Prospect Klacid, pulbere pentru concentrat pentru solutie perfuzabila
Ce este Klacid, pulbere pentru concentrat pentru solutie perfuzabilasi pentru ce se utilizeaza
Indicatii
Klacid I.V. este indicat atunci cand este necesara terapia parenterala pentru tratamentul urmatoarelor infectii cauzate de microorganisme sensibile: - infectii ale cailor respiratorii superioare, cum sunt faringita, sinuzita; - infectii ale cailor respiratorii inferioare, cum sunt bronsita acuta si cronica, pneumonie; - infectii cutanate si ale tesutului subcutanat, cum sunt foliculita, celulita, erizipel.
Inainte de prescrierea Klacid I.V., ca si in cazul altor antibiotice, se recomanda consultarea ghidurilor privind prevalenta rezistentei antibioticelor la nivel local precum si recomandarile din practica medicala privind prescrierea antibioticelor. Klacid I.V. este indicat la adulti si la copii cu varsta de 12 ani si peste.
Mod de administrare
Medicamentul se administreaza numai pe cale intravenoasa. Terapia intravenoasa poate fi recomandata timp de 2-5 zile si trebuie schimbata cu terapia orala cu claritromicina atunci cand este cazul.
Adulti si copii cu varsta peste 12 ani Doza recomandata este de 1 gram claritromicina (2 flacoane de Klacid I.V.) zilnic, fractionat in doua prize a cate 500 mg claritromicina (un flacon Klacid I.V.) diluate in mod adecvat, asa cum este descris in continuare.
Copii cu varsta sub 12 ani In prezent, nu exista date suficiente pentru a recomanda doza la copii. Studii clinice cu claritromicina suspensie pediatrica au fost efectuate la copii intre 6 luni si 12 ani. Ca urmare, copiii sub 12 ani pot sa utilizeze claritromicina suspensie pediatrica (granule pentru suspensie orala).
Insuficienta renala La pacientii cu insuficienta renala care au clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min, doza de claritromicina trebuie redusa la jumatate din doza uzuala recomandata.
Mod de administrare Klacid I.V. trebuie administrat in una dintre venele proximale mari sub forma de perfuzie intravenoasa timp de peste 60 de minute, utilizand o concentratie a solutiei de aproximativ 2 mg/ml. Claritromicina nu trebuie administrata intravenos in bolus si nu se administreaza intramuscular.
Atentionari si precautii
Contraindicatii
- hipersensibilitate la claritromicina, la alte antibiotice din clasa macrolidelor sau la oricare dintre excipienti. - administrarea claritromicinei in asociere cu urmatoarele medicamente este contraindicata: - astemizol, cisaprida, pimozida, terfenadina, deoarece poate determina prelungirea intervalului QT si aritmii cardiace, inclusiv tahicardie ventriculara, fibrilatie ventriculara si torsada varfurilor. - administrarea claritromicinei in asociere cu alcaloizi din ergot (ergotamina sau dihidroergotamina) este contraindicata, deoarece poate sa apara toxicitate de tip ergot. - administrarea claritromicinei in asociere cu midazolam cu administrare orala este contraindicata. - administrarea claritromicinei in asociere cu ticagrelor sau cu ranolazina este contraindicata. - claritromicina nu trebuie administrata la pacienti cu antecedente de interval QT prelungit (prelungirea intervalului QT, congenitala sau dobandita documentata) sau de aritmii cardiace, inclusiv torsada varfurilor. - claritromicina nu trebuie administrata la pacienti cu hipopotasemie (risc de prelungire a intervalului QT). - claritromicina nu trebuie utilizata la pacientii cu insuficienta hepatica severa, in asociere cu insuficienta renala. - administrarea in asociere cu inhibitori ai HMG CoA reductazei (statine) care sunt metabolizate extensiv prin intermediul CYP3A4 (lovastatina sau simvastatina), datorita riscului crescut de aparitie a miopatiei, inclusiv rabdomioliza. - similar altor inhibitori puternici ai CYP3A4, claritromicina nu trebuie utilizata in asociere cu colchicina.
Precautii
Nu se recomanda administrarea claritromicinei la femei gravide, in special in primele trei luni de sarcina, fara evaluarea atenta a beneficiilor si a riscului. Claritromicina trebuie administrata cu precautie pacientilor cu insuficienta renala severa.
Claritromicina este eliminata in principal la nivel hepatic. Ca urmare, acest antibiotic trebuie administrat cu precautie pacientilor cu functie hepatica alterata. Claritromicina trebuie administrata de asemenea cu precautie pacientilor cu insuficienta renala moderata pana la severa.
S-au raportat cazuri de insuficienta hepatica letala. Este posibil ca unii pacienti sa fi avut afectiuni hepatice preexistente sau au utilizat alte medicamente hepatotoxice. Daca apar semne si simptome ale unei afectiuni hepatice, cum este anorexie, icter, urina hipercroma, prurit sau abdomen sensibil, pacientii trebuie sfatuiti sa intrerupa tratamentul.
In timpul administrarii majoritatii antibioticelor, inclusiv a macrolidelor, a fost raportata aparitia colitei pseudomembranoase care poate varia ca gravitate de la forma usoara pana la forma grava care pune viata in pericol. In timpul administrarii majoritatii antibioticelor, inclusiv a claritromicinei, s-a raportat diaree cauzata de Clostridium difficile, diaree care poate fi de la forma usoara pana la colita care pune viata in pericol.
Tratamentul cu antibiotice distruge flora saprofita de la nivelul colonului ceea ce determina dezvoltarea excesiva a C. difficile. La toti pacientii la care in urma administrarii antibioticului apare diaree, trebuie avuta in vedere diareea cauzata de C. difficile. Deoarece s-a raportat diaree cauzata de C. difficile chiar si dupa doua luni de la administrarea antibioticelor, este necesar sa se faca o anamneza atenta.
Ca urmare, trebuie luata in considerare intreruperea tratamentului cu claritromicina indiferent de indicatie. Trebuie sa se efectueze teste microbiene si sa se initieze un tratament adecvat. Trebuie evitate medicamentele antiperistaltice.
Colchicina Dupa punerea pe piata au fost raportate cazuri de toxicitate la colchicina in cazul administrarii concomitente de claritromicina si colchicina, in special la varstnici, dintre care, unele cazuri au fost raportate la pacienti cu insuficienta renala. In cazul acestor pacienti s-au raportat decese. Daca este necesara administrarea concomitenta de colchicina si claritromicina, pacientii trebuie monitorizati in vederea depistarii semnelor clinice de toxicitate ale colchicinei.
Doza de colchicina trebuie redusa la toti pacientii tratati concomitent cu colchicina si claritromicina. Administrarea concomitenta de claritromicina si colchicina este contraindicata. Se recomanda precautie atunci cand se administreaza concomitent claritromicina si triazolobenzodiazepine, cum sunt triazolam si midazolam intravenos sau bucofaringian.
Prelungirea intervalului QT In tratamentul cu macrolide, inclusiv claritromicina, a fost observata prelungirea repolarizarii cardiace si a intervalului QT, dovedind prezenta riscului dezvoltarii aritmiei cardiace si a torsadei varfurilor. Prin urmare datorita riscului crescut de aparitie al aritmiilor ventriculare (inclusiv torsada varfurilor), claritromicina trebuie utilizata cu precautie la urmatorii pacienti: - Pacientii cu boala coronariana, insuficienta cardiaca severa, tulburari de conducere sau bradicardie, relevanta clinic - Pacientii cu tulburari electrolitice, cum este hipomagneziemie. Claritromicina nu trebuie administrata la pacientii cu hipopotasemie - Pacientii carora li se administreaza concomitent alte medicamente asociate cu prelungirea intervalului QT. - Este contraindicata administrarea concomitenta de claritromicina cu astemizol, cisaprida, pimozida si terfenadina. - Claritromicina nu trebuie utilizata la pacientii cu prelungirea intervalului QT congenitala sau dobandita documentata sau cu antecedente de aritmii ventricular.
Pneumonie Avand in vedere cresterea rezistentei Streptococcus pneumoniae la macrolide, atunci cand se prescrie claritromicina pentru pneumonia comunitara, este bine sa se efectueze teste pentru detectarea sensibilitatii la antibiotic. in pneumoniile intraspitalicesti, claritromicina trebuie utilizata in asociere cu alte antibiotice adecvate.
Infectii usoare pana la moderate ale pielii si tesutului subcutanat Aceste infectii sunt cauzate cel mai frecvent de Staphylococcus aureus si de Streptococcus pyogenes, ambii germeni pot fi rezistenti la macrolide. De aceea, este important sa se efectueze teste pentru detectarea sensibilitatii la antibiotic. Se recomanda alte antibiotice, de exemplu clindamicina, in cazul in care antibioticele beta-lactamice nu pot fi utilizate (de exemplu prezenta alergiei). In prezent, se considera ca macrolidele au un rol in tratamentul unor infectii ale pielii si tesutului subcutanat, cum sunt cele determinate de Corynebacterium minutissimum, acnea vulgaris si erizipel si in cazurile in care nu se poate utiliza penicilina. In cazul reactiilor severe acute de hipersensibilitate, cum sunt reactiile anafilactice, sindrom Stevens-Johnson si necroliza epidermica toxica, trebuie sa se intrerupa imediat tratamentul cu claritromicina si trebuie initiat urgent tratamentul adecvat. Claritromicina trebuie sa se utilizeze cu precautie atunci cand se administreaza concomitent cu medicamente care induc enzima CYP3A4.
Inhibitori ai HMG-CoA reductazei (statine) Este contraindicata utilizarea concomitenta a claritromicinei cu lovastatina sau simvastatinadeoarece aceste statine sunt metabolizate extensiv de CYP3A4 si tratamentul simultan cu claritromicina le creste acestora concentratia plasmatica, ceea ce conduce la cresterea riscului de miopatie, inclusiv de rabdomioliza. In cazul pacientilor caror li s-a adminstrat concomitent claritromicina si aceste statine, au existat raportari de rabdomioliza. Daca tratamentul cu claritromicina nu poate fi evitat, terapia cu lovastatina sau simvastatina trebuie suspendata pe durata curei de tratament.
Trebuie manifestata prudenta cand se prescrie claritromicina concomitent cu alte statine. in situatiile in care utilizarea concomitenta a claritromicinei si a statinelor nu poate fi evitata, se recomanda prescrierea celei mai mici doze disponibile (inregistrata) de statina. Poate fi luata in considerare utilizarea unei statine a carei metabolizare nu se face la nivelul izoenzimei CYP3A (de exemplu fluvastatina). Pacientii trebuie monitorizati in ceea ce priveste aparitia semnelor si simptomelor miopatiei.
Medicamente antidiabetice orale/Insulina Utilizarea concomitenta a claritromicinei cu antidiabetice orale (cum sunt sulfonilureele) si/sau insulina poate determina hipoglicemie semnificativa. Se recomanda monitorizarea atenta a glicemiei.
Anticoagulante orale Este un risc crescut de hemoragie si de crestere semnificativa a International Normalized Ratio (INR) si a timpului de protrombina atunci cand claritromicina se utilizeaza concomitent cu warfarina. La pacientii care utilizeaza concomitent claritromicina si anticoagulante, trebuie sa se monitorizeze frecvent INR si timpul de protrombina.
Utilizarea oricarui tratament antimicrobian, cum este si claritromicina, in tratamentul infectiei cu H. pylori, poate sa duca la selectarea microorganismelor rezistente la antibiotic.
Ca si in cazul altor antibiotice, utilizarea claritromicinei o perioada mai lunga de timp determina cresterea numarului de bacterii rezistente la antibiotic si aparitia micozelor. Daca apar suprainfectii, trebuie instituit tratament adecvat.
De asemenea, trebuie avuta in vedere posibilitatea aparitiei rezistentei incrucisate intre claritromicina si alte antibiotice macrolide, precum si intre lincomicina si clindamicina.
Interactiuni medicamentoase
Utilizarea urmatoarelor medicamente este contraindicata datorita posibilitatii aparitiei unor reactii adverse grave:
Cisaprida, pimozida, astemizol si terfenadina La pacientii care utilizeaza concomitent claritromicina si cisaprida s-a raportat cresterea concentratiei plasmatice de cisaprida. Aceasta poate determina prelungirea intervalului QT si aritmii cardiace inclusiv tahicardii ventriculare, fibrilatii ventriculare si torsada varfurilor. S-au observat reactii adverse similare la pacientii care utilizeaza concomitent claritromicina si pimozida.
S-a observat ca macrolidele influenteaza metabolizarea terfenadinei determinand cresterea concentratiilor plasmatice de terfenadina, asociate ocazional cu aritmii cardiace cum sunt prelungirea intervalului QT, tahicardii ventriculare, fibrilatii ventriculare si torsada varfurilor. Intr-un studiu la 14 voluntari sanatosi, administrarea concomitenta de claritromicina si terfenadina a determinat o crestere de doua pana la trei ori a concentratiei plasmatice a metabolitului acid al terfenadinei si la prelungirea intervalului QT, dar acestea nu au avut efect semnificativ din punct de vedere clinic. Reactii adverse similare au fost observate la administrarea concomitenta a astemizolului cu alte macrolide.
Alcaloizi din ergot Rapoartele de dupa punerea pe piata au aratat ca administrarea concomitenta a claritromicinei cu ergotamina sau dihidroergotamina a fost asociata cu toxicitate acuta de tip ergot caracterizata prin vasoconstrictie, ischemia extremitatilor si a altor tesuturi inclusiv a sistemului nervos central. Administrarea concomitenta a claritromicinei cu alcaloizi din ergot este contraindicata.
Midazolam administrat pe cale orala Cand midazolamul a fost administrat concomitent cu claritromicina comprimate (500 mg de doua ori pe zi), ASC pentru midazolam a crescut de 7 ori dupa administrare orala. Administrarea concomitenta de midazolam oral si claritromicina este contraindicata.
Efectele altor medicamente asupra claritromicinei Medicamentele care sunt inductori ai izoenzimei CYP3A (de exemplu rifampicina, fenitoina, carbamazepina, fenobarbital, sunatoare) pot induce metabolizarea claritromicinei. Acest lucru poate avea ca efect niveluri sub-terapeutice ale claritromicinei care determina scaderea eficacitatii. in plus, poate fi necesara monitorizarea concentratiilor plasmatice ale inductorului izoenzimei CYP3A, concentratii care pot sa creasca din cauza inhibitiei CYP3A de catre claritromicina (vezi de asemenea informatii relevante despre inhibitorul izoenzimei CYP3A administrat). Administrarea concomitenta de rifabutina si claritromicina determina cresterea concentratiilor serice ale rifabutinei si scaderea concentratiilor serice ale claritromicinei, concomitent cu o crestere a riscului de aparitie a uveitei.
Urmatoarele medicamente sunt cunoscute sau suspectate ca influenteaza concentratiile plasmatice ale claritromicinei; se recomanda ajustarea dozei de claritromicina sau luarea in calcul a unui tratament alternativ:
Efavirenz, nevirapina, rifampicina, rifabutina si rifapentina Medicamentele puternic inductoare ale sistemului de metabolizare prin citocromul P450, cum sunt efavirenz, nevirapina, rifampicina, rifabutina si rifapentina, pot accelera metabolismul claritromicinei si astfel scade concentratia plasmatica a acesteia, in timp ce creste concentratia plasmatica a 14-OH claritromicinei, un metabolit care este de asemenea activ microbiologic. Deoarece activitatile microbiologice ale claritromicinei si ale 14-OH claritromicinei sunt diferite pentru bacterii diferite, efectul terapeutic preconizat in timpul administrarii concomitente a claritromicinei cu inductorii enzimatici poate fi afectat.
Etavirina Expunerea la claritromicina a fost scazuta de etavirina; cu toate acestea, concentratiile de metabolit activ, 14-OH claritromicina, au fost crescute. Intrucat 14-OH claritromicina are o activitate redusa asupra complexului Mycobacterium avium (MAC), activitatea totala impotriva acestui patogen poate fi alterata; ca urmare, trebuie luate in considerare alternative la claritromicina pentru tratamentul MAC.
Fluconazol Administrarea concomitenta, la 21 voluntari sanatosi, de 200 mg fluconazol zilnic si 500 mg claritromicina de doua ori pe zi, a determinat cresterea concentratiei minime a claritromicinei in starea de echilibru (Cmin) si a ariei de sub curba (ASC) cu 33% si respectiv 18 %. Concentratia in starea de echilibru a metabolitului activ 14 OH-claritromicina nu a fost influentata semnificativ de administrarea concomitenta de fluconazol. Nu este necesara ajustarea dozei de claritromicina.
Ritonavir Un studiu farmacocinetic a demonstrat ca administrarea concomitenta de 200 mg ritonavir la opt ore si 500 mg claritromicina la 12 ore a avut ca rezultat inhibitia marcata a metabolismului claritromicinei.
Administrarea concomitenta a ritonavirului duce la cresterea concentratiei maxime (Cmax) a claritromicinei cu 31%, a concentratiei minime (Cmin) cu 182% si a ariei de sub curba (ASC) cu 77%.
S-a observat in primul rand o inhibitie completa a formarii 14-hidoxi-claritromicinei. Deoarece claritromicina are o fereastra terapeutica larga, nu este necesara ajustarea dozei de claritromicina la pacientii cu functie renala normala. Totusi, la pacientii cu insuficienta renala trebuie luate in considerare urmatoarele ajustari ale dozei: la pacientii cu CLCR intre 30 si 60 ml/minut, doza de claritromicina trebuie scazuta cu 50%. La pacientii cu CLCR<30 ml/minut doza de claritromicina trebuie scazuta cu 75%. Doza de claritromicina nu trebuie sa depaseasca 1g/zi atunci cand se administreaza concomitent cu ritonavir.
La pacientii cu functie renala redusa trebuie luata in considerare, de asemenea, o ajustare a dozei atunci cand ritonavir se utilizeaza ca potentator farmacocinetic al altor inhibitori de proteaza HIV, incusiv atazanavir si saquinavir (vezi in continuare, Interactiuni medicamentoase bidirectionale). Efectele claritromicinei asupra altor medicamente
Interactiuni legate de izoenzima CYP3A Administrarea concomitenta a claritromicinei, care, se stie, inhiba CYP3A, cu un medicament metabolizat initial de CYP3A, poate fi asociata cu cresterea concentratiilor medicamentului, acestea determinand cresterea sau prelungirea efectului terapeutic si aparitia reactiilor adverse ale medicamentului administrat concomitent. Claritromicina trebuie sa se administreze cu prudenta la pacientii care primesc tratament cu alte medicamente cunoscute ca fiind substrat pentru izoenzima CYP3A, mai ales daca substratul pentru CYP3A are un interval de siguranta redus (de exemplu carbamazepina) si/sau substratul este metabolizat preponderent de aceasta izoenzima.
La pacientii care utilizeaza claritromicina trebuie luata in considerare ajustarea dozei si, atunci cand este posibil, monitorizarea atenta a concentratiilor plasmatice ale medicamentelor metabolizate initial de CYP3A.
Urmatoarele medicamente sau clasa de medicamente sunt cunoscute sau suspectate ca fiind metabolizate de aceeasi izoenzima CYP3A: alprazolam, astemizol, carbamazepina, cilostazol, cisaprida, ciclosporina, disopiramida, alcaloizii din ergot, lovastatina, metilprednisolon, midazolam, omeprazol, anticoagulante orale (de exemplu warfarina), antipsihotice atipice (de exemplu: quetiapina), pimozida, chinidina, rifabutina, sildenafil, simvastatina, tacrolimus, terfenadina, triazolam si vinblastina dar aceasta lista nu este exhaustiva. Medicamente care interactioneaza printr-un mecanism similar prin intermediul altor izoenzime din sistemul citocromului P450 includ fenitoina, teofilina si valproat.
Antiaritmice Dupa punerea pe piata s-a raportat torsada varfurilor pusa in evidenta in timpul administrarii concomitente a claritromicinei cu chinidina sau disopiramida. in timpul administrarii concomitente a claritromicinei cu aceste medicamente trebuie monitorizata electrocardiograma in ceea ce priveste prelungirea intervalului QT. In timpul tratamentului cu claritromicina trebuie, de asemenea, monitorizate concentratiile serice ale chinidinei si disopiramidei.
Au existat raportari post-marketing de hipoglicemie la administrarea concomitenta de claritromicina si disopiramida. Ca urmare, trebuie monitorizate nivelurile glicemice pe parcursul administrarii concomitente de claritromicina si disopiramida.
Medicamente antidiabetice orale/Insulina impreuna cu anumite medicamente hipoglicemiante, cum sunt nateglinida si repaglinida, poate fi implicata inhibitia enzimei CYP3A de catre claritromicina si poate cauza hipoglicemie atunci cand sunt utilizate concomitent. Se recomanda monitorizarea atenta a glicemiei.
Omeprazol La subiectii adulti sanatosi s-a utilizat claritromicina (500 mg la 8 ore) concomitent cu omeprazol (40 mg zilnic). Administrarea concomitenta de claritromicina a determinat concentratii plasmatice ale omeprazolului la starea de echilibru crescute (Cmax, ASC0-24 si t1/2 au crescut cu 30%, 89% si respectiv 34%). Valoarea medie a pH-ului gastric in 24 ore a fost de 5,2 atunci cand omeprazol s-a administrat in monoterapie si de 5,7 atunci cand omeprazol s-a administrat concomitent cu claritromicina.
Sildenafil, tadalafil si vardenafil Fiecare dintre acesti inhibitori ai fosfodiesterazei este metabolizat, cel putin partial, de CYP3A, iar CYP3A poate fi inhibata de administrarea concomitenta de claritromicina.
Administrarea concomitenta a claritromicinei cu sildenafil, tadalafil sau vardenafil poate determina o usoara crestere a expunerii la inhibitorul de fosfodiesteraza. Trebuie luata in considerare reducerea dozelor de sildenafil, tadalafil si vardenafil atunci cand acestea sunt administrate concomitent cu claritromicina.
Teofilina, carbamazepina Rezultatele studiilor clinice arata o crestere mica, dar semnificativa statistic (pâ¤0,05) a concentratiei plasmatice a teofilinei sau a carbamazepinei atunci cand oricare dintre aceste medicamente se utilizeaza concomitent cu claritromicina. Trebuie luata in considerare reducerea dozei acestor medicamente.
Tolterodina Metabolismul tolterodinei se face in prima faza prin izoforma 2D6 al citocromului P450 (CYP2D6). Totusi, in subgrupul populational fara CYP2D6, calea identificata de metabolizare este prin intermediul izoenzimei CYP3A. La acest subgroup populational, inhibarea CYP3A determina concentatii plasmatice semnificativ crescute ale tolterodinei. In prezenta inhibitorilor de CYP3A poate fi necesara o reducere a dozei de tolterodina, ca de exemplu in cazul utilizarii claritromicinei la populatia cu metabolism scazut prin CYP2D6.
Triazolobenzodiazepine (de exemplu alprazolam, midazolam, triazolam) Atunci cand midazolam se administreaza concomitent cu claritromicina comprimate (500 mg de doua ori pe zi), ASC a midazolamului creste de 2,7 ori dupa administrarea intravenoasa a midazolamului.
Administrarea pe cale bucofaringiana a midazolamului, care poate sunta metabolizarea presistemica a medicamentului, poate avea ca si rezultat probabil o interactiune similara cu cea observata dupa administrarea intravenoasa de midazolam comparativ cu administrarea orala. In cazul in care midazolam intravenos se administreaza concomitent cu claritromicina, pacientii trebuie monitorizati atent pentru ajustarea dozei.
De asemenea, aceleasi precautii sunt necesare si pentru alte benzodiazepine care sunt metabolizate de CYP3A, inclusiv triazolam si alprazolam. Este putin probabila o interactiune intre benzodiazepinele care nu sunt metabolizate de CYP3A (temazepam, nitrazepam, lorazepam) si claritromicina.
Dupa punerea pe piata, s-au raportat interactiuni medicamentoase si reactii adverse ale sistemului nervos central (SNC) (de exemplu somnolenta si confuzie) in cazul administrarii concomitente a claritromicinei cu triazolam. Se recomanda monitorizarea pacientilor in ceea ce priveste cresterea efectelor farmacologice asupra SNC.
Alte interactiuni medicamentoase
Colchicina Colchicina este substrat atat pentru izoenzima CYP3A cat si pentru transportorul de eflux, glicoproteina-P (gpP). Se stie ca CYP3A si gpP sunt inhibate de claritromicina si de alte macrolide. Atunci cand se administreaza concomitent claritromicina si colchicina, inhibarea gpP si/CYP3A de catre claritromicina poate duce la cresterea expunerii la colchicina. Utilizarea concomitenta de claritromicina si colchicina este contraindicata.
Digoxina Digoxina este substrat pentru transportorul de eflux, glicoproteina-P (gpP). Se stie, claritromicina inhiba gpP. Atunci cand claritromicina si digoxina sunt administrate concomitent, inhibarea gpP de catre claritromicina duce la cresterea expunerii la digoxina. In studii de dupa punerea pe piata, s-au raportat cresteri ale concentratiilor plasmatice ale digoxinei la pacientii care au primit concomitent claritromicina si digoxina. Unii pacienti au avut semne clinice specifice toxicitatii digoxinei, inclusiv aritmie cu potential letal. La pacientii care primesc concomitent digoxina si claritromicina trebuie monitorizate atent concentratiile plasmatice ale digoxinei.
Zidovudina La pacientii adulti infectati cu HIV, administrarea concomitenta de claritromicina si zidovudina poate determina concentratii scazute de zidovudina la starea de echilibru. intrucat claritromicina pare sa interfereze cu absorbtia zidovudinei, forma orala, administrata concomitent, acest lucru poate fi evitat alternand dozele de claritromicina si zidovudina la intervale de 4 ore. Se pare ca aceasta interactiune nu se intalneste la copiii infectati cu HIV daca utilizeaza claritromicina suspensie orala concomitent cu zidovudina sau dideoxinozina. Este putin probabila aceasta interactiune atunci cand claritromicina se administreaza prin perfuzie intravenoasa.
Fenitoina si valproat S-au raportat cazuri spontane sau publicate privind interactiunea intre inhibitorii CYP3A, inclusiv intre claritromicina si medicamente care nu se considera ca sunt metabolizate de CYP3A (de exemplu fenitoina si valproat). Se recomanda determinari ale concentratiilor serice ale acestor medicamente atunci cand sunt administrate concomitent cu claritromicina. Au fost raportate cresteri ale concentratiilor serice ale acestor medicamente.
Interactiuni medicamentoase bidirectionale
Atazanavir Atat claritromicina cat si atazanavirul sunt substraturi si inhibitori ai CYP3A, existand dovada interactiunii medicamentoase bidirectionale. Administrarea concomitenta a claritromicinei (500 mg de doua ori pe zi) cu atazanavir (400 mg o data pe zi) a dus la cresterea de 2 ori a expunerii la claritromicina si o scadere cu 70% a expunerii la 14 OH-claritromicina, cu o crestere cu 28% a ASC a atazanavirului. La pacientii cu functie renala normala, nu este necesara scaderea dozei, luand in considerare fereastra terapeutica mare a claritromicinei.
La pacientii cu afectare moderata a functiei renale (clearance-ul plasmatic al creatininei intre 30 si 60 ml/min), doza claritromicinei trebuie scazuta cu 50%.
La pacientii cu clearance-ul creatininei <30 ml/min, doza claritromicinei trebuie scazuta cu 75%. Nu trebuie sa se administreze doze mai mari de 1000 mg pe zi de claritromicina concomitent cu inhibitorii de proteaza.
Blocante ale canalelor de calciu Se recomanda precautie in ceea ce priveste administrarea concomitenta de claritromicina si blocante ale canalelor de calciu metabolizate de catre CYP3A4 (de exemplu, verapamil, amlodipina, diltiazem) datorita riscului de hipotensiune arteriala. Concentratiile plasmatice de claritromicina precum si cele ale blocantelor canalelor de calciu pot creste datorita interactiunii. La pacientii tratati concomitent cu claritromicina si verapamil s-au observat hipotensiune arteriala, bradiaritmie si acidoza lactica.
Itraconazol Atat claritromicina cat si itraconazolul sunt substraturi si inhibitori ai CYP3A, determinand interactiuni medicamentoase bidirectionale. Claritromicina poate creste concentratiile plasmatice ale itraconazolului, in timp ce itraconazolul poate creste concentratiile plasmatice ale claritromicinei.
Pacientii care utilizeaza concomitent itraconazol si claritromicina trebuie sa fie monitorizati atent in ceea ce priveste semnele si simptomele determinate de cresterea sau prelungirea efectului farmacologic.
Saquinavir Atat claritromicina cat si saquinavirul sunt substraturi si inhibitori ai CYP3A si s-a dovedit interactiune medicamentoasa bidirectionala.
Administrarea concomitenta de claritromicina (500 mg de doua ori pe zi) si saquinavir (capsule moi gelatinoase, 1200 mg de trei ori pe zi) la 12 voluntari sanatosi, a dus la valori ale ariei de sub curba la starea initiala (ASC) si ale concentratiei maxime (Cmax) ale saquinavirului mai mari cu 117% si respectiv cu 187% fata de valorile acestora in cazul administrarii saquinavirului in monoterapie.
Valorile ASC si Cmax ale claritromicinei au fost mai mari cu aproximativ 40% fata de valorile acestora in cazul adminitrarii claritromicinei in monoterapie.
Nu este necesara ajustarea dozei atunci cand aceste medicamente in dozele/formele farmaceutice studiate sunt administrate concomitent pentru o perioada limitata de timp. Observatiile obtinute in urma studiilor privind interactiunile medicamentoase in care s-au utilizat capsule gelatinoase moi nu pot fi extrapolate cazurilor in care se utilizeaza saquinavir capsule gelatinoase tari.
Observatiile obtinute in urma studiilor privind interactiunile medicamentoase efectuate cu saquinavir fara potentator farmacocinetic, nu pot fi extrapolate tratamentului in care se administreaza saquinavir concomitent cu ritonavir. Atunci cand saquinavir se administreaza concomitent cu ritonavir, trebuie luate in considerare efectele posibile ale ritonavirului asupra claritromicinei.
Sarcina si alaptarea
Sarcina Siguranta utilizarii claritromicinei in timpul sarcinii nu a fost stabilita. Prin urmare, nu este recomandata utilizarea in timpul sarcinii, fara evaluarea atenta a beneficiilor in raport cu riscurile.
Alaptarea Siguranta utilizarii claritromicinei in timpul alaptarii nu a fost stabilita. Claritromicina este eliminata in laptele matern uman.
Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor
Nu sunt disponibile date privind efectele acestui medicament asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Inainte ca pacientul sa conduca vehicule sau sa foloseasca utilaje, trebuie sa ia in considerare faptul ca in timpul tratamentului pot sa apara ameteala, vertij, confuzie si dezorientare.
Reactii adverse posibile
a. Rezumat al profilului de siguranta Reactiile adverse cele mai frecvente si frecvente legate de tratamentul cu claritromicina, atat la adulti cat si la copii, sunt dureri abdominale, diaree, greata, varsaturi si modificare a gustului. Aceste reactii adverse sunt de obicei de intensitate redusa si sunt consecvente cu profilul de siguranta cunoscut pentru macrolide.
In studii clinice, nu s-au observat diferente semnificative in ceea ce priveste incidenta acestor reactii adverse gastrointestinale la populatia cu infectii micobacteriene preexistente comparativ cu populatia fara infectii micobacteriene preexistente.
b. Prezentarea sub forma de tabel a reactiilor adverse In tabelul urmator sunt prezentate reactii adverse raportate in studii clinice si in experienta de dupa punerea pe piata in care s-a utilizat claritromicina comprimate cu eliberare imediata, granule pentru suspensie orala, pulbere pentru solutie injectabila, comprimate cu eliberare prelungita si comprimate cu eliberare modificata.
Reactiile adverse considerate ca fiind cel putin posibil in legatura cu claritromicina sunt clasificate pe aparate, sisteme si organe si in functie de frecventa utilizand urmatoarea conventie: foarte frecvente (⥠1/10), frecvente (â¥1/100 si <1/10), mai putin frecvente (â¥1/1000 si <1/100), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile). In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii, acolo unde s-a putut stabili gradul de severitate.
Infectii si infestari Mai putin frecvente: Celulita 1, candidoza, gastroenterita 2, infectii 3, infectii vaginale Cu frecventa necunoscuta: Colita pseudomembranoasa, erizipel, eritrasma.
Tulburari hematologice si limfatice Mai putin frecvente: Leucopenie, neutropenie 4, trombocitemie 3, eozinofilie 4 Cu frecventa necunoscuta: Agranulocitoza, trombocitopenie.
Tulburari ale sistemului imunitar 5 Mai putin frecvente: Reactii anafilactoide 1, hipersensibilitate Cu frecventa necunoscuta: Reactii anafilactice, angioedem.
Tulburari metabolice si de nutritie Mai putin frecvente: Anorexie, scadere a apetitului alimentar Cu frecventa necunoscuta: Hipoglicemie.
Tulburari psihice Frecvente: Insomnie Mai putin frecvente: Anxietate, nervozitate 3, tipete 3 Cu frecventa necunoscuta: Tulburari psihotice, stare confuzionala, depersonalizare, depresie, dezorientare, halucinatii, cosmaruri, manie.
Tulburari ale sistemului nervos Frecvente: Disgeuzie, cefalee, modificare a gustului Mai putin frecvente: Pierdere a constientei 1, dischinezie, ameteli, somnolenta 7, tremor Cu frecventa necunoscuta: Convulsii, ageuzie, parosmie, anosmie, parestezii.
Tulburari acustice si vestibulare Mai putin frecvente: Vertij, tulburari ale auzului, tinitus Cu frecventa necunoscuta: Surditate.
Tulburari cardiace Mai putin frecvente: Stop cardiac 1, fibrilatie atriala 1, interval QT prelungit pe elctrocardiograma 7, extrasistole 1, palpitatii Cu frecventa necunoscuta: Torsada varfurilor 7, tahicardie ventriculara 7, fibrilatie ventriculara.
Tulburari vasculare Frecvente: Vasodilatatie 1 Cu frecventa necunoscuta: Hemoragii 8.
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale Mai putin frecvente: Astm bronsic 1, epistaxis 2, embolie pulmonara 1.
Tulburari gastro-intestinale Frecvente: Diaree 9, varsaturi, dispepsie, greata, dureri abdominale Mai putin frecvente: Esofagita 1, boala de reflux gastroesofagian2, gastrita, proctalgie 2, stomatita, glosita, distensie abdominala 4, constipatie, xerostomie, eructatii, flatulenta Cu frecventa necunoscuta: Pancreatita acuta, decolorarea limbii, decolorarea dintilor.
Tulburari hepatobiliare Frecvente: Teste functionale hepatice anormale Mai putin frecvente: Colestaza 4, hepatita 4, crestere a alanin-aminotransferazei, crestere a aspartataminotransferazei, crestere a gama-glutamiltransferazei 4 Cu frecventa necunoscuta: Insuficienta hepatica 10, icter hepatocelular.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat Frecvente: Dermatita buloasa 1, prurit, urticarie, eruptie cutanata tranzitorie maculo-papulara 3 Mai putin frecvente: Eruptie cutanata tranzitorie, hiperhidroza Cu frecventa necunoscuta: Sindrom Stevens-Johnson 5, necroliza epidermica toxica 5, eruptie cutanata tranzitorie la medicamente cu eozinofilie si simptome sistemice, acnee, purpura. Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv Mai putin frecvente: Contractii musculare 3, rigiditate musculoscheletala 1, mialgie 2 Cu frecventa necunoscuta: Rabdomioliza 2,12, miopatie.
Tulburari renale si ale cailor urinare Mai putin frecvente: Crestere a creatininei sanguine 1, crestere a ureei sanguine 1 Cu frecventa necunoscuta: Insuficienta renala, nefrita interstitiala.
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare Foarte frecvente: Flebita la locul de injectare 1 Frecvente: Durere la locul de injectare 1, inflamatie la locul de injectare 1 Mai putin frecvente: Stare generala de rau 4, pirexie 3, astenie, dureri toracice 4, frisoane 4, fatigabilitate 4.
Investigatii diagnostice Mai putin frecvente: Raport albumina-globulina alterat 1, crestere a fosfatazei alcaline sanguine 4, crestere a lactat-dehidrogenazei sanguine 4 Cu frecventa necunoscuta: Crestere a INR 8, prelungirea timpului de protrombina8, urina colorata anormal.
1 Reactii adverse raportate numai la forma farmaceutica Pulbere pentru solutie injectabila 2 Reactii adverse raportate numai la forma farmaceutica Comprimate cu eliberare prelungita 3 Reactii adverse raportate numai la forma farmaceutica Granule pentru suspensie orala 4 Reactii adverse raportate numai la forma farmaceutica Comprimate cu eliberare imediata 5,7,9,10 Vezi pct a) 6,8.11 Vezi pct. c)
c) Descrierea reactiilor adverse selectate Reactiile adverse specifice claritromicinei forma farmaceutica injectabila sunt flebita la locul de injectare, durere la locul de injectare, durere la locul de punctionare a venei, inflamatie la locul de injectare.
In unele cazuri de rabdomioliza, claritromicina a fost administrata concomitent cu statine, fibrati, colchicina sau alopurinol.
Dupa punerea pe piata, in cazul utilizarii concomitente de claritromicina si triazolam au fost raportate cazuri de interactiuni medicamentoase si efecte asupra sistemului nervos central (SNC) (de exemplu somnolenta si stare confuzionala). Se recomanda monitorizarea pacientilor pentru a urmari cresterea efectelor farmacologice asupra SNC.
Au fost raportate cazuri rare de prezenta a comprimatelor cu eliberare prelungita de claritromicina in fecale, multe dintre aceste cazuri apar la pacientii cu tulburari gastrointestinale anatomice (incluzand ileostomie sau colonostomie) sau functionale cu scurtarea timpului de tranzit gastrointestinal. in unele cazuri, comprimate reziduale s-au eliminat in fecale in contextul diareei. Se recomanda ca pacientii la care se gasesc comprimate reziduale in fecale si starea generala nu se amelioreaza, sa utilizeze alta forma farmaceutica de claritromicina (de exemplu suspensie) sau alt antibiotic. Populatii speciale: Reactii adverse la pacientii imunocompromisi.
d. Copii Studii clinice cu claritromicina suspensie pediatrica au fost efectuate la copii intre 6 luni si 12 ani. Ca urmare, copiii sub 12 ani pot sa utilizeze claritromicina suspensie pediatrica. Este de asteptat ca frecventa, tipul si gravitatea reactiilor adverse la copii sa fie aceleasi cu cele intalnite la adulti.
e. Alte populatii speciale
Pacienti imunocompromisi La pacientii cu SIDA si alti pacienti imunocompromisi care primesc pentru infectiile cu micobacterii doze mai mari de claritromicina timp indelungat, este deseori dificil sa se faca distinctia intre reactiile adverse asociate utilizarii claritromicinei si semnele determinate de infectia HIV sau de afectiunile intercurente.
La adulti, cele mai frecvente reactii adverse raportate de pacienti care au utilizat 1000 mg si 2000 mg claritromicina doza zilnica totala, au fost: greata, varsaturi, modificare a gustului, durere abdominala, diaree, eruptie cutanata tranzitorie, flatulenta, cefalee, constipatie, tulburari de auz, crestere a valorilor concentratiilor serice ale transaminazei glutamice oxalacetice (TGO) si transaminazei glutamil piruvice (TGP). Alte evenimente mai putin frecvente au inclus dispnee, insomnie si xerostomie. Incidenta acestor reactii adverse a fost comparabila la pacientii care au utilizat 1000 mg si 2000 mg claritromicina, dar a fost in general de 3 pana la 4 ori mai mare la pacientii care au primit 4000 mg claritromicina doza zilnica totala.
La acesti pacienti imunocompromisi, evaluarile analizelor de laborator au fost efectuate analizand valorile medii fara sa se ia in calcul valorile extreme (de exemplu limita cea mai inalta si cea mai joasa).
Bazandu-se pe acest criteriu, aproximativ 2% pana la 3% dintre pacientii care au utilizat 1000 mg sau 2000 mg claritromicina zilnic au avut valori anormal de crescute ale TGO si TGP si valori anormal de scazute ale numarului de leucocite si trombocite. In cele doua grupuri, un procent mai mic de pacienti au avut, de asemenea, cresterea valorilor concentratiilor azotului ureic sanguin. O incidenta usor crescuta a valorilor modificate ale tuturor parametrilor, cu exceptia leucocitelor, a fost observata la pacientii care au utilizat 4000 mg claritromicina zilnic. Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului.
Supradozaj
Simptome Rapoartele indica faptul ca se asteapta ca administrarea orala de cantitati mari de claritromicina sa produca manifestari gastrointestinale. S-a raportat cazul unui pacient cu antecedente de tulburare bipolara care a ingerat 8 grame de claritromicina si a prezentat alterarea starii mentale, comportament paranoid, hipokalemie si hipoxemie.
Tratament Reactiile adverse determinate de supradozaj trebuie tratate prin eliminarea prompta a medicamentului neabsorbit si masuri de sustinere a functiilor vitale. Similar altor macrolide, nu se asteapta ca hemodializa sau dializa peritoneala sa modifice semnificativ concentratiile serice de claritromicina.
In caz de supradozaj, claritromicina I.V. (pulbere pentru solutie injectabila) trebuie intrerupta si trebuie initiate toate masurile adecvate de sustinere.
Un flacon cu pulbere pentru concentrat pentru solutie perfuzabila contine claritromicina 500 mg. Dupa constituire si dizolvare, un ml solutie perfuzabila contine claritromicina 2 mg.
Lista excipientilor Acid lactobionic Hidroxid de sodiu.
Ambalaj
Pulbere pentru concentrat pentru solutie perfuzabila Pulbere de culoare alba pana la aproape alba. Cutie cu un flacon din sticla incolora tip I, de capacitate 15 ml, prevazut cu dop siliconat de cauciuc halobutilic de culoare gri si sigilat cu un capac flip-off, continand pulbere pentru concentrat pentru solutie perfuzabila.
Precautii speciale privind eliminarea reziduurilor si alte instructiuni de manipulare
Pregatire pentru utilizare Solutia finala pentru perfuzie se prepara dupa cum urmeaza:
1. Se prepara solutia initiala de claritromicina I.V. prin adaugarea a 10 ml de apa sterila pentru preparate injectabile in flaconul de 500 mg. Utilizati numai apa sterila pentru preparate injectabile, deoarece alti diluenti pot provoca precipitarea preparatului in timpul reconstituirii. Nu folositi diluenti care contin conservanti sau saruri anorganice. Nota: Atunci cand produsul este reconstituit conform instructiunilor de mai sus, solutia rezultata contine un conservant antimicrobian eficient; fiecare ml con.ine 50 mg claritromicina I.V.
2. Stabilitatea chimica si fizica in timpul utilizarii a fost demonstrata pentru 48 de ore la o temperatura de 5 grade Celsius si timp de 24 de ore la 25 grade Celsius. Din punct de vedere microbiologic, medicamentul reconstituit trebuie utilizat imediat. Daca nu este utilizat imediat, timpul si conditiile de pastrare inainte de utilizare sunt responsabilitatea utilizatorului si in mod normal nu trebuie sa depaseasca 24 ore la o temperatura intre 2 pana la 8 grade Celsius, cu exceptia cazului in care reconstituirea /dilutia a avut loc in conditii aseptice controlate si validate.
3. Produsul reconstituit (500 mg in 10 ml apa pentru preparate injectabile), trebuie adaugat la o cantitate minima de 250 ml din unul dintre urmatorii solventi inainte de administrare: dextroza 5% in solutie lactata Ringer, dextroza 5%, solu.ie lactata Ringer, dextroza 5% in clorura de sodiu 0,3%, Normosol-M in dextroza 5%, Normosol-R in dextroza 5%, dextroza 5% in clorura de sodiu 0,45%, si clorura de sodiu 0,9%.
4. Stabilitatea chimica si fizica in timpul utilizarii a fost demonstrata pentru 48 de ore la o temperatura de 5 grade Celsius si timp de 6 ore la 25 grade Celsius. Din punct de vedere microbiologic, produsul final diluat trebuie utilizat imediat. Daca nu este utilizat imediat, timpul si conditiile de pastrare inainte de utilizare sunt responsabilitatea utilizatorului si in mod normal nu trebuie sa depaseasca 24 ore la o temperatura intre 2 pana la 8 grade Celsius, cu exceptia cazului in care reconstituirea /dilutia a avut loc in conditii aseptice controlate si validate.
Nu trebuie adaugat niciun medicament sau agent chimic la solutia de claritromicina IV cu exceptia cazului in care a fost stabilit anterior efectul sau asupra stabilitatii chimice si fizice.
A nu se utiliza - solventi care contin conservanti; - solventi care contin saruri anorganice - solutii cu concentratia mai mare de 2mg/ml (0,2%)
A nu se perfuza cu o viteza mare, in mai putin de 60 de minute. Nerespectarea acestor precautii poate provoca dureri la nivelul venei punctionate.
Detinatorul autorizatiei de punere pe piata
MYLAN MEDICAL SAS 42 Rue Rouget de Lisle 92150, Suresnes Franta
