Showbiz

#rammstein #metallica #cronica de concert #sonisphere romania #festival #rock

Metallica a mutat Bucurestiul in Ungaria, iar Rammstein a incendiat scena (FOTO)

Tuborg Green Fest presented by Sonisphere a adunat pret de trei zile la Romexpo trupe pe care multi romani si le-au dorit dintotdeauna sa le vada.

Vorbim in primul rand de combinatia Big Four, cei patru grei ai metalului mondial, Metallica, Slayer, Megadeth, Anthrax, toti in aceeasi zi a festivalului, si toti la Bucuresti. In al doilea rand, au fost cei de la Rammstein, nemtii care au impacat clapele si chitarele cu show-urile lor incendiare si umede (tot la propriu).

Ziua 1

Orphaned LandZiua cu numarul unu de festival a debutat exotic cu israelienii de la Orphaned Land. Spun exotic pentru ca muzica Orphaned Land este total altceva fata de ce s-a cantat la acest eveniment, este un metal cu puternice influente orientale.

“Gratie” traficului “fluent” din zona Aviatorilor – Piata Presei Libere, am ajuns fix cand Orphaned Land mai aveau de cantat vreo doua melodii. Din cate am vazut si auzit, Orphaned Land au avut parte de o primire buna din partea spectatorilor prezenti la acea ora la Romexpo.

A urmat o pauza de jumatate de ora, timp in care pe scena se pregatea terenul pentru Paradise Lost. Foarte inspirata ideea organizatorilor de a lasa intre recitaluri spatii de aproape jumatate de ora, timp suficient pentru a da o tura prin zona, de a mai socializa cu prietenii, de a mai manca un mic si a bea o bere rece.

Nu puteau lipsi nici standurile cu merchandise, de unde iti puteai cumpara tricouri, hanorace si alte produse promotionale cu trupele participante la festival. Preturile au fost ceva mai "umane" decat cele vazute la concertele AC/DC si Aerosmith de la Bucuresti.

Paradise LostDe cantarea britanicilor de la Paradise Lost nu am reusit sa ma bucur prea mult. Paradise Lost au avut parte de un sunet nu tocmai reusit, instrumentele acoperind practic vocea lui Nick Holmes. In plus, si-au mai facut loc si cateva microfonii, numai bune de pieptanat timpanul.

Chiar si asa, Paradise Lost au incercat sa compenseze aceste probleme cu un setlist diversificat. S-au cantat bucati din perioada in care era la moda sa canti doom-death (“As I Die”, “Pity The Sadness”), combinate cu perioada de maturitate muzicala (“Say Just Words”, “One Seconds”), la care se adauga si melodii de pe recentul disc “Faith Divides Us - Death Unites Us” ("Frailty" , “I Remain”).

VolbeatA urmat poate cea mai “zbanghie” trupa a serii: Volbeat. Baietii sunt din Danemarca si este greu de spus ce canta. Au fost momente in care au sunat mai punk decat Green Day, au batut catre country (asta gratie coverului facut dupa o piesa de-a lui Johnny Cash), au dat-o si-n metal brutal, au cotit-o si catre alternativ. Volbeat poate candida si la titlul de cea mai tatuata trupa a festivalului.

Initial, Manowar trebuia sa fie capul de afis al primei zile de festival, insa s-a optat, din motive care-mi raman deocamdata necunoscute, pentru Accept. Drept urmare, fanii Manowar au trebuit sa se multumeasca cu un recital care nu a depasit o ora. Banuiesc ca este destul de frustrant sa canti doar atat, in conditiile in care se stie ca de obicei show-urile Manowar depasesc lejer doua ore.

ManowarMuzical vorbind, nu am ce sa le reprosez celor de la Manowar. Au cantat heavy metal cu multa pasiune, s-au auzit tare si clar, au interactionat cu fanii…

Nu inghit si nu voi inghiti atitudinea de superioritate pe care o afiseaza mereu Joey De Maio, basistul trupei, cel care s-a specializat in discursuri pompoase si sforaitoare. Si de data aceasta De Maio si-a dat in petic vorbind mult, atat in romaneste, cat si in limba engleza.

Dupa ce ca timpul era limitat, Manowar au cantat si mai putin, si asta din cauza momentului “coregrafic” cu Joey De Maio, smulgandu-si corzile basului, una cate una, si trimitandu-si un baiat de mingi sa le arunce in public.

Bine totusi ca in comparatie cu show-ul de la B’Estfest 2009, De Maio n-a mai racolat fete din public si nici n-a mai tinut discursuri inaltatoare despre cat de true este metalul prestat de Manowar si cat de fake este cel al altor gasti.

AcceptImediat dupa recitalul Manowar, unii spectatorii au inceput sa se indrepte catre iesire, multumiti cu ce au vazut, lasandu-le loc celor care gusta muzica Accept.

Pe Accept nu-i mai ascultasem de prin adolescenta si sincer sa fiu nu mai auzisem mare lucru despre ei. Era si normal, dat fiind ca nu au mai scos niciun album de studio de prin 1996. Cei care au ramas sa vada si trupa Accept, au avut parte de un concert de doua ore, numai bun de povestit nepotilor.

Toate problemele tehnice cu care s-au confruntat trupele anterioare au disparut ca prin minune. Accept au dat in egala masura hard rock, heavy si speed metal cu multa vana. S-a cantat cu multa pofta piese din epoca de aur (“Son Of A Bitch”, “Balls To The Wall”, “Metal Heart”), plus doua piese de pe un nou material Accept programat sa apara pe piata in luna august.

Ziua a 2-a

AnthraxZiua de sambata am inceput-o direct cu cei de la Anthrax, formatie revenita in formula de aur cu Joey Belladona pe voce, un adevarat frontman care, desi vizibil imbatranit, are exact aceeasi energie pura si necenzurata ca la 20 de ani. Finalul a fost apoteotic, cu piesa “Indians” cantata de un Belladona cu pene de indian pe cap.

La recitalul Megadeth au fost aceleasi probleme ca la Paradise Lost. Nu stiu cum s-a auzit in alte parti, insa la Normal Circle pe partea stanga vocea lui Mustaine se auzea cam prost.

MegadethDar ce mai conteaza, cand Mustaine era practic acoperit de miile de oameni care cantau in cor “A toute le monde” si “Symphony of Destruction”…?

Recitalul Slayer poate fi descris cam asa: dementa, viteza, headbanging, pogo si thrash metal ca pe vremuri. Tom Araya a ales sa faca ce stie mai bine, adica sa cante, si sa lase comunicarea cu publicul pe seama celor care sunt mai buni la asa ceva.

SlayerIn locul interactiunii cu spectatorii, Tom Araya a preferat sa ofere cat mai multa piese. N-au lipsit piesele devenite clasice in rockoteci: “Angel of Death”, “South of Heaven” sau “Mandatory Suicide”.

Cel mai asteptat moment al serii a fost evolutia celor de la Metallica, doua ore in care baietii din Los Angeles au avut publicul roman la degetul cel mic.

S-au cantat nelipsitele hituri “One”, “Nothing Else Matters”, “Master of Puppets”, acompaniate de zeci de mii de voci si un foc de artificii. Aceleasi voci care l-au dojenit pe James Hetfield cand in loc de Bucharest a pronuntat numele capitalei Ungariei. Apoi, Hetfield a tinut sa zica Bucharest dupa fiecare melodie, accentuand cuvantul, si incercand sa ne faca sa uitam de acest incident.

MetallicaLa bis, Metallica au povestit despre una dintre trupele care le-au influentat cariera, fara sa-i pomeneasca numele, ci doar cantandu-i piesa “Stone Cold Crazy”. Evident intr-o varianta mult mai metalizata decat a originalului cantat de Queen. Metallica au incheiat seara old school, cu doua bucati pentru fanii albumului “Kill’em all” (“Hit The Lights” si “Seek and Destroy”).

Ziua a 3-a

Stone SourCum Luna Amara nu ma mai atrage de vreo cativa ani, iar pe Anathema i-am vazut de vreo doua ori, am inceput a 3-a zi de Sonisphere cu Stone Sour.

Am tot stat si am ascultat ceea ce se petrece pe scena, insa rock-ul lor alternativ nu m-a atras deloc. Corey Taylor, cel care presteaza cu vocea si la Slipknot, a incercat sa anime cum a putut publicul, insa n-a reusit sa faca mari minuni. M-am amuzat teribil cand vocalistul le-a dat lucrare de control spectatorilor, intrebandu-i daca si-au cumparat primul album Stone Sour. O intrebare retorica de altfel, caci maini ridicate nu prea am vazut.

Alice in ChainsO trupa care ar fi trebuit sa rupa la Bucuresti si nu prea a reusit a fost Alice In Chains, colega de generatie si de oras cu Nirvana, Soundgarden si Pearl Jam. Din pacate, grunge-ul din Seattle a prins partial in Romania, ai nostri lipindu-se mai mult de muzica celor de la Nirvana.

Grunge-ul celor de la Alice in Chains nu a reusit sa ma convinga nici pe mine si ma indoiesc sa o va face pe viitor. Din punctul meu de vedere, Alice in Chains a fost fundalul sonor perfect pentru stat la coada la bere si hamburgeri.

Dupa Alice in Chains a urmat o pauza de aproape o ora in care spectatorii au inceput sa-si caute locuri de unde sa poata sa-i vada mai bine pe Rammstein, cei care au inchis festivalul. Ce s-a intamplat dupa ora 21.20 poate fi egalat pana acum doar de concertul AC/DC din Piata Constitutiei. Atentie! Ma refer strict la partea legata de show.

Rammstein a fost de la inceput si pana la sfarsit o masinarie germana, care a functionat la parametri maximi. Show-ul a fost fara gres, perfect sincronizat, cu multe efecte pirotehnice, aruncatoare de flacari, tunuri cu spuma, confetti, fum si artificii.

RammsteinNemtii si-au promovat puternic noul album, de pe care au cantat "Rammlied", "Fruhling In Paris", "Ich Tu Dich Weh". Evident s-a cantat si scandaloasa “Pussy”, la care till lindemann a cerut ajutorul publicului roman la primele versuri (“Too big, too small/Size does matter after all”), insa nu a avut atat de mare succes ca in cazul refrenului de la “Du Hast”, cantat integral si cu accent nemtesc impecabil de cei peste 30000 de spectatori.

Flacarile au dominat show-ul Rammstein. Au dat foc (controlat) la scena si i-au facut o bucurie de cateva sute de grade Celsius unui cascador. Bietul om a fost cuprins de flacari cateva secunde bune, pentru a ca apoi sa fie racorit cu un binemeritat jet de spuma.

Muzical vorbind, Rammstein nu pot spune ca m-a impresionat. Combinatia este buna (pulsatii electronice repetitive a la Krafterk suprapuse cu riff-uri grele de chitara), insa ii lipseste feeling-ul. Probabil ca daca ar fi feeling, n-ar mai fi Rammstein.

Cei care i-au ratat pe Rammstein la Bucuresti, au pierdut un concert pregatit pana la ultimul surub. Eu zic ca profesionalismul germanilor merita efortul (deloc ieftin) unei deplasari pe continentul european, unde Rammstein va mai sustine incat 5 concerte pana la finele lui iulie.

GALERIE FOTO TUBORG GREEN FEST PRESENTED BY SONISPHERE

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Top

Cauta-ti perechea