Carnavalul, dupa Goya si Sade

„Ultimul carnaval. Goya , Sade si lumea rasturnata“ de Victor Ieronim Stoichita si Anna Maria Coderch e cel mai recent volum de studii al istoricului de arta roman, tradus in premiera la Humanitas de Delia Razdolescu. Transgresiunea, excesul, rasturnarea si bucuria sint fetele singurei sarbatori care desfiinta ie-rarhiile, limitele si restrictiile: carnavalul, festin popular al exceptiilor si al abaterilor de la regimul normei. Moartea carnavalului survine in momentul in care mecanismele lui ies din regimul exceptiei si fundamenteaza noua ordine. Momentul ,situat la raspintia dintre secolul XVIII si XIX, este cel asupra caruia se apleaca cei doi istorici ai artei de la Fribourg in studiul de fata. El deli-miteaza un prag dincolo de care lumea si-a orientat privirea dupa un model fara precedent, crescut din proiectul iluminist, atit de controversat astazi. Nu analiza critica a acestui nou tipar de gindire intereseaza aici, ci imaginarul acelei perioade, imaginar in care se citeau primele semne ale modernitatii de secol XIX. „Cartea de fata nu este insa o istorie a unei tranzitii, ci a imaginarului ce-i apartine. Ea abordeaza nasterea modernitatii ca o ultima tresarire a ceea ce a constituit, sub forma Marii Sarbatori, vechiul rit al renasterii timpului, rit ce a atins atunci - in pragul modernitatii, in jurul anului 1800 - unul dintre momentele sale cele mai dificile, dar prin aceasta si deosebit de semnificative“, explica cei doi istorici. Alegindu-i pe Goya si pe Sade drept repere ale transformarilor vechilor tipare culturale, autorii studiului demareaza un proiect de investigare a rasturnarilor pe care lumea inceputului de veac le opereaza in fundamentele culturii occidentale de dinainte de Revolutia Franceza. Revolutia insasi e descrisa in primele pagini ale cartii ca posedind energiile destabilizatoare ale unui carnaval, care submineaza ceea ce inainte era de netagaduit. Socotind carnavalul „o sarbatoare buna pentru popoarele inrobite“, ginditorii iluministi il vor pune la index, insa tensiunile zagazuite de temerile noilor legiuitori vor iesi la suprafata sub forma pamfletelor, din care cei doi autori fac o selectie edificatoare. Studii antropologice sau de istorie a mentalitatilor, surse literare si documente ale epocii, fiecare dintre aceste baze de date, cuantificate la finalul cartii in peste patruzeci de pagini de note explicative , orienteaza in permanenta analiza imagologica. „Lumea intoarsa“, inchisa in albumele de desene ale lui Goya ori in paginile iconoclaste ale marchizului de Sade, nu e una care se lasa usor descifrata. Fiecare ipoteza de interpretare e in permanenta coro-borata cu date din iconografia epocii, surse livresti si confruntata apoi cu eventuale precedente. Suita capriciilor, studiile de fizionomii, caricaturile, laviurile din „Oglinda magica“, nenumarate uleiuri si schite sint tot atitea harti in care eruditul istoric al artei descifreaza semnele uner rasturnari care nu mai e temporara. Iar anomia instaurata de textele lui Sade anunta prabusirea ierarhiilor conservate timp de optsprezece veacuri prin binomul norma-abatere: „Daca omul traditional se multumea cu alternanta carnaval/post si reusea sa gaseasca in acest ritm echilibrul existentei sale, la Sade angoasa (...) este constanta, iar Carnavalul – perpetuu“. Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro