Un studiu recent publicat in The Lancet Planetary Health aduce dovezi importante privind efectele subtile, dar semnificative, ale expunerii prenatale la substantele perfluoroalchilice si polifluoroalchilice (PFAS) – cunoscute si ca „forever chemicals” – asupra dezvoltarii creierului copiilor. Aceste substante sintetice, omniprezente in mediul inconjurator, sunt acum detectate in sangele aproape tuturor oamenilor, ridicand semne de intrebare privind impactul lor asupra sanatatii umane.
Ce sunt PFAS si de ce sunt periculoase
PFAS reprezinta un grup vast de compusi chimici fabricati de om, utilizati inca din anii 1950 in produse precum tigaile antiaderente, hainele impermeabile si spumele pentru stingerea incendiilor. Datorita rezistentei lor exceptionale la caldura, apa si grasimi, aceste substante nu se degradeaza usor, acumulandu-se in natura si in organismele vii. De aici si denumirea de „chimicale eterne”. Expunerea umana are loc in special prin alimente si apa potabila contaminate, dar si prin contactul direct cu materiale care le contin.
Dupa cum explica Aaron Barron, cercetator principal la Universitatea Turku din Finlanda: „Oamenii consuma PFAS prin apa, mancare sau expunere profesionala. Ele sunt omniprezente in sangele nostru, iar corpul uman nu le poate elimina.”
Cum pot afecta dezvoltarea creierului
Cercetarile anterioare au indicat posibile legaturi intre expunerea la PFAS si o serie de probleme de sanatate, inclusiv dereglari hormonale si afectiuni metabolice. Unele studii au sugerat si o asociere cu tulburari neurodezvoltamentale precum autismul sau deficitul de atentie, insa rezultatele au fost pana acum inconsistente. Totusi, se stie ca aceste substante pot traversa placenta si bariera hematoencefalica, ceea ce inseamna ca pot ajunge direct la creierul in dezvoltare al fatului.
Pornind de la aceasta ipoteza, echipa condusa de Barron a analizat date din cadrul FinnBrain Birth Cohort Study, un proiect amplu care urmareste mamele si copiii lor din perioada sarcinii. Pentru aceasta analiza, au fost selectate 51 de perechi mama-copil. Cercetatorii au prelevat mostre de sange de la mame in a 24-a saptamana de sarcina, masurand concentratiile a 31 de tipuri de PFAS, dintre care sapte au fost identificate la majoritatea participantilor.
Scanari RMN si analize complexe ale creierului
Cand copiii au implinit cinci ani, acestia au fost supusi unor scanari RMN detaliate, menite sa surprinda structura si activitatea creierului. Imaginile obtinute au permis evaluarea volumului de substanta cenusie, structurii substantei albe si a grosimii corticale. De asemenea, s-au colectat date de rezonanta magnetica functionala (fMRI), care masoara activitatea cerebrala in functie de fluxul sanguin.
Pentru a analiza datele, echipa a utilizat o metoda statistica sofisticata, combinand diferite masuratori pentru a genera zece componente structurale ale creierului. Apoi, au examinat daca nivelurile de PFAS din sangele mamelor puteau prezice aceste caracteristici cerebrale la copii, tinand cont de factori precum varsta si sexul.
Modificari observate in zone-cheie ale creierului
Rezultatele au evidentiat asocieri clare intre expunerea prenatala la PFAS si modificari in corpul calos, regiunea care conecteaza emisferele cerebrale si faciliteaza comunicarea intre ele. Nivelurile mai ridicate ale acidului perfluorononanoic (PFNA) si ale acidului perfluorooctanoic liniar (PFOA) la mame au fost corelate cu modificari microscopice ale acestei regiuni.
Un alt set de corelatii a fost identificat in lobul occipital, responsabil de procesarea vizuala. Niveluri mai mari de acid perfluorooctanoic ramificat (PFOA) s-au asociat cu o crestere a volumului de substanta cenusie, in timp ce concentratiile mai mari de acid perfluorohexansulfonic (PFHxS) au produs efectul invers. „Am reusit sa masuram sapte PFAS diferite si am constatat ca fiecare are asocieri specifice cu structura creierului copiilor, uneori cu efecte opuse asupra aceleiasi regiuni”, a declarat profesoara Tuulia Hyötyläinen de la Universitatea Örebro.
Cercetatorii au examinat si hipotalamusul, o zona esentiala pentru reglarea hormonilor si metabolismului, in care PFAS tind sa se acumuleze. Ei au descoperit ca nivelurile mai ridicate de acid perfluorooctansulfonic ramificat (PFOS) in sangele matern erau asociate cu modificari ale microstructurii hipotalamusului copiilor.
Impactul asupra activitatii cerebrale
Pe langa modificarile structurale, studiul a evidentiat si diferente functionale in activitatea cerebrala. De exemplu, nivelurile crescute de PFNA si PFOA au fost legate de o activitate neuronala mai sincronizata in zonele asociate controlului miscarii, in timp ce expunerea la PFHxS a fost corelata cu o activitate mai redusa in cortexul vizual. Aceste rezultate confirma ca efectele chimicalelor nu se limiteaza la anatomia creierului, ci pot influenta si functionarea acestuia.
Dupa cum a subliniat profesorul Hasse Karlsson de la Universitatea Turku: „In prezent, nu stim daca PFAS afecteaza direct dezvoltarea creierului, desi este clar ca ele pot traversa placenta si bariera hematoencefalica. Nu este clar nici daca aceste asocieri sunt daunatoare, benefice sau neutre, fiind nevoie de cercetari suplimentare pentru a intelege implicatiile.”
Limitele studiului si directii viitoare
Autorii au mentionat ca, desi rezultatele sunt semnificative, dimensiunea esantionului – 51 de perechi mama-copil – este relativ mica, ceea ce limiteaza gradul de certitudine al concluziilor. In plus, participantii proveneau dintr-un grup omogen, preponderent caucazian si cu statut socio-economic peste medie, ceea ce restrange aplicabilitatea generala a rezultatelor. Fiind un studiu observational, el nu poate demonstra o cauzalitate directa intre expunerea la PFAS si modificarile cerebrale.
Cercetatorii recomanda studierea unor populatii mai diverse si mai numeroase, inclusiv a celor care traiesc in zone contaminate, pentru a verifica daca efectele observate se mentin. De asemenea, va fi esentiala analiza noilor tipuri de PFAS care inlocuiesc compusii vechi, intrucat impactul acestora este inca necunoscut.
Un semnal de alarma privind impactul chimicalelor din viata de zi cu zi
Desi studiul nu stabileste o relatie cauzala, el consolideaza ipoteza ca expunerea prenatala la PFAS poate influenta dezvoltarea creierului uman, chiar si la nivelurile intalnite in populatia generala. Descoperirile ar trebui sa serveasca drept semnal de alarma pentru autoritati si industrie, subliniind necesitatea unei reglementari mai stricte a acestor compusi si a unor strategii globale de reducere a expunerii.
Asa cum concluzioneaza cercetatorii finlandezi, intelegerea modului in care aceste „chimicale eterne” interactioneaza cu organismul uman este esentiala pentru a proteja sanatatea generatiilor viitoare.
