Prospect Lamivudine teva
Ce este Lamivudina Teva si pentru ce se utilizeaza
Indicatii
Lamivudina Teva este indicat pentru tratamentul hepatitei cronice de tip B la adultii cu: ⢠boala hepatica compensata cu replicare virala activa dovedita, nivele serice de alaninaminotransferaza (ALT) persistent crescute si dovezi histologice de inflamatie hepatica activa si/sau fibroza. ⢠boala hepatica decompensata.
Mod de administrare
Terapia cu Lamivudina Teva trebuie initiata de catre un medic cu experienta in tratarea hepatitei cronice de tip B.
Adulti: doza recomandata de Lamivudina Teva este de 100 mg o data pe zi. Lamivudina Teva poate fi administrata in timpul sau in afara meselor.
Durata tratamentului: ⢠La pacientii cu hepatita cronica de tip B (HCB) cu AgHBe pozitiv, tratamentul trebuie continuat timp de cel putin 3-6 luni dupa ce obtinerea seroconversiei AgHBe (disparitia AgHBe si ADN VHB, cu detectare de AcHBe) a fost confirmata, pentru a limita riscul recaderii virusologice sau pana la seroconversia Ag HBs. Aceasta recomandare se bazeaza pe date restranse. ⢠La pacientii cu HCB cu AgHBe negativ (forma pre-core mutanta), nu a fost stabilita durata optima a tratamentului. Oprirea tratamentului poate fi avuta in vedere dupa seroconversia AgHBs. ⢠La pacientii care prezinta HCB fie cu AgHBe pozitiv, fie cu AgHBe negativ, dezvoltarea variantei YMDD a VHB poate duce la scaderea raspunsului terapeutic la lamivudina, indicata printr-o crestere a nivelelor de ADN VHB si ALT fata de cele anterioare tratamentului. La pacientii cu tratament de lunga durata cu varianta YMDD a VHB, trebuie avuta in vedere schimbarea cu un medicament alternativ. ⢠La pacientii cu boala hepatica decompensata si la pacientii cu transplant hepatic, nu se recomanda oprirea tratamentului. in cazul aparitiei la acesti pacienti a unei scaderi a eficacitatii care poate fi atribuita dezvoltarii variantei YMDD a VHB, trebuie avute in vedere tratamente alternative.
Daca se opreste tratamentul cu Lamivudina Teva, pacientii trebuie monitorizati periodic pentru a evidentia aparitia hepatitei recurente).
Copii (cu varsta sub 12 ani) si adolescenti (cu varste cuprinse intre 12 si 17 ani): Lamivudina Teva nu este recomandata a fi administrata la copii sub 12 ani si adolescenti cu varste intre 12 pana la 17 ani din cauza absentei datelor privind siguranta si eficacitatea.
Insuficienta renala: concentratiile serice de lamivudina (ASC) sunt crescute la pacientii cu insuficienta renala moderata pana la severa, din cauza scaderii clearance-ului renal. Din acest motiv, doza trebuie scazuta la pacientii cu clearance al creatininei <50 ml/minut. Lamivudina Teva nu trebuie recomandata pacientilor care necesita administrarea unor doze mai mici de 100 mg.
Datele disponibile de la pacientii cu hemodializa intermitenta (pentru mai putin de sau egal cu 4 ore de dializa de 2-3 ori pe saptamana) indica faptul ca, dupa reducerea dozelor initiale de lamivudina in scopul ajustarii lor in functie de clearance-ul creatininei pacientului, nu mai sunt necesare alte ajustari de doze pe perioada efectuarii dializei.
Insuficienta hepatica: datele obtinute de la pacienti cu insuficienta hepatica, inclusiv cei cu boala hepatica in stadiul terminal aflati pe lista de asteptare pentru transplant, evidentiaza faptul ca farmacocinetica lamivudinei nu este influentata semnificativ de disfunctia hepatica. in baza acestor date, nu este necesara ajustarea dozelor la pacientii cu functie hepatica afectata, decat daca aceasta este asociata cu afectarea functiei renale.
Atentionari si precautii
Contraindicatii
Hipersensibilitate la lamivudina sau la oricare dintre excipienti.
Precautii
Lamivudina a fost administrata la copii (cu varsta de 2 ani si peste doi ani) si adolescenti cu hepatita cronica de tip B compensata. Cu toate acestea, din cauza datelor limitate, la aceasta populatie de pacienti nu este recomandata in prezent administrarea lamivudinei. Nu s-a stabilit eficacitatea lamivudinei la pacientii cu infectie concomitenta cu virus hepatitic Delta sau hepatitic C.
Exista date limitate referitoare la utilizarea lamivudinei la pacientii cu AgHBe negativ (mutanta pre-core) si la cei cu terapie imunosupresoare concomitenta, inclusiv chimioterapie anticanceroasa. Pe durata tratamentului cu Lamivudina Teva, pacientii trebuie monitorizati regulat. Concentratiile serice de ALT trebuie monitorizate la interval de 3 luni, iar ADN VHB si AgHBe trebuie evaluate la fiecare 6 luni.
Lamivudina Teva nu trebuie administrata impreuna cu alte medicamente care contin lamivudina sau asociat cu medicamente care contin emtricitabina.
Exacerbarea hepatitei In cazul terapiei prelungite, s-a identificat aparitia unor subpopulatii virale de VHB cu sensibilitate redusa la lamivudina (varianta YMDD a VHB). La unii pacienti, aparitia variantei YMDD a VHB poate duce la exacerbarea hepatitei, decelabila in principal prin cresterea concentratiilor serice de ALT si reaparitia ADN VHB. La pacientii cu varianta YMDD a VHB si cu agravare a bolii hepatice (cresterea ALT cu sau fara ciroza decompensata) sau cu hepatita B recurenta dupa transplant hepatic, trebuie luata in considerare trecerea la un medicament alternativ sau adaugarea unui medicament alternativ. La intreruperea administrarii Lamivudina Teva sau in cazul scaderii eficacitatii din cauza aparitiei variantei YMDD a VHB, unii pacienti pot prezenta manifestari clinice sau de laborator de hepatita recurenta. In cazul intreruperii administrarii de Lamivudina Teva, pacientii trebuie monitorizati periodic atat clinic, cat si prin evaluarea testelor functionale hepatice serice (concentratiile de ALT si de bilirubina), timp de cel putin patru luni, iar apoi, in functie de indicatiile clinice. Exacerbarea hepatitei a fost diagnosticata in principal prin cresterea concentratiilor serice ale ALT, alaturi de reaparitia ADN VHB.
Experienta clinica pentru informatii suplimentare referitoare la frecventa cresterilor nivelului ALT dupa tratament. Cele mai multe evenimente au fost autolimitate, insa s-au inregistrat si cateva cazuri letale. In cazul pacientilor la care apar manifestari de hepatita recurenta dupa tratament, nu exista suficiente date referitoare la beneficiile reinceperii tratamentului cu lamivudina.
Primitorii unui transplant si pacientii cu boala hepatica in stadii avansate prezinta un risc mai mare din cauza replicarii virale active. Din cauza functiei hepatice la limita a acestor pacienti, reactivarea hepatitei la intreruperea administrarii lamivudinei sau lipsa de eficacitate in timpul tratamentului poate induce decompensari severe si chiar letale. La acesti pacienti trebuie monitorizati parametrii clinici, virali si serologici asociati cu hepatita B, functia hepatica si renala si raspunsul antiviral din timpul tratamentului (cel putin lunar) si, daca tratamentul este intrerupt indiferent de motiv, timp de inca cel putin 6 luni dupa tratament. Parametrii de laborator care trebuie monitorizati trebuie sa includa (cel putin) concentratia serica a ALT, bilirubina, albumina, ureea, creatinina si statusul virusologic: concentratiile de antigen/ anticorpi VHB si ADN VHB seric, daca este posibil. Pacientii care prezinta semne de insuficienta hepatica in timpul tratamentului sau dupa tratament trebuie monitorizati mai frecvent, in functie de caz.
Infectie HIV asociata La pacientii cu infectie HIV asociata si carora li se administreaza in prezent sau urmeaza sa li se administreze tratament cu lamivudina sau cu asocierea lamivudina-zidovudina, trebuie pastrata doza de lamivudina prescrisa pentru tratamentul infectiei HIV (de obicei 150 mg de doua ori pe zi, in asociere cu alte antiretrovirale). La pacientii cu infectie HIV asociata, care nu necesita terapie antiretrovirala, exista un risc de aparitie a mutantelor HIV in cazul utilizarii monoterapiei cu lamivudina pentru tratamentul hepatitei cronice de tip B.
Transmiterea hepatitei B Nu exista informatii disponibile referitoare la transmiterea materno-fetala a virusului hepatitic B la femeile insarcinate carora li se administreaza tratament cu lamivudina. Trebuie respectate procedurile standard de imunizare recomandate impotriva virusului hepatitic B la copii.
Pacientii trebuie avertizati ca nu s-a demonstrat ca terapia cu lamivudina ar reduce riscul transmiterii virusului hepatitic B la alte persoane si, prin urmare, trebuie in continuare luate masurile de protectie corespunzatoare.
Interactiuni medicamentoase
Studiile privind interactiunile au fost efectuate numai pentru adulti. Probabilitatea interactiunilor metabolice este redusa datorita metabolizarii limitate si a legarii scazute de proteinele plasmatice precum si eliminarii aproape complete pe cale renala a medicamentului sub forma nemodificata. Lamivudina este eliminata preponderent prin secretie cationica organica activa. Trebuie luate in considerare interactiunile cu alte medicamente administrate concomitent, mai ales daca principala cale de eliminare a acestora o reprezinta secretia renala activa prin intermediul sistemului de transport cationic organic, ca de exemplu trimetoprimul. Alte medicamente (de exemplu ranitidina, cimetidina) sunt eliminate doar partial prin acest mecanism si s-a demonstrat ca nu interactioneaza cu lamivudina.
Este improbabil ca substantele care sunt eliminate predominant prin intermediul sistemului de transport anionic organic sau prin filtrare glomerulara sa prezinte interactiuni semnificative clinic cu lamivudina.
Administrarea de trimetoprim/sulfametoxazol 160 mg/800 mg a crescut expunerea la lamivudina cu aproximativ 40 %. Lamivudina nu a avut nici un efect asupra farmacocineticii trimetoprimului sau a sulfametoxazolului. Cu toate acestea, daca pacientul nu prezinta insuficienta renala, nu este necesara ajustarea dozei de lamivudina.
In cazul administrarii zidovudinei impreuna cu lamivudina s-a observat cresterea modesta (28 %) a Cmax a zidovudinei, dar expunerea globala (ASC) nu a fost modificata semnificativ. Zidovudina nu a avut nici un efect asupra farmacocineticii lamivudinei.
Lamivudina nu prezinta interactiuni farmacocinetice cu alfa-interferonul in cazul administrarii concomitente a celor doua medicamente. Nu s-au observat interactiuni negative semnificative clinic la pacientii care primesc lamivudina concomitent cu medicamente imunosupresoare utilizate in mod obisnuit (de exemplu ciclosporina A). Cu toate acestea, nu s-au efectuat studii adecvate privind interactiunile.
Lamivudina poate inhiba fosforilarea intracelulara a zalcitabinei daca cele doua medicamente sunt utilizate concomitent. De aceea, nu se recomanda administrarea Lamivudina Teva in asociere cu zalcitabina.
Sarcina si alaptarea
Sarcina: nu exista date adecvate privind utilizarea lamivudinei la femeile gravide. Studiile la animale au evidentiat efecte toxice asupra functiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potential la om este necunoscut. in conformitate cu trecerea pasiva a medicamentului transplacentar, concentratiile serice de lamivudina la nou-nascuti la nastere au fost similare cu cele serice de la mama si din cordonul ombilical la nastere.
Desi studiile asupra functiei de reproducere la animale nu sunt intotdeauna predictive in ceea ce priveste efectele la om, nu se recomanda administrarea medicamentului in primele trei luni de sarcina. Alaptarea: dupa administrarea pe cale orala, lamivudina a fost excretata in laptele matern in concentratii similare celor serice. De aceea, se recomanda ca mamele care urmeaza tratament cu lamivudina sa nu alapteze.
Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Reactii adverse posibile
In studiile clinice la pacienti cu hepatita cronica de tip B, lamivudina a fost bine tolerata. Incidenta evenimentelor adverse si a anomaliilor de laborator (cu exceptia cresterilor ALT si CPK, vezi mai jos) au fost similare la pacientii care au primit placebo si cei cu lamivudina. Cele mai frecvente reactii adverse raportate au fost starea de rau si astenia, infectiile de tract respirator, disconfortul la nivelul gatului si amigdalelor, cefaleea, disconfortul si durerea abdominala, greata, varsaturile si diareea. Reactiile adverse sunt enumerate mai jos in functie de clasificarea pe sisteme si organe si de frecventa. Au fost luate in considerare doar acele reactii adverse considerate a avea cel putin o relatie de cauzalitate posibila cu lamivudina. Frecventa este definita astfel: foarte frecvente (â¥1/10), frecvente (â¥1/100, <1/10), mai putin frecvente (â¥1/1000, <1/100), rare (â¥1/10000, <1/1000), foarte rare (<1/10000).
Categoriile de frecventa atribuite mai jos reactiilor adverse reprezinta o estimare: pentru majoritatea evenimentelor, nu sunt disponibile date pentru calcularea incidentei. Categoriile de reactii adverse medicamentoase foarte frecvente si frecvente au fost stabilite pe baza datelor din studii clinice, iar incidenta de fond din loturile placebo nu a fost luata in considerare. Reactiile adverse medicamentoase identificate in cursul monitorizarii post-autorizare au fost definite ca rare sau foarte rare.
Tulburari hematologice si limfatice: Foarte rare: Trombocitopenie. Tulburari hepatobiliare: Foarte frecvente: Cresteri ale ALT. Exacerbarea hepatitei, decelabila in principal prin cresterea concentratiilor serice de ALT, a fost raportata in timpul tratamentului si dupa oprirea administrarii lamivudinei. Cele mai multe evenimente au fost autolimitante, insa s-au inregistrat foarte rar si cazuri letale..
Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv: Frecvente: Cresteri ale CPK Foarte rare: Tulburari musculare, inclusiv mialgii,crampe si rabdomioliza. La pacientii cu infectie HIV, au fost raportate cazuri de pancreatita si neuropatie periferica (sau parestezii). La pacientii cu hepatita cronica de tip B nu s-a observat nici o diferenta in ceea ce priveste incidenta acestor evenimente intre lotul de pacienti tratati cu placebo si lotul de pacienti tratati cu lamivudina.
La pacientii cu HIV, in cazul utilizarii terapiei asociate cu analogi nucleozidici au fost raportate cazuri de acidoza lactica, uneori letale, insotite de obicei de hepatomegalie severa si steatoza hepatica. Rar, au fost raportate cazuri de acidoza lactica la pacienti care au primit lamivudina pentru hepatita de tip B.
Supradozaj
Administrarea lamivudinei in doze foarte mari in studii de toxicitate acuta, dupa doza unica la animale nu a determinat toxicitate la nivelul nici unui organ. Datele disponibile in ceea ce priveste consecintele supradozajului acut prin ingestie la om sunt limitate. Nu s-au inregistrat decese si pacientii si-au revenit. Nu au fost identificate semne sau simptome specifice dupa supradozaj. In caz de supradozaj, pacientul trebuie monitorizat si in functie de situatie, va fi administrat tratamentul standard de sustinere. Deoarece lamivudina este eliminata prin dializa, hemodializa continua poate fi utilizata in tratamentul supradozajului, cu toate ca nu a fost studiat acest lucru.
Informatii suplimentare
Compozitie
Fiecare comprimat filmat de Lamivudina Teva contine lamivudina 100 mg.
Lista excipientilor Nucleul comprimatului: Celuloza microcristalina Amidonglicolat de sodiu (tip A) Stearat de magneziu Filmul comprimatului: Hipromeloza 3cP Hipromeloza 6cP Dioxid de titan (E 171) Macrogol 400 Polisorbat 80 Oxid galben de fer (E 172) Oxid rosu de fer (E 172)
Ambalaj
Comprimat filmat Comprimat filmat de culoare portocalie, cu forma de capsula biconvexa - gravat cu âL 100â pe o fata si neted pe cealalta fata.
Blistere: Blistere de culoare alb opac din PVC/PVdC-aluminiu. Marimea ambalajului: 28, 30, 84 sau 100 comprimate filmate.
Flacoane: Flacoane, din PEiD de culoare alb opac, cu capac alb opac din polietilena cu sistem de inchidere prin insurubare pentru protectia copiilor Marimea ambalajului: 60 comprimate filmate Este posibil ca nu toate marimile de ambalaj sa fie comercializate.
