0 gol-golut despre un cont plin

De la bun inceput trebuie sa prevenim persoanele mai slabe de inger, eventual si putin isterice, ca in textul de mai jos nu ne putem permite sa mai avem ceva sfant. Vom vorbi de rau persoane care si-au incheiat activitatea printre muritori, vom mai taia o felie de slanina din tabu-ul independentei presei si vom atinge cel mai delicat subiect, imaginea unei banci.
Ca sa incepem de undeva, o sa alegem ziarul. In 1993 un ziarist primea bani de la un om de afaceri banuit de mari escrocherii. Ha-ha-ha, ce mai dezvaluire. Rdeti, da? Ei bine, iata si identitatile: dl. Fahti Taher a virat doamnei Emilia Iucinu suma de 9.605 USD pe data de 24 dec 1993. Un cadou de Craciun oferit de dl.

Taher uneia dintre cele mai ascunse relatii a directorului celui mai influent ziar din Romania, Dumitru Tinu. Asta, in termeni de specialitate, inseamna control. Nu atat prin suma de bani - chit ca in 1993 cu 10.000 de dolari se putea cumpara un apartament in blocurile de la "fantani" - cat prin destinatia banilor.

De ce ar fi avut nevoie de control un om instarit ca Fahti Taher. Raspunsul cel mai simplu il primesti daca te intereseaza de unde avea banii Taher. Ne-am interesat si am aflat: Taher avea banii din contul lui nr. 45.21.68.64.30, in care in luna august a aceluiasi an avea fix 25 milioane de dolari.

Ce activitate a avut Taher ca sa castige o asemenea suma? Acu', poate ca initiatii in tunuri au zambit cand am asociat cuvinte ca "activitate" si "castig" numelui de Taher.
Istoria acestui personaj incepe in anii 1985-86 cand a ajuns in Romania; a avut oarece incurcaturi cu autoritatile, i-a fost retinut pasaportul. Dar cum exista un Dumnezeu, pardon, un Allah, insusi Iasser Arafat a avut ceva treaba prin Romania (pe atunci Arafat nu era candidat Nobel, dar lucra la chestia asta in calitate de terorist international).

Cum, necum, cu acest prilej, relatia lui Taher cu baietii s-a modificat radical. |n bine. Stare de bine care nu s-a schimbat nici dupa decesul protectorului taberelor de formare de luptatori din diverse miscari de eliberare ale unor tari din lumea a 3-a din Romania, Nicolae Ceausescu. Dar poate sa-ti fie bine si sa nu fii milionar, deci ti-e binisor. Cum ajungi sa faci saltul?

Premierul Vacaroiu a plecat in Grecia. In aprilie 1993. A facut o vizita - semnal pentru a consolida intentia guvernului roman de a-si privatiza flota. Nota de plata a premierului de la hotelul Intercontinental din Atena a fost achitata de Taher. A avut loc o intalnire cu armatori greci, prilej pentru a anunta cea mai serioasa oferta pentru flota noastra, cea a lui Katounis.

Urmeaza o vizita a grecului in Romania; aici se bate palma si cu Ministrul Transporturilor Paul Teodoru. Ministrul ii transmite o recomandare ("we strongly recommend mr. Fahti Taher to be appointed as a common representative of Forum Maritime"). Dupa care se porneste la materializarea contractului. Primul pas, la notar.

Aici Katounis a crezut ca a semnat un contract, de fapt semna doar autorizarea semnaturilor pentru contul in care urma sa depuna banii. Un alt document care avea versiuni usor diferite intre varianta in Romana si cea in engleza a fost fix cel in care Katounis se angaja sa depuna 25 milioane de dolari (majorare de capital; totalul investitiei lui K se ridica la 335 milioane).

|n romana se putea citi ca banca recomandata era BRCE, in timp ce in engleza recomandarea lipsea. Mai mult, in engleza i s-a spus pe gura sa depuna banii la BC Ion Tiriac. Nasul avocatului lui Katounis a detectat iz de teapa, drept care i-a recomandat clientului sa nu riste.

Ei bine, Vacaroiu insusi a insistat in favoarea bacii Tiriac ("e o banca privata , e un semnal petru intentiile noastre de privatizare"). Banii au fost depusi dupa ce au fost obtinute toate avizele necesare (sentinta judecatoreasca, aviz ARD etc), in ultimele zile din iunie. |ntr-un cont al bancii Tiriac, cu doua persoane cu Drept de semnatura - grecul Katounis si romanul Taher.

Contul era blocat pana la demararea urmatoarelor etape ale contractului. Nu stiu daca viteza cu care s-a desfasurat procedura, care pentru alte privatizari a insemnat nu 2 luni, ci ani, i-a starnit vreo suspiciune armatorului. Probabil ca garantiile oferte cu generozitate de un premier si un ministru au fost mai presus de orice banuiala. Chit ca, pentru romani, ei se numeau Vacaroiu si Teodoru.

Ba a mai venit si o confirmare de la banca: "atestam ca suma a fost inregistrata in conformitate cu instructunile primite de la ordonatorul extern si urmeaza sa fie utilizati in baza dipozitiilor ce se vor da ulterior".

Ei bine, imediat dupa ce 25 de milioane au poposit in banca Tiriac, in Parlament s-a starnit un scandal de genul "noi nu ne vindem flota", initiat de Oliviu Gherman, trezit din somn cu Katounis pe buze. Un procuror a atacat hotararea judecatoreasca, iar Guvernul Vacaroiu a recomandat, in iulie, renegocierea contractului.

Nimeni, dar nimeni din partea romana, n-a mai avut de atunci nici o initiativa de renegociere. De parca unicul scop al intregii tevaturi n-ar fi fost decat sa-l determine pe Katounis sa aduca 25 de milioane intr-o banca din Romania. Adica s-a revenit in normalitate. Asta in problema privatizarii.

Si-acu sa vedem ce s-a intamplat cu banii lui Katounis. La fix 2 saptamani dupa ce guvernul a recomandat renegocierea, Susan Taher primeste o atentie de 7.000 de dolari. Susan Taher nu are nici o treaba cu privatizarea flotei. Ea este fiica lui Taher. Dupa o saptamana, mai pleaca din cont vreo 20.000 de dolari catre posetuta doamnei Silvana. Taher, si ea. Sotie.

Dupa care contul este folosit fara nici o problema exclusiv de Taher, pentru Katounis ramanand inaccesibil. Taher foloseste banii grecului pentru cosnita de familie - isi cumpara, de exemplu, un cacat de Mercedes de 75.

000 - dar se serveste cu sume de ordinul sutelor de mii sau milioanelor pentru firmele lui - Royal Team , Royal House, Taher Investment& Trading; mai are si slabiciuni pentru sport - Viorel Hizo primeste vreo 40.000, Federatia Romana de Fotbal - 251.000, Clubul Dinamo - 30.000; Dumitru Dragomir - 25000.

Ei, dar omul nu fura numai pentru afacerile personale sau sport; mai ai si obligatii de grup: asa se face ca il asista cu un feac de 5 milioane de dolari pe George Constantin Paunescu - bani pe care Paunescu i-a folosit ca garantii pentru achizitionarea vreunei banci.

Mai apare si Corporatia pentru Cultura si Arta "Intact" - recte Dan Voiculescu; mai trece un coleg ( Biju ) pe langa mine si privind peste umar in lista de pe birou, il descopera pe Husein A.H. Jaradat, proprietarul universitatii Bogdan Voda din Cluj Napoca, unde a functionat si Ilie Botos.

De ce am violat intimitatea bancara si va plictisim cu toate numele astea?
Pentru ca ar trebui sa le folositi ca grila de citire a ziarului 0. Ziar pe care, dupa cum de-acu a devenit practic public, il poseda ca majoritar unul Taher. (Nu direct, pentru ca pasiunea lui Fahti este sa cumpere prin interpusi, asa cum a facut si in cazul "Excelent"). Iar prin Taher, vi s-a adresat si vi se adreseaza, in ziar, o familie.

O familie care nu trebuie sa aiba intotdeauna interese comune, dar care niciodata nu se va desolidariza pana la capat. Gena comuna? Pai va las sa socotiti - Voiculescu (Crescent), G.C.Paunescu (atasat - sanchi - comercial prin Italia pe vremea lui Ceasca; a fost declarat persona non grata prin anii '80).

Taher insusi are identitatea arabului aciuit in Romania inainte de '89 si protejat de una dintre miscarile de eliberare. {i, in cele din urma, si de serviciile locale. Cum a ajuns el sa reprezinte parte romana la recomandarea unui Ministru? A, dar sa nu-l uitam pe Dumitru Tinu. Despre fostul director al 0ui exista referiri in dosarul "Presa" al Securitatii.

CNSAS a raspuns evaziv cererii noastre: "calitatea de "sursa" (specializarea atribuita de securisti lui Tinu) nu este definita de lege, asa ca nu va putem raspunde". Ulterior, CNSAS a dat un raspuns Clubului Roman de Presa, unde presedinte era Tinu, ca nu exista nici un membru al CRP care sa fi facut politie politica.

Ceea ce nu inseamna ca Tinu nu ar fi putut fi folosit de serviciile externe - si sa nu uitam ca a fost corespondent extern al Scanteii la Praga in '68, si la Warsovia, in anii Solidaritatii. S-ar fi calificat, deci, ca membru al aceleiasi familii de aparatori ai sigurantei nationale, devenita, intre timp, o famiglie mafiota care pune in pericol siguranta nationala.

O bomba pentru cei care au aut rabdare sa citeasca pana aici:
pe lista celor care au primit ani de la arabul Taher apare cu o suma de vreo 45.000 de dolari si fostul ambasador al Elvetiei, Manigeh Vetovaglia, cel pe care l-a lucrat echipa Magureanu prin cuceritoarea Floriana Jucan.

Daca tot am deschis lista familiei,
e momentul sa ne amintim de Ion Tiriac. Taher s-a servit dintr-un cont de care, conform actelor de care dispunem, nu avea dreptul sa se atinga. Iar banca stia asta, fapt demonstrat iarasi, de documente. Banca este urmarita intr-un proces de urmasul lui Katounis - tatal a murit, intre timp, de inima rea. Procesul civil dureaza de ani de zile, iar acum a ajuns la Curtea Suprema.

Au fost deschise si cateva actiuni in penal, toate blocate de procurorii pe care ziarul 0 i-a protejat cu inversunare. Ei bine, banca Tiriac este reprezentata de avocat Claudia Silinescu, fiica generalului Silinescu, fost adjunct al lui Talpes si consilier pentru probleme foarte speciale al premierului Nastase intre 2000 si 2004. |n spate, se agita dl.

avocat Cuzino, avocatul lui Taher, fost general de justitie militara si fost, inainte de '89, jurist al Ministerului Transporturilor. Si ajuns avocat al devalizatorilor RAFO. Garda lui Tiriac. Nu vom scrie aici nimic despre importuri de electronica aflata sub embargo in perioada razboiului rece, facilitate de un om de afaceri roman din Germania. Vorbim despre o famiglie. Mare. Puternica.

Mai puternica decat o echipa de ziaristi, unii dintre ei excelenti, care au avut libertatea sa se miste ca ziaristi autentici atat cat le-a permis Tinu si cat le va permite, acum, mostenitoarea mastii lui Taher.