„Vocile puterii“ este un volum semnat Adriana Saftoiu care cuprinde interviuri cu cei 16 fosti purtatori de cuvint ai Presedintiei sau ai Guvernului din Romania ultimilor 17 ani. Nascuta la Dej, in 1967, Saftoiu si-a inceput cariera ca jurnalist si a continuat ca secretar de stat, purtator de cuvint al Guvernului, director de cabinet in Ministerul Transporturilor si consilier prezidential. Este cunoscuta publicului roman mai ales din perioada in care a fost purtator de cuvint al presedintelui Traian Basescu, sef al Departamentului de comunicare publica . Alexandru Mironov, Doina Jalea, Ionut Popescu sau Gabriela Vrinceanu-Firea sint citiva dintre cei intervievati in carte.
Alegerea editurii a fost atit profesionala, cit si afectiva. Adriana Saftoiu si Silviu Dragomir, directorul Editurii Trei, sint prieteni din perioada studentiei. „Ideea cartii a apartinut Adrianei si proiectul a demarat in 2003. Intre timp, programul ei a devenit extrem de ocupat, lucrul la aceasta carte s-a desfasurat cu mai mare dificultate cu atit mai mult cu cit a presupus intilniri si discutii cu 16 fosti purtatori de cuvint ai Presedintiei“, a declarat Silviu Dragomir.
Iliescu il voia pe Roman...
Alexandru Mironov, primul purtator de cuvint al primului presedinte ales dupa Revolutie: „Ion Iliescu se pregatea foarte atent cind iesea in public. Orice discurs pe care-l tinea, mai ales in engleza, franceza, il repeta de mai multe ori. Eu stiu ca presedintele Traian Basescu, acum, la Francofonie, de pilda, a pus mina pe manualul de limba franceza. La fel facea si Ion Iliescu. Sigur ca ziaristii l-au persiflat, dar asta nu are importanta, principalul este ca s-a descurcat cu brio. Dar este adevarat ca repeta de mai multe ori, chiar si in fata oglinzii. Momentele de iesire internationala erau foarte importante“.
Mironov face si un tablou idilic al presedintelui Iliescu fata in fata cu minerii si arata ca l-a „demis“ pe Petre Roman din greseala: „Petre Roman, pe care-l regret si acum, a cazut pentru ca mai ales consilierii prezidentiali Iosif Boda si Ioan Talpes nu l-au vrut. Desigur, ne si aflam intr-o perioada cu multa zarva, cu multe aiureli. Nu stiai cine si cum o sa faca pasul in fata. Si cind minerii au intrat in Palatul Cotroceni, un episod putin cunoscut, nici macar nu si-au lasat bitele la poarta.
Au amenintat cu moartea, cu un Miron Cozma, pe care pina atunci eu il vazusem si in pozitii mai bune, discutind normal, dar care in acel moment avea pupilele dilatate, era parca posedat. La intilnirea lui Ion Iliescu cu minerii am fost eu, Boda si cred ca a mai fost si Vasilescu, consilierul juridic de atunci. Si discutia a fost asa: «Bai, noi va dam in cap, va omorim!». Iar Iliescu, dupa patru ore cit a durat tot dialogul, in stilul pe care de acum lumea i-l cunoaste, cu rabdare, i-a intors, iar la sfirsit i-au zis si sarut mina la plecare. Momentul cel mai important a fost cind i-au cerut sa plece Petre Roman.
«Nu poate sa plece Petre Roman ca ma fortati voi!», le-a spus. Petre Roman insa isi prezentase demisia. Si atunci am facut un pas in fata, am iesit in fata ziaristilor care asteptau si le-am spus ca Petre Roman si-a prezentat demisia, iar presedintele a acceptat demisia, ceea ce de fapt nu se intimplase. Ion Iliescu a fost suparat pe mine, pentru ca i-am fortat, cumva, mina, dar lucrurile s-au linistit repede, intr-o saptamina era pace. In realitate, Ion Iliescu voia ca Petre Roman sa ramina si sa-l propuna ca prim-ministru, dar sa refaca Guvernul“.
Ziaristi pe care te puteai baza: „Contam pe citiva jurnalisti solizi. Pe Radio Romania Actualitati , care era ascultat de toata lumea, pe TVR 1, pe care puteai sa dai o stire care sa fie schimbata, pe citeva din ziarele importante, unde puteai sa spui intr-un buletin ca asta vrem… Dar marturisesc ca mi se parea ca trebuiau incurajati zgomotosii mici, care nu puteau sa aiba un efect mare, dar erau observati - doar observati - fiindca erau efervescenti si scoteau bule deasupra“.
Vacaroiu era blind
Doina Maria Jalea a fost manager al Biroului de presa al Guvernului si purtator de cuvint in 1993.
Adriana Saftoiu: „Cum era relatia cu Nicolae Vacaroiu?“.
Doina Jalea: „Sper sa aiba aceeasi parere cu mine. Mie mi s-a parut o relatie foarte buna si foarte usoara, pentru ca e un om cu o structura psihologica… cum sa zic, una dintre pietrele de temelie e blindetea. Are foarte multa blindete in comunicare, mult respect pentru oameni si darul asta de a vorbi pe limba fiecaruia“.
Rasvan Popescu a fost secretar de stat, sef al Departamentului de informatii publice si purtator de cuvint al presedintelui Emil Constantinescu intre 1999-2000.
Adriana Saftoiu: „Cind a venit la Guvern avea ghiulul si unghia?“.
Rasvan Popescu: „Da. Imi amintesc ca in prima zi cind a venit la Guvern le avea“.
Adriana Saftoiu: „Stii si ce sau cine l-a determinat sa renunte?“.
Rasvan Popescu: „Apropiati care au insistat in a-si remodela imaginea. El a venit cu o serie de oameni, sa zicem, de incredere, cum iti place tie sa spui, care au avut uneori o contributie pozitiva, alteori mai putin.“
Ionut Popescu a fost secretar de stat si purtator de cuvint al Guvernului in 2000, iar in 2004 purtator de cuvint al Aliantei D.A.
Adriana Saftoiu: „A fost o greseala decizia lui Isarescu sa candideze?“.
Ionut Popescu: „Atunci, la inceputul mandatului, eu eram convins ca nu va candida. Mi-am pus intrebarea si eram convins ca nu o va face. Tind sa cred ca la inceputul mandatului asa gindea si Isarescu. Din cite stiu, si PNL, respectiv Valeriu Stoica, ii propusese sa candideze, dar cu conditia de a deveni membru al PNL. Cum Isarescu nu voia, a ajuns candidatul CDR, pentru ca PNTCD a acceptat si varianta candidaturii unuia care nu este membru al PNTCD. Dar acum, privind retrospectiv si analizind informatii pe ici si pe colo, inclin sa cred ca si Iliescu i-a cerut sa candideze“.
Guvernul da bani presei, presedintele ce sa dea?!
Corina Cretu este senator PSD. Incepind cu 1992 a indeplinit functia de expert la Presedintia Romaniei, Cabinetul purtatorului de cuvint: „Au fost si momente cind nu s-a sfatuit cu nimeni (Ion Iliescu, n.r.), asta este partea a doua, cum a fost decizia gratierii lui Miron Cozma, care pe mine m-a socat. A luat acea decizie fara sa discute cu noi, consilierii. I se reprosa, pe de alta parte, ca este prea influentabil, ca apleaca prea mult urechea la ce spun unii sau altii.
Cred ca trebuia gasit un echilibru intre pozitiile principalilor consilieri ai lui Ion Iliescu, pentru ca nimeni nu poate nega lupta pentru influenta in sinul institutiei. Simteam imediat cind unii isi frecau miinile si ziceau: «Daca nu i-a zimbit, inseamna ca-i en froid cu Corina». Cu cit institutia e mai importanta, cu atit mizele sint mai multe si mai mari, iar concurenta mai acerba, dar, pe de alta parte, eu sint cu constiinta impacata ca mi-am facut treaba. Am fost cea mai expusa public de la Palatul Cotroceni si, intr-un fel, cea mai putin atacata“.
„Fiecare guvern incearca sa atraga presa de partea sa. Cum o face? Simplu: satisfacindu-i unele nevoi. Exista un dezechilibru intre ceea ce poate oferi Presedintia presei si ceea ce poate oferi Guvernul. Guvernul ofera in primul rind contracte de publicitate, care inseamna bani si orice ziar are nevoie de bani. Noi nu puteam oferi asa ceva si era frustrant sa vezi ca interesul patronilor de ziar pentru actiunile Presedintiei era aproape nul, in comparatie cu interesul manifestat pentru actiunile Guvernului“.
Purtatorul de cuvint nu e facut pentru transparenta
Despina Neagoe a fost purtator de cuvint si director de cabinet in cadrul Prefecturii Judetului Cluj intre 2001 si 2002, apoi purtator de cuvint al Guvernului Romaniei, secretar de stat intre 2003 si 2004: „Guvernarea Nastase a fost supraexpusa. Efectele supraexpunerii sint foarte perverse si cind intervine starea de saturatie nu cred ca exista alt antidot decit o lunga pauza“.
„Purtatorul de cuvint nu s-a inventat in lume pentru cresterea transparentei. Sa nu fim copii! Se mimeaza eventual transparenta, iar in situatii neplacute exista un altul care atrage neplacerile si nu este expus politicianul, care trebuie sa isi menajeze imaginea. Si atunci purtatorul de cuvint este un fel de sac de box al comunicarii“.
Adrian Nastase, discipolul lui Sun Tzu
Claudiu Lucaci, purtator de cuvint al Guvernului Romaniei din 2001 pina in 2003: „Pentru ca viziunea lui despre a conduce difera de a noastra. Este un adept al artei razboiului asa cum a prezentat-o Sun Tzu. Lui Adrian Nastase ii place sa substituie arta conducerii cu arta razboiului, cu alte cuvinte a conduce nu este doar management, este si un pic de razboi. Trebuie sa fii comandant. Si, ca sa fii comandant, trebuie sa stii niste principii care sa te determine pe tine sa-i conduci pe oameni eficient. Nu in sensul principiilor actuale de management, ci in sensul principiilor de razboi, adica a conduce o armata. Decizia lui a fost intr-un fel rationala pentru ca el asa vedea lucrurile. Eu nu-l condamn. El a vazut lucrurile in felul asta si a gresit”.
https://acasa.ro
165
60
