Showbiz

Pe cine sa pariezi la Cannes

Palme dOr poate suride oricui in 2007, de la debutanti pina la veterani, dar banii seriosi se pun pe Tarantino, Van Sant si fratii Coen.Americanii domina cantitativ a 60-a editie a Festivalului de la Cannes, dar si lista favoritilor. Si americanilor le plac adaptarile sau cel putin asta se deduce dupa productiile cu care s-au prezentat. Al 24-lea film de Gus Van Sant, Paranoid Park , pare un candidat mai mult decit credibil la Palme dOr. E povestea unui skateboarder adolescent, cu o omucidere in CV. Pelicula are un necunoscut in rolul principal si nici in restul distributiei nu gasesti picior de star. Asta pentru ca regizorul a organizat auditii deschise - nu cerea de la participanti vreo experienta in ale actoriei - in statul (Portland) de bastina al autorului cartii pe care o adapteaza, Blake Nelson. Cineastul isi descrie pelicula ca fiind "o Crima si pedeapsa in liceu“ si "mult mai putin deschisa decit ultimele doua“. Iar ermeticul, desi n-a fost pe gustul juriului anul trecut, dimpotriva, are o traditie consistenta la Cannes. Heroina, doua milioane de dolari si citeva cadavre. Cu asta se alege Llewelyn Moss (Josh Brolin), care vineaza linistit in apropiere de Rio Grande. Asta se intimpla in romanul "No Country for Old Men" si in adaptarea lui realizata de fratii Coen. Cu un asemenea material de scenariu, filmul celor doi frati promite sa fie la nivelul lui "Fargo“ sau " Blood Simple “. In plus, din 1991, cind au obtinut Palme dOr, cei doi Coen au avut cinci oportunitati, toate nefinalizate, de a obtine trofeul festivalului, asa ca ar cam fi timpul ca juriul sa ii bage in seama din nou. In favoarea lor ar fi si faptul ca il au in distributie pe Tommy Lee Jones, recompensat acum doi ani cu Premiul Croazetei pentru Cel mai bun actor. Calare pe trendul "sa mizam totul pe masculi“ pare a fi si David Fincher. Tot cu o adaptare, numai ca a unei carti de memorialistica scrise de un autor de BD-uri implicat intr-o investigatie privind un ucigas in serie. Americanul nou-venit la Cannes i-a racolat pe Mark Ruffalo, Jake Gylenhaal si Robert Downey Junior, dar si pe Chloe Sevigny , ca sa aiba si o uncie de feminitate in acest thriller la fel de crud si de singeros precum peliculele anterioare care au facut gloria cineastului, vezi Se7en sau Fight Club. Nu se intimpla frecvent sa dai peste un lungmetraj de animatie alb-negru in competitia de la Cannes, dar Persepolis de si Marjane a reusit sa sfideze aceasta cutuma. Interesul pentru aceasta pelicula e cu atit mai mare, cu cit reprezinta adaptarea unui omonim, elogiat din greu de critici si best-seller. Povestea e autobiografica: viata lui Satrapi, fiica de marxisti, in Teheran, de la sase pina la paisprezece ani, care acopera si caderea sahului, triumful revolutiei islamice si efectele razboiului cu Irakul. Nu stii cum de mai gaseste autoarea pacifista umor, fiind confruntata cu astfel de evenimente, dar de undeva il scoate si absurditatea istoriei sfirseste prin a stirni risul. Vocile lui Catherine Deneuve, si a Chiarei Mastroianni anima pelicula, a carei originalitate, basca subiect, are mari sanse sa convinga juriul. Cu cit a esuat rasunator la box office-ul american, cu atit mai mult are sanse Death Proof, al lui Quentin Tarantino, sa fie privit cu simpatie de juriul de la Cannes. Regizorul, deja detinator al unui Palme dOr, planifica sa se prezinte pe Croazeta cu o varianta a filmului remontata si cu jumatate de ora mai lunga decit au vazut-o americanii. "De-abia astept premiera. Va fi prima data cind toata lumea, inclusiv eu, va vedea Death Proof de sine statator“, declara Tarantino, incitat si increzator in propriile sanse. Iar criticii americani ii cinta in struna, ridicind in slavi pelicula pentru combinatia de populism si de elitism, poantele postmoderne si, nu in ultimul rind, pentru tupeul realizatorului. Mare amator de intirzieri, Wong Kar Wai a pus de curind capat speculatiilor cum ca nu si-ar termina la timp lungmetrajul „My Blueberry Nights“ pentru a deschide festivalul. Pina acum a decernat - fiind parte din juriu - la Cannes si i s-a decernat Premiul pentru Cel mai bun regizor in 1997, dar a si ratat trei sanse la Palme d’Or. In 2007 concureaza cu primul sau proiect in engleza, pentru care a recrutat o gramada de nume mari: Norah Jones, Jude Law, Ed Harris, Natalie Portman, Tim Roth, David Strathairn , Rachel Weisz. Desi e un client regulat si indragit al festivalului, e posibil ca tocmai densitatea mare de „star power“ din pelicula lui sa nu fie pe gustul juriului. Ar fi la al treilea Palme d’Or daca ar cistiga si in acest an trofeul, cu lungmetrajul „Promise Me This“, asa ca sansele lui Emir Kusturica la a saizecea editie a festivalului nu sint tocmai mari (fiind deja singurul regizor care a luat vreodata aceasta distinctie de doua ori). Daca Scorsese era eternul nedreptatit al Oscarurilor pina de curind, si Cannes-ul detine un obidit al sortii in persoana rusului Aleksandr Socurov. Cineastul veteran, sustinut in cariera sa de Tarkovski si omagiat de Occident dupa caderea regimului sovietic, are in palmares patru selectii in competitia oficiala, dar doar doua premii obtinute pe Croazeta: acela pentru Cel mai bun scenariu plus trofeul decernat de asociatia criticilor. Motiv pentru care e posibil ca juriul sa se lase sensibilizat de circumstante si sa ii ofere principala distinctie a festivalului pentru „Alexandra“, filmat in Cecenia. Nou-venitii Autorii filmului de animatie „Persepolis“, Vincent Paronnaud si Marjane Satrapi, se afla la debut in ceea ce priveste lungmetrajul, pelicula lor fiind astfel o raritate la puterea a doua in competitia oficiala. Cristian Mungiu si rusul Andrei Zviagintsev sint singurii care au intrat in cu al doilea lungmetraj. Ii urmeaza americanii James Gray si Julian Schnabel, fiecare cu o experienta profesionala care numara trei astfel de pelicule.

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Top

Cauta-ti perechea