Asociata, in istoria recenta a Romaniei, cu mineriadele, Valea Jiului lupta inca sa-si recastige renumele de principal bazin carbonifer al tarii. La 18 ani de la prima mineriada , localnicii spun ca traiesc din ce in ce mai greu, locurile de munca dispar, iar lucrul in subteran e o adevarata aventura care se poate incheia tragic.
Doar refuzul de a mai iesi in strada pentru a-si striga revendicarile ii diferentiaza pe minerii anului 2008 de cei din anii 90.
In seara zilei de 12 iunie 1990, din Gara Petrosani au plecat spre Bucuresti mii de mineri imbracati in trei garnituri de tren. Acela a fost inceputul a ceea ce va ramane in istorie prima mineriada.
In orasele sarace ale Vaii Jiului, minerii sunt doar oameni pentru care fiecare coborare in subteran poate fi ultima. N-au insa incotro, pentru ca numai prin munca grea vor avea cu ce-si intretine familiile.
"Mineriadele ne-au adus numai deservicii, din toate punctele de vedere. Astazi, dupa 18 ani, nu avem alternative. Nu avem investitii, traim si muncim cum munceam si inainte de 90" a declarat Zoltan Lacatos, presedinte LSM Valea Jiului.
Dupa 18 ani de libertate, putini sunt cei care cred ca viata s-a schimbat in bine pentru oamenii din Valea Jiului. In acest timp, numarul exploatarilor miniere a scazut de la 15 la 7, iar al locurilor de munca de la 40 de mii la 10 mii.
Oamenii din Valea Jiului intrevad totusi un viitor pentru zona: ori investitii in minerit, ori aparitia altor locuri de munca, pentru ca tinerii sa nu mai fie obligati sa-si riste viata in subteran.
Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de Stiri Principale Acasa.ro
