Prospect Kinzalkomb
Ce este Kinzalkomb si pentru ce se utilizeaza
Indicatii
Terapie de substitutie in
Sindroame de imunodeficienta primara, ca de exemplu: â agamaglobulinemie si hipogamaglobulinemie congenitale â imunodeficiente comune variabile â imunodeficiente combinate severe â sindrom Wiskott Aldrich.
Mielomul sau leucemia limfocitara cronica (LLC) cu hipogamaglobulinemie secundara severa si infectii recurente.
Copii cu SIDA congenitala si cu infectii recurente.
Imunomodulare â Purpura trombocitopenica idiopatica (PTI) la copii sau adulti cu risc crescut de sangerare sau anterior unei interventii chirurgicale pentru a corecta numarul de trombocite. â Sindrom Guillain Barre â Boala Kawasaki
Transplant alogen de maduva osoasa
Mod de administrare
Doze Doza si schema de dozaj se stabilesc in functie de indicatii. in terapia de substitutie, doza administrata trebuie ajustata individual in functie de raspunsul farmacocinetic si de evolutia clinica. Prezentam cateva scheme terapeutice ca recomandari.
Terapie de substitutie in sindroamele de imunodeficienta primara Schema de dozaj utilizata trebuie sa determine obtinerea unei valori tinta a IgG (masurate inainte de urmatoarea administrare) de minim 4-6 g/l. Pentru echilibrare sunt necesare trei pana la sase luni de la initierea terapiei. Doza initiala recomandata este de 0,4 â 0,8 g/kg, continuand cu o doza de cel putin 0,2 g/kg la fiecare trei saptamani.
Doza necesara pentru a atinge valoarea minima de 6 g/l este de aproximativ 0,2-0,8 g/kg si luna. Dupa ce s-a atins starea de echilibru, frecventa administrarilor variaza intre 2 si 4 saptamani. Trebuie determinate concentratiile minime (inaintea dozei urmatoare) pentru a ajusta dozele si intervalul dintre administrari. Terapie de substitutie in mielom sau in leucemie limfocitara cronica (LLC) cu hipogamaglobulinemie secundara severa si infectii recurente; terapia de substitutie la copii cu SIDA congenitala si infectii recurente Doza recomandata este de 0,2-0,4 g/kg la fiecare trei - patru saptamani.
Purpura trombocitopenica idiopatica (PTI) Pentru tratamentul fazei acute se recomanda o doza de 0,8 - 1 g/kg in prima zi, care poate fi repetata o data la trei zile sau 0,4 g/kg zilnic, timp de doua pana la cinci zile. Tratamentul poate fi repetat in caz de recidiva.
Sindromul Guillain Barre 0,4 g/kg si zi timp de 3 pana la 7 zile. Experienta utilizarii la copii este limitata.
Boala Kawasaki Doza recomandata este de 1,6-2,0 g/kg, fractionata in mai multe prize, administrate intr-un interval de doua pana la cinci zile sau 2,0 g/kg ca doza unica. Pacientii trebuie sa beneficieze de tratament concomitent cu acid acetilsalicilic.
Transplant alogen de maduva osoasa Tratamentul cu imunoglobuline umane normale poate fi utilizat ca parte a tratamentului de pregatire si dupa transplant.
Pentru tratamentul infectiilor si profilaxia rejetului de grefa, dozajul trebuie ajustat individual. in mod normal, doza initiala este de 0,5 g/kg si saptamana, incepand cu sapte zile inainte de transplant si continuand pana la 3 luni post-transplant.
Daca productia de anticorpi este in continuare deficitara, se recomanda o doza de 0,5 g/kg si luna pana cand nivelul de anticorpi revine la normal. Dozele recomandate sunt prezentate pe scurt in tabelul urmator:
Terapie de substitutie in imunodeficiente primare - doza initiala: 0,4 â 0,8 g/kg; - doza de intretinere: 0,2 â 0,8 g/kg; Frecventa injectarilor: la fiecare 2 â 4 saptamani pentru a obtine o valoare minima a IgG de cel putin 4 â 6 g/l Terapia de substitutie in imunodeficiente secundare: Doza: 0,2 â 0,4 g/kg; Frecventa injectarilor: la fiecare 3 â 4 saptamani pentru a obtine o valoare minima a IgG de cel putin 4 â 6 g/l Copii cu SIDA: Doza: 0,2 â 0,4 g/kg; Frecventa injectarilor: la fiecare 3 - 4 saptamani
Imunomodulare: Purpura trombocitopenica idiopatica: Doza: 0,8 -1 g/kg ; Frecventa injectarilor: in prima zi, cu posibilitate de repetare o data la trei zile sau Doza: sau 0,4 g/kg si zi; Frecventa injectarilor: timp de 2 â 5 zile Sindromul Guillain Barre: Doza: 0,4 g/kg si zi; Frecventa injectarilor: timp de 3 - 7 zile Boala Kawasaki: Doza: 1,6 â 2 g/kg; Frecventa injectarilor: in cateva doze timp de 2 â 5 zile, in asociere cu acidul acetilsalicilic sau Doza: 2 g/kg; Frecventa injectarilor: intr-o singura doza, in asociere cu acidul acetilsalicilic
Transplant alogen de maduva osoasa: â Tratamentul infectiilor si profilaxia rejetului de grefa; Doza: 0,5 g/kg; Frecventa injectarilor: in fiecare saptamana, incepand cu ziua a saptea si pana la 3 luni posttransplant â Persistenta producerii deficitare de anticorpi; Doza: 0,5 g/kg; Frecventa injectarilor: in fiecare luna, pana cand nivelul de anticorpi revine la normal.
Mod de administrare Imunoglobulina umana normala trebuie administrata in perfuzie intravenoasa cu o viteza initiala de administrare de 0,5 ml/kg si ora, timp de 30 minute. Daca este bine tolerata, viteza de administrare poate fi crescuta treptat pana la maxim 6 ml/kg si ora. Datele clinice obtinute de la un numar limitat de pacienti indica, de asemenea, ca pacientii adulti cu imunodeficienta primara (IDP) pot tolera o viteza de administrare de maxim 8 ml/kg si ora.
KIOVIG trebuie administrat numai intravenos. Alte cai de administrare nu au fost evaluate. Daca este necesara diluarea inainte de injectare, KIOVIG poate fi diluat cu solutie de glucoza 5% pentru a obtine o concentratie finala de 50 mg/ml (5% imunoglobulina).
Atentionari si precautii
Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipienti. Hipersensibilitate la imunoglobulinele omologe, in special in cazurile foarte rare de deficit de IgA, atunci cand pacientul are anticorpi anti-IgA.
Precautii Anumite reactii adverse severe pot fi legate de viteza de administrare. Viteza de administrare trebuie respectata cu strictete. Pacientii trebuie monitorizati atent, iar in timpul administrarii trebuie observate toate simptomele.
Anumite reactii adverse pot aparea mai frecvent â in cazul unei viteze crescute de injectare â la pacienti cu hipo- sau agamaglobulinemie cu sau fara deficit de IgA â pacienti carora li se administreaza pentru prima data imunoglobulina umana normala sau, in cazuri rare, cand produsul de imunoglobulina umana normala este schimbat cu altul sau cand a trecut un interval lung de la ultima injectare.
Reactiile reale de hipersensibilitate sunt rare. Acestea pot aparea in cazurile foarte rare de deficit de IgA cu anticorpi anti-IgA.
Rareori, imunoglobulina umana normala poate induce o scadere a tensiunii arteriale cu reactie anafilactica, chiar si la pacienti care au tolerat anterior acest tip de tratament.
Potentialele complicatii pot fi adesea prevenite daca se asigura ca: â pacientii nu prezinta sensibilitate la imunoglobulina umana normala, perfuzand la inceput produsul foarte lent (0,01 ml/kg si min); â pacientii sunt monitorizati cu atentie, observand orice simptom care apare in timpul perfuzarii.
In mod special, pacientii care nu au mai fost tratati cu imunoglobulina umana normala, pacientii carora li s-a schimbat produsul de IVIg sau atunci cand a trecut un interval lung de timp de la ultima administrare trebuie monitorizati in timpul perfuzarii initiale si in prima ora dupa prima perfuzie, pentru a observa eventualele reactii adverse. Toti ceilalti pacienti trebuie monitorizati timp de cel putin 20 minute dupa administrare.
Exista dovezi clinice privind asocierea dintre administrarea de IVIg si evenimente tromboembolice cum ar fi infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, embolismul pulmonar si tromboza venoasa profunda, care se presupune ca sunt legate de o crestere relativa a vascozitatii sangelui prin afluxul mare de imunoglobuline. Prescrierea si administrarea de IVIg la pacienti obezi trebuie facuta cu prudenta, si la pacientii cu factori de risc preexistenti pentru aparitia unor evenimente tromboembolice, cum ar fi varsta inaintata, hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat si antecedentele de afectiuni vasculare cu episoade trombotice, la pacientii cu boli trombofilice dobandite sau ereditare, la cei cu perioade prelungite de imobilizare, la pacientii cu hipovolemie severa si cu afectiuni cu vascozitate sanguina crescuta.
S-au raportat cazuri de insuficienta renala la pacientii tratati cu IVIg. in majoritatea cazurilor, s-au identificat factori de risc, cum ar fi insuficienta renala preexistenta, diabet zaharat, hipovolemie, obezitate, administrarea concomitenta a unor medicamente nefrotoxice sau varsta peste 65 ani. in caz de insuficienta renala, trebuie luata in considerare intreruperea tratamentului cu IVIg. in timp ce aceste raportari de disfunctie renala sau de insuficienta renala s-au asociat cu administrarea mai multor produse autorizate de IVIg, cele care contin zahar ca stabilizators-au asociat cu cel mai mare numar de astfel de cazuri. La pacientii cu risc, poate fi luata in considerare utilizarea produselor cu IVIg care nu contin zahar.
La pacientii cu risc de insuficienta renala acuta sau de reactii adverse de tip tromboembolic, produsele cu IVIg trebuie administrate in cea mai mica doza eficace si perfuzate cu viteza minima posibila. in cazul tuturor pacientilor, administrarea de IVIg necesita: â o hidratare adecvata inaintea initierii perfuziei cu IVIg â monitorizarea diurezei â monitorizarea creatininemiei â evitarea utilizarii concomitente a diureticelor de ansa.
In caz de reactii adverse, trebuie redusa viteza de administrare sau trebuie incetata administrarea perfuziei. Tratamentul necesar depinde de natura si severitatea reactiei adverse.
In caz de soc trebuie instituit tratamentul medical standard pentru terapia socului. In cazul pacientilor cu diabet zaharat daca este necesara diluarea KIOVIG pentru a se obtine concentratii mai scazute, pentru diluare trebuie reconsiderata utilizarea solutiei de glucoza 5%.
KIOVIG este preparat din plasma umana. Masurile standard de prevenire a infectiilor dobandite ca urmare a utilizarii produselor medicale preparate din sange sau plasma umana includ selectarea donatorilor, testarea fiecarei probe donate si a rezervei de plasma pentru a evidentia indicatori specifici de infectie si introducerea in procesul de fabricatie a unor etape eficiente pentru inactivarea/eliminarea virusurilor. Cu toate acestea, atunci cand se administreaza produse medicale preparate din plasma sau sange uman, nu poate fi exclusa in totalitate posibilitatea de transmitere a unor agenti infectiosi. Aceasta se aplica in cazul virusurilor necunoscute sau noi si a altor agenti patogeni.
Masurile adoptate sunt considerate eficiente in cazul virusurilor incapsulate cum sunt HIV, VHB si VHC si pentru virusul neincapsulat VHA si parvovirusul B19.
Experienta clinica nu a evidentiat transmiterea hepatitei A sau a parvovirusului B19 prin imunoglobuline si se presupune, de asemenea, ca o contributie importanta la siguranta virala o are continutul de anticorpi.
Se recomanda ferm ca, de fiecare data cand se administreaza KIOVIG unui pacient, sa se inregistreze numele si seria de fabricatie pentru a mentine o legatura intre pacient si seria produsului.
Interactiuni medicamentoase
Vaccinuri cu virusuri vii atenuate Administrarea de imunoglobuline poate diminua eficacitatea vaccinurilor cu virus viu atenuat cum ar fi cel rujeolic, rubeolic, parotiditic si varicelic pentru o perioada de cel putin 6 saptamani si de maxim 3 luni. Dupa administrarea acestui produs, trebuie sa treaca un interval de 3 luni inainte de vaccinarea cu vaccinuri cu virusuri vii atenuate. In cazul rujeolei, aceasta perioada de diminuare a eficacitatii vaccinului poate persista pana la 1 an. De aceea, la pacientii carora li se administreaza vaccin rujeolic trebuie sa se verifice statutul anticorpilor.
Interferenta cu testele serologice Dupa perfuzarea de imunoglobulina, cresterea tranzitorie in sangele pacientilor a diversilor anticorpi transferati pasiv poate determina obtinerea unor rezultate fals pozitive la testele serologice. Transmiterea pasiva a anticorpilor fata de antigenele eritrocitare, de exemplu A, B, D, poate interfera cu anumite teste serologice pentru detectarea anticorpilor eritrocitari, de exemplu cu testul antiglobulinic (testul Coombs).
Administrarea de KIOVIG diluat cu solutie de glucoza 5% poate interfera cu determinarea glicemiei.
Sarcina si alaptarea
Siguranta utilizarii acestui medicament in timpul sarcinii nu a fost stabilita prin studii clinice controlate si, de aceea, trebuie administrat cu precautie la femeile gravide si la cele care alapteaza. Experienta clinica cu imunoglobuline sugereaza ca nu sunt de asteptat efecte nocive asupra evolutiei sarcinii sau asupra fatului si nou-nascutului.
Imunoglobulinele se excreta in laptele matern si pot contribui la transferul anticorpilor protectori la nou-nascut.
Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor
Nu s-au observat efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje.
Reactii adverse posibile
Ocazional, dupa administrarea intravenoasa de imunoglobulina umana normala, pot aparea reactii adverse cum ar fi frisoane, cefalee, febra, varsaturi, reactii alergice, greata, artralgii, hipotensiune arteriala si dureri moderate de spate.
Rareori, imunoglobulinele umane normale pot determina o scadere brusca a tensiunii arteriale si, in cazuri izolate, soc anafilactic, chiar daca pacientul nu a prezentat hipersensibilitate la administrarile anterioare.
Dupa administrarea de imunoglobulina umana normala, s-au observat cazuri de meningita aseptica reversibila, cazuri izolate de hemoliza/anemie hemolitica reversibila, cresterea tranzitorie a transaminazelor hepatice si cazuri rare de reactii cutanate tranzitorii. S-au observat cresteri ale creatininemiei si/sau insuficienta renala acuta.
Foarte rar: Reactii tromboembolice cum ar fi infarctul de miocard, accidentul vascular cerebral, embolismul pulmonar si tromboza venoasa profunda
La pacientii cu imunodeficienta primara (IDP) s-au efectuat doua studii clinice cu KIOVIG in Europa si S.U.A. in studiul european, la 22 pacienti cu hipo- si agamaglobulinemie s-a administrat KIOVIG timp de aproximativ 6 luni. Studiul clinic din S.U.A. s-a efectuat la 61 pacienti cu IDP, carora li s-a administrat KIOVIG timp de aproximativ 12 luni. In Europa s-a efectuat un studiu clinic suplimentar la 23 pacienti cu purpura trombocitopenica idiopatica (PTI). In timpul acestor studii nu s-au observat reactii adverse la medicament (RAM) grave, cu exceptia a doua episoade de meningita aseptica la un pacient cu IDP din studiul din S.U.A., care au fost considerate ca fiind posibil legate de medicamentul de studiu. Majoritatea RAM observate au fost usoare pana la moderate.
In studiile din Europa si S.U.A. in care au fost inclusi pacienti cu IDP, frecventa generala de RAM pe perfuzie a fost de 0,27. Asa cum era de asteptat din cauza dozajului mult mai ridicat, in studiul in care au fost inclusi pacienti cu PTI frecventa RAM pe perfuzie a fost mai mare (0,49); 87,5 % dintre aceste reactii adverse au fost considerate usoare. RAM non-grave raportate in cele trei studii sunt prezentate pe scurt si clasificate in tabelul de mai jos in functie de clasa de organ si de frecventa, conform sistemului MedDRA.
Frecventa a fost evaluata utilizand urmatoarele criterii: foarte frecvente (â¥1/10), frecvente (â¥1/100 pana la <1/10), mai putin frecvente (â¥1/1 000 pana la <1/100), rare (â¥1/10 000 pana la <1/1 000), foarte rare (<1/10 000) si necunoscute (nu pot fi estimate din informatiile disponibile). In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii.
Investigatii diagnostice Frecvente: Cresterea temperaturii corpului Mai putin frecvente: Cresterea colesterolemiei, cresterea creatininemiei, cresterea uremiei, scaderea hematocritului, scaderea eritrocitelor, cresterea frecventei respiratorii, scaderea leucocitelor.
Tulburari cardiace Frecvente: Tahicardie.
Tulburari hematologice si limfatice Mai putin frecvente: Anemie, limfadenopatie
Tulburari ale sistemului nervos Foarte frecvente: Cefalee Frecvente: Ameteli, migrena Mai putin frecvente: Amnezie, senzatii de arsura, disartrie, disgeuzie, insomnie.
Tulburari oculare Mai putin frecvente: Conjunctivita, dureri oculare, tumefiere oculara.
Tulburari acustice si vestibulare Frecvente: Vertij Mai putin frecvente: Lichid in urechea medie.
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale Frecvente: Tuse, rinoree Mai putin frecvente: Astm bronsic, congestie nazala, tumefiere orofaringiana, dureri faringolaringiene.
Tulburari gastrointestinale Frecvente: Diaree, greata, varsaturi.
Tulburari cutanate si ale tesutului subcutanat Frecvente: Prurit, eruptii cutanate, urticarie Mai putin frecvente: Edem angioneurotic, urticarie acuta, transpiratii reci, contuzii, dermatita, eruptii cutanate eritematoase, eruptii cutanate pruriginoase.
Tulburari musculoscheletice si ale tesutului conjunctiv Frecvente: Dureri de spate, mialgii, dureri la nivelul extremitatilor Mai putin frecvente: Spasme musculare.
Tulburari endocrine Mai putin frecvente: Afectiuni tiroidiene.
Infectii si infestari Frecvente: Bronsita, nazofaringita Mai putin frecvente: Sinuzita cronica, infectii fungice, infectii bacteriene, infectii renale, sinuzite, infectii ale tractului respirator superior, infectii ale tractului urinar, infectii bacteriene ale tractului urinar.
Tulburari vasculare Frecvente: Congestia brusca a fetei, hipertensiune arteriala Mai putin frecvente: Senzatie de frig la nivelul extremitatilor, flebite.
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare Foarte frecvente: Febra Frecvente: Oboseala, sindrom asemanator gripei, dureri la nivelul locului de perfuzare, tumefiere la nivelul locului de perfuzare, frisoane. Mai putin frecvente: Prurit la nivelul locului de administrare, senzatie de presiune in piept, senzatie de caldura, flebita la nivelul locului de perfuzare, reactii la nivelul locului de perfuzare, sensibilitate la nivelul locului de perfuzare, indispozitie, edeme periferice, tumefactii
Tulburari psihice Mai putin frecvente: Anxietate.
Supradozaj
Supradozajul poate determina supraincarcare volemica si hipervascozitate, in special la pacientii cu risc, incluzand pacientii varstnici sau pacientii cu insuficienta renala.
Cum se pastreaza Kinzalkomb
A se pastra la frigider (2 grade Celsius â 8 grade Celsis). A nu se pastra la temperaturi peste 25 grade Celsius. A nu se congela. Flaconul trebuie pastrat in cutie pentru a fi protejat de lumina. in timpul perioadei de valabilitate, medicamentul poate fi pastrat la temperatura camerei (sub 25 grade Celsius) pentru o perioada de pana la 12 luni. Data transferului la temperatura camerei la sfarsitul acestei perioade de 12 luni trebuie inscrisa pe cutie. Dupa ce a fost pastrat la temperatura camerei, medicamentul nu trebuie reintrodus in frigider si, daca nu a fost utilizat pana la sfarsitul perioadei de 12 luni, trebuie eliminat.
Informatii suplimentare
Compozitie
1 ml contine: Imunoglobulina umana normala (IVIg)â¦â¦â¦â¦â¦...100 mg* *corespunzator continutului proteic uman, din care IgG minim 98% Un flacon de 10 ml contine: 1 g Un flacon de 25 ml contine: 2,5 g Un flacon de 50 ml contine: 5 g Un flacon de 100 ml contine: 10 g Un flacon de 200 ml contine: 20 g Un flacon de 300 ml contine: 30 g
Impartirea subclaselor de IgG: IgG1 ⥠56,9 % IgG2 ⥠26,6 % IgG3 ⥠3,4 % IgG4 ⥠1,7 % Continutul maxim de imunoglobulina A (IgA): 0,14 miligrame pe ml. Excipient: Glicina.
Ambalaj
Solutie perfuzabila Solutia este limpede sau usor opalescenta si incolora sau de culoare galben deschis. 10, 25, 50, 100, 200 sau 300 ml solutie intr-un flacon (sticla de tip I) cu dop (bromobutil). Marimea ambalajului: 1 flacon Este posibil ca nu toate marimile de ambalaj sa fie comercializate.
Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor si alte instructiuni de manipulare
Inainte de utilizare, produsul trebuie adus la temperatura camerei sau la temperatura corpului. Daca este necesara diluarea, se recomanda utilizarea solutiei de glucoza 5%. Pentru obtinerea unei solutii de imunoglobulina de 50 mg/ml (5%), KIOVIG 100 mg/ml (10%) trebuie diluat cu un volum egal de solutie de glucoza. Se recomanda ca, in timpul diluarii, riscul de contaminare microbiana sa fie redus la minim. Aparitia oricarui eveniment advers legat de administrarea perfuziei impune scaderea vitezei de administrare sau incetarea administrarii. inainte de administrare, produsul trebuie examinat vizual pentru a observa existenta eventualelor particule sau modificari de culoare. A nu se utiliza daca se observa particule sau modificari de culoare. Trebuie administrate numai solutiile limpezi pana la usor opalescente si incolore pana la galben deschis.
KIOVIG trebuie administrat numai intravenos. Alte cai de administrare nu au fost evaluate. Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat in conformitate cu reglementarile locale.