Arta supravietuirii la Bagdad

Printre tirurile de racheta si atentatele sinucigase , locuitorii din capitala irakiana se straduiesc sa duca o viata normala. Viata de zi cu zi a locuitorilor din Bagdad seamana cu o cursa cu obstacole. Dupa invazia americana din 2003, aproape nimic nu mai aduce aminte de vechiul Babilon. Doar expresia "Chako mako?" ("merge sau nu?"), folosita de irakieni atunci cand se intalnesc, a ramas neschimbata. Vizitatorul este izbit de stratul gros de pacla care parca a pus stapanire pe capitala irakiana. Dificil de spus daca este vorba de ceata sau de fumul degajat de bombe si cladirile incendiate. In locul unde a fost inventat primul sistem de masurare a zilei din lume, nu prea mai poti deosebi dimineata de amiaza. Unii irakieni, facand haz de necaz, socotesc trecerea unei zile in functie de ritmul exploziilor si de numarul cadavrelor. Daca intrebi un irakian cat este ceasul, s-ar putea sa-ti raspunda, in loc de 10.30, ca este a 10-a explozie, al 30-lea mort si al nu stiu catelea ranit. Nici macar zona securizata de la aeroport nu ofera garantii prea mari. In ciuda faptului ca acolo nimeni nu poate patrunde fara un bilet valid de calatorie si fara o perchezitie amanuntita, atentatele si tirurile de racheta nu lipsesc. Vilele lui Saddam, ocupate de noii demnitari Intrebat de un reporter al "Courrier International"ce merge la Bagdad, un locuitor raspunde, arbo­rand un suras resemnat, ca ma­si­nile-capcana, atenta­tele si­nucigase, rafalele de mi­tra­liera, cadavrele gasite pe strazi in fiecare dimineata, preturile care cresc si tot cresc, toate acestea nu se mai opresc. Cat despre lucrurile care nu merg, aici intra activitatea guvernului, speranta, securitatea, stabilitatea. Majoritatea irakienilor au fost entuziasmati in momentul in care au avut loc primele alegeri libere, in ianuarie 2005. In numai doi ani, tot acest entuziasm a pierit total. "Cei pe care i-am ales ne-au uitat. Tot ce fac ei este sa isi apere propriile interese, salariile si privilegiile", povesteste cu amaraciune un irakian in varsta de 35 de ani, dar pe care viata grea il face sa arate de 50. Cei mai multi dintre noii demnitari nu au ezitat sa se mute in cartierul Al-Qadissiya, in vilele construite de fostul dictator Saddam Hussein pentru colaboratorii sai fideli. Altii "s-au saturat" de Irak si au plecat la Amman, in Iordania. In rarele vizite pe care le mai fac la Bagdad, se cazeaza la hotelul de lux Al-Rachid. Siit, sunnit sau crestin… Bulevardul care leaga aeroportul de centru era in trecut unul dintre cele mai frumoase din Bagdad. Era insa prea putin utilizat de irakienii de rand, fiind o ruta folosita de fostul presedinte si de acolitii sai. Imediat dupa caderea acestuia, bulevardul s-a transformat "intr-o ruta a mortii". Odata cu instalarea in capitala, americanii l-au "securizat" din nou. Soferii care circula pe aici trebuie sa se opreasca de fiecare data cand trec tancurile si masinile blindate. De altfel, pe multe vehicule militare sunt scrise mesaje de genul: "Pericol de moarte!", "Nu va apropiati la mai putin de 200 de metri!". In haosul din Bagdad, oa­menii au de obicei asupra lor doua sau chiar trei carti de identitate . Trebuie sa fii pregatit pentru orice, asa ca, in functie de cel care te controleaza, ii spui ca esti siit, sunnit sau crestin, marturiseste un taximetrist. Statuia vinovata De altfel, infruntarile dintre diversele comunitati re­ligioase reprezinta o ca­racteristica a vietii cotidiene din capitala irakiana. Nici macar statuia califului Diafar Al-Mansour nu a fost crutata. Or, Al-Mansour este chiar fondatorul orasului, in anul 762. Pe atunci, Bagdadul era considerat cel mai frumos oras din lume. In prezent, monumentul este ciuruit de gloante, intrucat califul a incercat sa-i reprime pe siiti acum cateva sute de ani. Iar vremea razbunarii a venit in sfarsit, dupa atatia ani de dictatura. Puterea politica, amenintare la adresa securitatii Toti locuitorii Bagdadului sunt de acord ca traiesc intr-un climat nesigur. Parerile sunt insa divizate cand este vorba sa se stabileasca a cui este responsabilitatea pentru aceasta situatie. Pentru unii de vina sunt tarile vecine, in special Iranul. Mai multi irakieni jura ca au fost torturati de ofiteri iranieni in inchisoarea Al-Jadiriya. Altii, dimpotriva, glorifica Teheranul. Cat despre Siria, unii o critica pentru ca a permis teroristilor sa intre in Irak, in timp ce altii o apara pentru ca i-a gazduit pe cei care fugeau de teama represaliilor familiei fostului dictator. Nici americanii nu au scapat de acuzatii. Pe de o parte, li se reproseaza ca haosul s-a instalat odata cu venirea lor. Pe de alta parte, sunt vazuti ca niste eliberatori. Sectiile de politie, ocolite Ceea ce afecteaza insa cel mai mult viata cotidiana este lipsa unor autoritati responsabile, a unor re­gle­mentari si legi stabile. "Cum sa ne simtim in siguranta atat timp cat puterea politica reprezinta ea insasi o amenintare la adresa noastra? Noi ne temem chiar si de politie, si de garda nationala", declara Al-Chakarji, angajat al Ministerului Finantelor. Toata lumea stie ca la o sectie de politie din Bagdad nu te duci ca sa rezolvi o problema. Oricine intra acolo risca sa devina o moneda de schimb pentru eliberarea unor ostatici din mainile crimei organizate. Aceste bande au devenit si mai puternice dupa ce, inainte de izbucnirea razboiului, in martie 2003, au fost eliberati numerosi detinuti, anterior condamnati la moarte. Cand nu se face schimb de ostatici, pentru eliberare se solicita o suma care depaseste de regula 75.000 de dolari. In aceste situatii, nimeni nu apeleaza la politie, stiind ca oamenii legii nu vor sau nu pot rezolva nimic. Si artistii lupta impotriva terorismului In ciuda situatiei tensionate, viata isi continua cursul, urmand parca exemplul legendarului si batranului Tigru. "Bagdadul nu a renuntat niciun moment la obiceiurile sale culturale", sustine Nouri al-Rawi, pe care nici macar razboiul nu l-a impiedicat sa picteze in atelierul sau din cartierul Al-Harithiya. Asemeni lui, numerosi artisti au continuat sa frecventeze salile de expozitii, nefiind speriati de frecventele atentate si rapiri de persoane. La venerabila varsta de 80 de ani, scriitorul Youssef Al-Ani declara ca este de datoria lui sa lupte impotriva celor care urasc viata, referindu-se la teroristi. Aceasta dorinta de a trai este prezenta si la elevii si studentii care infrunta zilnic obstacolele pentru a se duce la cursuri. Proaspat casatorita, Zaynab povesteste ca, impreuna cu sotul ei, a facut eforturi pentru a organiza o petrecere. Cum acest lucru este destul de riscant in Bagdad, cei doi au preferat localitatea Erbil, din Kurdistan, unde atmosfera este mult mai linistita. Nu s-au gandit niciun moment sa renunte la planuri, nestiind cand va reveni situatia la normal in tara lor. Nu toti gandesc insa la fel. Multi artisti se plang ca nu isi pot vinde operele in Irak si aleg sa emigreze pentru a trai din munca lor. Dupa izbucnirea conflictului, multe galerii, precum Orfali, au renuntat la spatiile din capitala irakiana, mutandu-se la Amman. In ultimul timp, circa 250 de artisti au plecat in Iordania. Altii au ales Damascul sau alte capitale din lumea musulmana. 80 de tineri creatori au ajuns in Olanda si alti 30, in Suedia. Traficul cu arme prospera Numarul civililor ucisi pe strazile Bagdadului a scazut simtitor in ultimii doi ani. In schimb, atentatele impotriva soldatilor americani s-au intensificat. Vara aceasta, chiar si in cele mai periculoase cartiere ale capitalei irakiene au fost redeschise numeroase magazine si oamenii au simtit o anumita revenire la normalitate. In Sadr, partea siita a Bagdadului, "sunetul unei explozii nu mai este ceva obisnuit, asa cum se intampla pana acum", explica Mohammed Mghamish. Potrivit AP, in decembrie anul trecut, in Irak au fost ucisi 2.712 civili, cei mai multi in capitala. In iulie, numarul mortilor a scazut la 1.791, pentru ca in septembrie sa se inregistreze "doar" 750 de victime in urma unor atentate sinucigase. Luna aceasta, si-au pierdut viata 189 de civili. La polul opus, anul 2007 a fost cel mai sangeros pentru soldatii americani si britanici, dupa incheierea razboiului. Este destul de neclar care sunt cauzele acestor evolutii contradictorii. Americanii sustin ca o parte din merit le revine lor, dupa ce au reusit sa colaboreze mult mai bine cu sunnitii, integrati in numar mare in cadrul fortelor irakiene de ordine. Siitii nu au insa incredere in sunniti. Ei se tem ca, odata cu plecarea trupelor americane din Irak, acestia vor declansa din nou ostilitatile. Pe de alta parte, in problema traficului cu arme nu s-au facut prea multe progrese. Aproape zilnic sunt descoperite ascunzatori cu arme. Ultima captura de acest gen a avut loc pe 12 noiembrie. Intr-o cladire abandonata din Bagdad au fost gasite peste 100 de cutii cu munitie si explozibili, precum si numeroase arme. Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro