea Europeana se refera la faptul ca, in functie de conjuncturi, instantele au decis diferit in problema daca acest decret de nationalizare poate fi considerat un titlu valabil sau nu.
O alta critica din sentinta Paduraru contra Romania este legata de lipsa atit a unei definitii legale, cit si a unei jurisprudente unitare in ce priveste buna-credinta a cumparatorului.
S-a ajuns astfel ca in spete absolut similare sa se emita sentinte diametral opuse nu doar intre diverse Curti de Apel, ci si la nivelul Curtii Supreme.
Un oficial din Ministerul Justitiei ne-a declarat ca, in urma acestei sentinte, statul roman trebuie sa dovedeasca, in termen de trei luni, ca ia masuri pentru a defini termenii ambigui din legislatia privind retrocedarile si pentru a unifica practica judiciara .
Sentinta va merge la Comitetul Ministrilor de pe linga Consiliul Europei , care monitorizeaza implementarea sentintelor CEDO. In caz de neconformare, Comitetul Ministrilor emite mai intii un avertisment, apoi propune excluderea din Consiliul Europei. E putin probabil sa se ajunga pina acolo, a estimat oficialul de la Justitie.
