Daca pana in toamna nu se intampla nimic spectaculos, PSD ar trebui sa castige alegerile parlamentare.
Analiza de mai jos incearca sa demonstreze acest lucru, plecand de la rezultatele din alegerile locale si de la mecanismul de vot indus de noul sistem electoral , uninominal, prin care ne vom alege viitorul Parlament. In vechiul sistem de vot, cel de lista, actorul principal al campaniei era partidul, iar ceea ce facea diferenta dintre alegerile locale si parlamentare era asa-numitul vot politic.
Localele dadeau trendul pe care, pana la scrutinul general, partidele il fructificau sau nu, reuseau sau nu sa-l intoarca, daca acesta nu le era favorabil. Iar ceea ce conta in primul rand erau imaginea de ansamblu si mesajul national pe care partidele reuseau sa le transmita electoratului.
Data fiind si suprapunerea alegerilor parlamentare cu cele prezidentiale, rolul centrului era o data in plus accentuat, candidatul la presedintie fiind in unele cazuri chiar singurul vehicul de tractiune al intregii campanii. De aici si un anumit ritual constand in nesfarsite turnee in teritoriu ale liderilor nationali, pe care „listacii“ locali ii asteptau ca pe un fel de „moaste“.
Se ducea o adevarata batalie intre filialele judetene de partid pentru a prinde cat mai multe astfel de „inalte vizite“, pe care le organizau cu febrilitate si emotie si pe care le considerau, pe buna dreptate, evenimentele centrale ale campaniei. Si mediatizarea avea acelasi caracter centralizat. Liderii nationali colindau judetele insotiti de cohorte de ziaristi din presa de la Bucuresti, pentru ca-i interesa ca mesajul lor, adresat, teoretic, comunitatii locale, sa ajunga in primul rand in media nationale.
Ce se schimba odata cu noul sistem de vot
Agentul-cheie al campaniei devine liderul politic local. Mai exact, alesul local, strict in aceasta calitate si nu in cea, intamplatoare, de om cu functie in partid. Campania din toamna pentru alegerea viitorului Parlament sta astfel, in premiera, pe umerii si, intr-un anumit fel, la discretia unor oameni care nu prea au nici o legatura cu politica nationala. Acestia sunt, in ordinea importantei, primarii, presedintii de Consilii Judetene , proaspat alesi prin vot direct si, undeva in fundal, consilierii locali si judeteni.
Desi legenda votului uninominal spune ca ne alegem candidatii pentru viitorul Parlament in primul rand dupa ceea ce ne spun acestia, in fapt, decizia de vot ne e influentata semnificativ de cu totul alti factori. Iata fapte cu valoare de analogie dincolo de orice dubiu de interpretare. La alegerea presedintilor de Consilii Judetene, vot uninominal prin excelenta, cel putin in mediu rural numele candidatului a contat extrem de putin spre deloc.
In schimb, descoperim o corelatie foarte puternica intre votul pentru candidatul la primarie al unui partid si cel dat, in aceeasi localitate, candidatului aceluiasi partid la sefia CJ (vezi tabel 1). Cum cu siguranta candidatul la primarie are notorietatea mai mare si intereseaza mai mult alegatorul decat cel pe care partidul l-a propus pentru conducerea judetului, logica ne obliga sa conchidem astfel: decizia de alegere a candidatului la sefia CJ a fost influentata decisiv de candidatul la primarie. Vorbim, evident, despre o corelatie statistic solida si nu despre o suprapunere perfecta.
Acolo unde apar „deviatii“ ele tin de factori intamplatori cum ar putea fi, spre exemplu, notorietatea si popularitatea mare in localitatea respectiva ale unuia dintre candidatii la sefia CJ. Dar pe ansamblu, statistic vorbind, voturile pentru cele doua tipuri de functii au mers mana in mana. Diferente mai mari s-au inregistrat in mediul urban, in special in orasele mari, lucru la fel de semnificativ cand vorbim despre ce ne asteapta la votul din toamna. Cum mediul urban e in general mai sofisticat, mai informat, mai pretentios si mai atent la detalii, corelatia dintre cele doua tipuri de voturi e ceva mai slaba.
De ce e importanta aceasta diferenta? Pentru ca intre cele doua medii de rezidenta avem de-a face si cu diferente semnificative din punctul de vedere al distributiei votului pe partide. Desi au recuperat mult in ultimii patru ani, PD-L si PNL continua sa ramana sub media generala in mediul rural, in timp ce PSD ramane subreprezentat in mediul urban. La alegerile din toamna, aceasta ruptura isi va spune cu siguranta cuvantul intr-un sens pe care-l vom discuta insa ceva mai jos.
Decizia de vot, de la „si-si“ la „ori-ori“
Printre diferentele importante dintre sistemul de lista si noul sistem bazat pe alegeri uninominale se afla si cea privind tipul de presiune pe care-l resimte alegatorul in procesul deciziei de vot. E diferenta dintre alegerea de tip „si-si“ si cea de tip „sau-sau“. In vechiul sistem votul dat unei liste de partid nu excludea calificarea pentru Parlament si a reprezentantilor altor partide. Fiind vorba de liste judetene, dupa distributia finala a mandatelor de parlamentar, te asteptai, indiferent pentru cine ai votat, sa fii reprezentat intr-un fel sau altul si de candidati ai celorlalte partide care reuseau sa depaseasca pragul electoral. Intr-un fel anume, votul tau continua sa conteze si dupa ce l-ai acordat.
In noul sistem de vot, alegerea fiind de tipul „ori-ori“, presiunea creste ametitor. Castiga candidatul pe care l-ai votat, il ai in Parlament, nu castiga, il ai doar pe al unuia dintre adversari. Teoretic cel putin, decizi pe muchie de cutit daca vei fi sau nu reprezentat in viitorul legislativ. De aici decurg o serie de consecinte care din nou fac o diferenta semnificativa. E vorba de modul in care isi pun amprenta pe decizia de vot factorii-cheie de care vorbeam mai sus, respectiv primarii si presedintii de Consilii Judetene.
Ce vor (si pot) promite viitorii candidati
Vorba vine, pentru ca ei desi vor promite cu siguranta multe, urechile alegatorilor vor sta sa asculte alte voci. La tara, vocea primarului in primul rand, dublata simfonic de cea a sefului de Consiliu Judetean daca cei doi reprezinta acelasi partid si disonant daca sunt adversari. Dar primarul se va auzi, in general, mai tare. De ce? Pentru ca acesta e pana la urma cel mai motivat alegator si cel mai credibil factor de influenta a deciziei de vot.
Aproape orice primar din Romania isi va dori ca localitatea pe care o conduce sa aiba in Parlament un reprezentant (singurul posibil, de altfel) din propriul partid. Sau invers, va face tot posibilul sa nu ajunga unul de la adversari. Din nou, vorbim aici de logica unui comportament dominant, fara a exclude situatii particulare in care un primar sau altul sa decida fie sa nu se implice prea mult fie chiar sa faca jocul unor adversari.
Rolul presedintilor de Consilii Judetene va fi, cum spuneam, si el hotarator. Desi formal noii alesi ai judetelor sunt mai degraba manageri de resurse, fiind supusi unui „ Consiliu de Administratie “ pestrit din punct de vedere politic, in fapt acestia detin o putere reala mult mai mare. E deja un lucru confirmat de experienta ultimilor 18 ani faptul ca presedintii de Consilii Judetene au la indemana si folosesc cu succes arma negocierii majoritatii intereselor locale si ca pentru ei diversitatea politica a consilierilor judeteni e rareori o problema.
Iar puterea lor creste de la an la an, odata ce si banii pe care-i administreaza sunt tot mai multi. E previzibil, prin urmare, ca si in campania electorala din toamna influenta lor sa fie pe masura. Promisiunile lor vor avea o greutate reala mai mare decat a majoritatii candidatilor pentru Parlament, iar tandemul politic pe care-l pot face cu primarii apartinand propriului partid se transforma in unul dintre cele mai solide argumente electorale. Iar candidatului pentru Parlament nu-i ramane decat sa-i urmeze sau sa se resemneze cu ideea unei lupte inegale din start.
In campania electorala din toamna, acest tandem primar-presedinte CJ devine garantie de succes sau factor de descurajare, in functie de culoarea politica, pentru orice candidat „uninominal“ din colegiul electoral pe care-l acopera. Candidatul poate promite credibil ceea ce pot promite in primul rand acestia. Daca cei trei, candidatul pentru Parlament, primarul si presedintele de Consiliu Judetean, au aceeasi culoare politica, ei formeaza „triunghiul de aur“ al alegerilor din toamna. Iar partidul care detine cele mai multe astfel de „triunghiuri“ are prima sansa de a le castiga.
De ce PSD mai mult decat ceilalti
PD-L se lauda, pe buna dreptate, cu faptul ca la locale a obtinut cele mai multe voturi, indiferent de tipul de mandat pus in joc, primarie, presedintie de CJ, Consiliu Local sau judetean. Concret, PD-L are peste PSD, al doilea clasat, plus 2,45% voturi pentru candidatii la primarie, plus 1,3% la listele de consilieri locali, plus 0,16% la Consilii Judetene si plus 0,11% la voturile acordate candidatilor pentru presedintia CJ-urilor. Cum se vede, surplusurile de voturi, desi clare, sunt insa infime. In termeni politici, PD-L si PSD se afla practic la egalitate.
Diferentele care conteaza sunt in alta parte si ele, din perspectiva alegerilor din toamna, sunt net in favoarea PSD. Exista trei astfel de diferente esentiale: la numarul de primari, la mandatele de presedinte de Consiliu Judetean si la procentul de primari care si-au castigat functia din primul tur de scrutin. In procente avem urmatoarea situatie. PSD are cu 7,23% mai multi primari decat PD-L, cu 7,32% mai multe mandate de sefi de CJ si cu 11% mai multi primari iesiti din primul tur (vezi tabel 2). Importanta acestora din urma vine tocmai din plusul de legitimitate pe care-l au fata de cei care si-au castigat functia, majoritatea la limita, dupa abia a doua incercare.
Distributia „triunghiurilor electorale“
Ce ascund in fond aceste rezultate? In termenii teoriei de mai sus, ele se traduc astfel. PSD detine cu 25 la suta mai multe „triunghiuri“ primar - presedinte CJ - „candidat uninominal“ decat va avea PD-L, 548 fata de 445, din care 508 fata de 381 in mediul rural, unde, cum stim, promisiunile electorale prind mult mai usor. Ca acoperire demografica (vezi tabel 3), triunghiurile PSD se intind peste 45,8% din populatia Romaniei, exclusiv Bucuresti, in timp ce ale PD-L peste doar 32,8%.
In plus, presedintii de Consilii Judetene ai PSD au in spate 46% din totalul voturilor acordate celor care au obtinut aceasta functie, in timp ce sefii de judete ai PD-L au strans doar 32%. Un alt argument. Atat primarii, cat si presedintii de Consiliu Judetean beneficiaza, in calitate de invingatori, de un asa-numit bonus de popularitate, din care se pot alimenta cel putin o jumatate de an de la preluarea mandatului.
Stim asta din toate sondajele care au masurat de-a lungul timpului nivelul de incredere de care se bucura cei proaspat alesi. Invers, invinsii sufera o depreciere semnificativa, iar consecinta importanta este ca fata de rezultatele obtinute in alegerile locale, pe termen scurt, pana la un an, procentele pe care le au deja cei alesi sa fie mult mai mari, iar a celor invinsi - mult mai mici.
Acest lucru face ca macar pana la alegerile din toamna presedintii de Consilii Judetene sa ramana mult mai populari si, prin urmare, mai influenti in termeni electorali decat apar strict prin prisma voturilor pe care le-au obtinut la locale. Iar PSD are mai multi decat PD-L, deci si mai multe potentiale voturi de castigat in toamna pentru colegii de partid care candideaza la Parlament.
Ruptura urban-rural, tot in favoarea social democratilor
Desi ca pondere in voturi efective obtinute la locale PSD si PD-L stau aproape umar la umar, in logica votului din toamna pentru alegerea „uninominala“ a parlamentarilor PSD e avantajat net si de greutatea mai mare pe care o are in continuare in mediul rural, 37 la suta dintre primari fata de 26 la suta cat are in acest moment PD-L. Evident, PD-L sta mult mai bine in urban, raportul de forte fiind inversat: 37 la suta dintre primarii oraselor sunt de la PD-L fata de cca 26 la suta cat are PSD. Atuul social democratilor vine din diferenta de comportament de vot dintre cele doua medii.
E mai usor pentru orice partid sa „vanda“ la tara un candidat „uninominal“ decat ar putea-o face in orase, mai ales cele mari. Altfel asculta electoratul rural de primar si de seful de judet decat o face alegatorul din urban. Asta si pentru ca legatura dintre cei doi edili si electorat e mai stransa la tara, dar si pentru ca, in marile orase cel putin, electoratul e mult mai atent la candidatii propriu-zisi decat la cum ii indeamna primarul sau seful de judet sa voteze. Iar acest fapt lucreaza o data in plus in defavoarea PD-L, concentrat mai ales in acest mediu mai greu de „cumparat“.
Conditii care pot infirma scenariul succesului PSD
(sansele de a se intampla, evaluate pe o scara de la una la cinci stele)
• PD-L sa propuna pentru viitorul Parlament candidati de calitate politica si forta electorala proprie net superioare prin comparatie cu cei ai PSD, dar si a celorlalte partide. *
• La alegerile din toamna, prezenta la vot in mediul urban s-o depaseasca pe cea din mediul rural. *
• PD-L sa propuna un nume de viitor premier capabil sa-i mobilizeze masiv electoratul, oferindu-i perspectiva unei viitoare guvernari de exceptie. Nu-i exclus, dar nici foarte probabil. **
• PSD sa sufere cel putin o lovitura majora de imagine, de genul arestarii unui lider notoriu sau al unui mare scandal intern. Posibil **
• PNL sa scada mult sub cota actuala, o parte din electoratul pierdut orientandu-se spre PD-L. Greu de crezut *
• O noua suspendare, sau tentativa de suspendare a presedintelui Traian Basescu, la fel de controversata
precum cea de acum un an. S-au fript o data, deci slabe sanse sa se mai intample.*
• O catastrofa naturala, pe care presedintele Traian Basescu sa reuseasca s-o exploateze politic in favoarea PD-L. Intre * si *****.
• Un eveniment politic international cu implicatii puternice pentru Romania, in care presedintele
Traian Basescu sa joace un rol benefic hotarator. Improbabil.*
• O propunere de referendum din partea presedintelui capabila sa mobilizeze si sa radicalizeze masiv electoratul. Posibil **
Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro
