Prospect Inovelon
Ce este Inovelon si pentru ce se utilizeaza
Indicatii
Inovelon este indicat ca terapie adaugata in tratamentul convulsiilor asociate cu sindromul Lennox- Gastaut, la pacientii cu varsta de 4 ani si peste.
Mod de administrare
Tratamentul cu rufinamida trebuie initiat de catre un medic specialist in pediatrie sau neurologie, cu experienta in tratamentul epilepsiei. Inovelon suspensie orala si Inovelon comprimate filmate pot fi interschimbabile la doze egale. Pacientii trebuie monitorizati in perioada de trecere de la o forma farmaceutica la alta. Doze Utilizarea la copii cu varsta de patru ani sau peste si cu greutate sub 30 kg Pacienti <30 kg carora nu li se administreaza valproat: Tratamentul trebuie initiat cu o doza zilnica de 200 mg. in functie de raspunsul clinic si de tolerabilitate, doza poate fi crescuta cu cate 200 mg pe zi, chiar si la interval de doua zile, pana la doza maxima recomandata, de 1000 mg pe zi.
Dozele de pana la 3600 mg pe zi au fost studiate la un numar limitat de pacienti. Pacienti <30 kg carora li se administreaza si tratament cu valproat:
Deoarece valproatul reduce in mod semnificativ clearance-ul rufinamidei, se recomanda o doza maxima redusa pentru pacientii <30 kg carora li se administreaza concomitent valproat. Tratamentul trebuie initiat la o doza zilnica de 200 mg. in functie de raspunsul clinic si de tolerabilitate, dupa cel putin 2 zile, doza poate fi crescuta cu cate 200 mg pe zi, pana la atingerea dozei maxime recomandate de 600 mg pezi. Utilizarea la adulti, adolescenti si copii cu varsta de patru ani sau peste, cu greutate de cel putin 30 kg
Tratamentul trebuie initiat cu o doza zilnica de 400 mg. in functie de raspunsul clinic si de tolerabilitate, doza poate fi crescuta cu cate 400 mg pe zi, chiar si la interval de doua zile, pana la doza maxima recomandata, asa cum este indicat in tabelul de mai jos.
Greutate: 30,0 â 50,0 kg Doza maxima recomandata: 1800 mg pe zi
Greutate: 50,1 â 70,0 kg Doza maxima recomandata: 2400 mg pe zi
Greutate: >70,1 kg Doza maxima recomandata: 3200 mg pe zi
Dozele de pana la 4000 mg pe zi (pentru categoria de pacienti cu greutate intre 30-50 kg) sau 4800 mg pe zi (pentru categoria de pacienti cu greutate peste 50 kg) au fost studiate la un numar limitat de pacienti.
Varstnici Informatiile privind utilizarea rufinamidei la varstnici sunt limitate. Deoarece farmacocinetica rufinamidei nu este modificata la varstnici, ajustarea dozei nu este necesara la pacientii cu varsta de peste 65 de ani.
Insuficienta renala Un studiu efectuat la pacienti cu insuficienta renala a indicat ca ajustarea dozei nu este necesara la acesti pacienti.
Insuficienta hepatica Utilizarea medicamentului la pacienti cu insuficienta hepatica nu a fost studiata. Se recomanda prudenta si ajustarea atenta a dozei in tratamentul pacientilor cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata. Nu se recomanda utilizarea medicamentului la pacientii cu insuficienta hepatica severa.
Intreruperea tratamentului cu rufinamida Daca tratamentul cu rufinamida trebuie oprit, administrarea trebuie intrerupta treptat. in studiile clinice, intreruperea tratamentului cu rufinamida s-a realizat prin diminuarea dozei cu aproximativ 25%, la interval de doua zile.
In cazul in care se omite administrarea uneia sau a mai multor doze, este necesara evaluarea clinica specifica a fiecarui caz in parte. Studii deschise, necontrolate sugereaza o eficacitate sustinuta pe termen lung, cu toate ca nu au fost efectuate studii controlate pe perioade mai mari de trei luni.
Copii si adolescenti Eficacitatea rufinamidei la copii cu varsta de 4 ani si mai mica nu a fost inca stabilita.
Mod de administrare Rufinamida este destinata administrarii orale. Administrarea trebuie efectuata cu o cantitate suficienta de apa, de doua ori pe zi, dimineata si seara, in doua prize, doza fiind divizata in mod egal. Deoarece s-a observat un efect al alimentelor asupra medicamentului, Inovelon trebuie administrat cu alimente. Daca pacientul are dificultati de deglutitie, comprimatele pot fi sfaramate si administrate intr-o jumatate de pahar cu apa.
Atentionari si precautii
Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa, la derivatii triazolici sau la oricare dintre excipienti.
Precautii
Status de rau epileptic In timpul tratamentului cu rufinamida din cadrul studiilor de dezvoltare clinica s-au observat cazuri de stari de rau epileptic, in timp ce aceste cazuri nu s-au observat in legatura cu placebo. Aceste evenimente au determinat intreruperea tratamentului cu rufinamida in 20% din cazuri. Daca pacientii dezvolta tipuri noi de convulsii si/sau prezinta o frecventa crescuta a starilor de rau epileptic, care difera de starea initiala a pacientului, atunci raportul beneficiu/risc al tratamentului trebuie reevaluat.
Intreruperea administrarii rufinamidei Administrarea rufinamidei trebuie intrerupta treptat, pentru a reduce posibilitatea aparitiei convulsiilor induse de intreruperea tratamentului. In studiile clinice, intreruperea tratamentului s-a realizat prin reducerea dozei cu aproximativ 25%, la interval de doua zile. Nu exista date suficiente privind intreruperea administrarii concomitente a unor alte medicamente antiepileptice dupa obtinerea controlului convulsiilor prin includerea rufinamidei in schema de tratament.
Reactii la nivelul sistemului nervos central Tratamentul cu rufinamida a fost asociat cu producerea de ameteli, somnolenta, ataxie si tulburari de mers, care pot creste riscul unor caderi accidentale la aceasta populatie. Pacientii si persoanele in grija carora se afla acestia trebuie sa ia masuri de precautie pana cand se obisnuiesc cu efectele potentiale ale acestui medicament.
Reactii de hipersensibilitate Tratamentul cu rufinamida a fost asociat cu aparitia unui sindrom grav de hipersensibilitate la medicamentele antiepileptice, incluzand sindrom DRESS (Drug Reaction with Eosinophilia and Systemic Symptoms = Reactii adverse induse de medicament, cu eozinofilie si simptome sistemice) si sindrom Stevens-Johnson. Semnele si simptomele acestei tulburari au fost diferite; cu toate acestea, majoritatea pacientilor au prezentat, in mod tipic dar nu exclusiv, febra si eruptii cutanate asociate cu alte tulburari ale aparatelor, organelor si sistemelor. Alte manifestari asociate au inclus limfadenopatie, anomalii ale testelor functionale hepatice si hematurie.
Deoarece afectiunea prezinta manifestari variabile, pot sa apara alte semne si simptome la nivelul aparatelor, organelor si sistemelor, care nu sunt mentionate aici. Sindromul de hipersensibilitate la medicamente antiepileptice a aparut in stransa asociere temporala cu initierea tratamentului cu rufinamida si la populatia pediatrica. Daca se suspecteaza aceasta reactie, trebuie intrerupta administrarea rufinamidei si trebuie instituit un tratament alternativ. Toti pacientii care prezinta o eruptie cutanata in timpul tratamentului cu rufinamida trebuie supravegheati atent.
Scurtare a intervalului QT Pe durata unui studiu cu privire la intervalul QT, rufinamida a produs o scurtare a intervalului QTc, proportionala cu concentratia. Cu toate ca nu se cunosc mecanismul de baza si semnificatia acestei constatari asupra sigurantei administrarii medicamentului, medicii trebuie sa evalueze din punct de vedere clinic, necesitatea prescrierii rufinamidei la pacientii cu risc de scurtare suplimentara a duratei intervalului QTc (de exemplu, pacienti cu sindrom congenital de QT scurt sau pacienti cu antecedente familiale patologice legate de acest sindrom).
Femei aflate la varsta fertila Femeile aflate la varsta fertila trebuie sa utilizeze masuri contraceptive in timpul tratamentului cu Inovelon. Medicii trebuie sa se asigure ca pacientele utilizeaza metode contraceptive corespunzatoare si trebuie sa evalueze, din punct de vedere clinic, in ce masura contraceptivele orale sau dozele componentelor acestora, sunt adecvate, in functie de situatia clinica individuala a fiecarei paciente.
Lactoza Deoarece Inovelon contine lactoza, pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Ideatie suicidara S-au raportat ideatie suicidara si comportament suicidar la pacienti tratati cu medicamente antiepileptice in mai multe indicatii. O metaanaliza a studiilor randomizate controlate cu placebo cu privire la medicamentele antiepileptice a evidentiat, de asemenea, un risc usor crescut de ideatie suicidara si comportament suicidar. Mecanismul acestui risc nu este cunoscut si datele disponibile nu exclud posibilitatea unui risc crescut pentru Inovelon.
Prin urmare, pacientii trebuie sa fie monitorizati pentru depistarea semnelor de ideatie suicidara si comportament suicidar si trebuie luat in considerare tratamentul adecvat. Pacientii (si persoanele care au grija de acestia) trebuie consiliati sa ceara sfatul medicului in caz de aparitie a semnelor de ideatie suicidara sau comportament suicidar.
Interactiuni medicamentoase
Potentialul altor medicamente de a influenta efectul rufinamidei
Alte medicamente antiepileptice Concentratiile plasmatice ale rufinamidei nu sunt supuse unor modificari relevante din punct de vedere clinic in cazul administrarii concomitente cu medicamente antiepileptice, cunoscute ca fiind inductoare enzimatice.
In cazul pacientilor tratati cu Inovelon la care s-a initiat administrarea de valproat, pot sa apara cresteri semnificative ale concentratiilor plasmatice ale rufinamidei. Cele mai accentuate cresteri au fost observate la pacientii cu greutate redusa (<30 kg).
In consecinta, trebuie luata in considerare posibilitatea reducerii dozei de Inovelon la pacientii cu greutate <30 kg la care se initiaza tratamentul cu valproat.
De asemenea, ajustarea dozelor de rufinamida poate fi necesara in cazul introducerii sau intreruperii administrarii acestor medicamente, sau in cazul in care se modifica doza acestor medicamente in timpul terapiei cu rufinamida.
Nu s-au observat modificari semnificative ale concentratiei plasmatice de rufinamida in urma administrarii concomitente de lamotrigina, topiramat sau benzodiazepine. Potentialul rufinamidei de a influenta efectele altor medicamente
Alte medicamente antiepileptice Interactiunile de tip farmacocinetic intre rufinamida si alte medicamente antiepileptice au fost evaluate la pacienti cu epilepsie prin utilizarea unor modele farmacocinetice populationale. Rufinamida nu pare sa prezinte efecte relevante clinic asupra concentratiilor plasmatice la starea de echilibru ale carbamazepinei, lamotriginei, fenobarbitalului, topiramatului, fenitoinei sau valproatului.
Contraceptive orale Administrarea concomitenta a rufinamidei in doza de 800 mg de doua ori pe zi si a unui contraceptiv oral combinat (etinilestradiol 35 μg si noretindrona 1 mg) timp de 14 zile, a determinat o scadere medie de 22% a valorilor ASC0-24 pentru etinilestradiol si de 14% a valorilor ASC0-24 pentru noretindrona. Nu s-au efectuat studii cu alte contraceptive orale sau implanturi. Femeile aflate la varsta fertila care utilizeaza contraceptive hormonale trebuie sfatuite sa utilizeze o metoda contraceptiva aditionala, sigura si eficace.
Sistemul enzimatic al citocromului P450 Deoarece rufinamida este metabolizata prin hidroliza, enzimele citocromului P450 nu intervin in mod semnificativ in procesul metabolizarii. in plus, rufinamida nu inhiba activitatea enzimelor citocromului P450. In consecinta, sunt putin probabile interactiunile semnificative din punct de vedere clinic, prin intermediul inhibarii sistemului citocrom P450 de catre rufinamida.
S-a demonstrat ca rufinamida induce activitatea enzimei CYP3A4 a sistemului citocrom P450, si astfel poate reduce concentratiile plasmatice ale medicamentelor metabolizate de catre aceasta enzima. Efectul a fost minor pana la moderat. Activitatea medie a enzimei CYP3A4, evaluata prin clearance-ul triazolamului, a crescut cu 55% dupa 11 zile de tratament concomitent cu rufinamida, administrata in doze de 400 mg, de doua ori pe zi. Expunerea la triazolam a fost redusa cu 36%. Dozele mai mari de rufinamida pot sa determine o inductie enzimatica mai accentuata. De asemenea, exista posibilitatea ca rufinamida sa reduca expunerea la unele substante metabolizate de catre alte enzime, sau transportate prin intermediul unor proteine transportoare de tipul glicoproteinei-P.
Se recomanda ca pacientii tratati cu substante metabolizate de catre sistemul enzimatic CYP3A4 sa fie supravegheati atent, timp de doua saptamani, la inceputul sau dupa intreruperea definitiva a tratamentului cu rufinamida, sau dupa orice modificare semnificativa a dozei. Ar putea fi necesara ajustarea dozelor medicamentelor administrate concomitent. De asemenea, aceste recomandari trebuie avute in vedere cand rufinamida este utilizata concomitent cu medicamente care au un indice terapeutic ingust, de exemplu warfarina si digitoxina.
Un studiu specific de interactiune la subiecti sanatosi a demonstrat ca rufinamida, administrata in doze de 400 mg de doua ori pe zi, nu influenteaza farmacocinetica olanzapinei, un substrat CYP1A2. Nu sunt disponibile date privind interactiunile rufinamidei cu alcoolul etilic.
Sarcina si alaptarea
Sarcina Riscul asociat cu epilepsia si cu medicamentele antiepileptice in general: S-a demonstrat ca prevalenta malformatiilor la descendentii femeilor cu epilepsie este de doua pana la de trei ori mai mare decat procentul de aproximativ 3% observat in populatia generala. La pacientele tratate s-a observat o crestere a incidentei malformatiilor in cazul terapiei multiple; cu toate acestea, nu s-a stabilit in ce masura tratamentul si/sau boala sunt responsabile de aceste efecte. In plus, terapia antiepileptica eficace nu trebuie intrerupta brusc, deoarece agravarea bolii are efecte nefavorabile atat pentru mama, cat si pentru fat. Tratamentul cu medicamente antiepileptice (MAE) in timpul sarcinii trebuie discutat cu atentie cu medicul curant.
Riscul asociat cu rufinamida: Studiile la animale nu au relevat efecte teratogene, dar in prezenta toxicitatii materne s-a constatat fetotoxicitate. Riscul potential pentru om nu este cunoscut.
Pentru rufinamida nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea sa la femeile gravide. Avand in vedere toate aceste date, rufinamida nu trebuie utilizata in timpul sarcinii sau la femeile aflate la varsta fertila care nu utilizeaza masuri contraceptive, cu exceptia cazurilor in care este absolut necesar.
Femeile aflate la varsta fertila trebuie sa utilizeze masuri contraceptive in timpul tratamentului cu rufinamida. Medicii trebuie sa se asigure ca pacientele utilizeaza metode contraceptive corespunzatoare si trebuie sa evalueze, din punct de vedere clinic, in ce masura contraceptivele orale sau dozele componentelor acestora, sunt adecvate, in functie de situatia clinica individuala a fiecarei paciente.
Daca femeile tratate cu rufinamida intentioneaza sa ramana gravide, utilizarea continua a acestui medicament trebuie evaluata atent. intreruperea unui tratament antiepileptic eficace in timpul sarcinii poate avea efecte nefavorabile atat pentru mama, cat si pentru fat, daca determina agravarea bolii.
Alaptarea Nu se cunoaste daca rufinamida se excreta in laptele uman. Datorita efectelor nocive potentiale asupra sugarului, alaptarea trebuie evitata in timpul tratamentului matern cu rufinamida.
Fertilitatea Nu exista date disponibile privind efectele asupra fertilitatii in urma tratamentului cu rufinamida.
Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor
Inovelon poate determina ameteli, somnolenta si vedere incetosata. in functie de sensibilitatea individuala, rufinamida poate avea influenta minora pana la majora asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje. Pacientii trebuie sfatuiti sa manifeste prudenta in timpul activitatilor care presupun un grad inalt de atentie, de exemplu conducerea vehiculelor sau manipularea utilajelor.
Reactii adverse posibile
Rezumatul profilului de siguranta Programul de dezvoltare clinica a inclus peste 1900 de pacienti cu diferite tipuri de epilepsie, carora li s-a administrat rufinamida. in general, cele mai frecvente reactii adverse raportate au fost cefaleea, ametelile, fatigabilitatea si somnolenta. La pacientii cu sindrom Lennox-Gastaut, cele mai frecvente reactii adverse, observate cu o frecventa superioara fata de placebo, au fost somnolenta si varsaturile. Reactiile adverse au fost in general de intensitate redusa pana la moderata. La pacientii cu sindrom Lennox-Gastaut, rata intreruperii tratamentului din cauza reactiilor adverse a fost de 8,2% la pacientii carora li s-a administrat rufinamida si de 0% la pacientii carora li s-a administrat placebo. Cele mai frecvente reactii adverse care au dus la intreruperea tratamentului in grupul tratat cu rufinamida au fost eruptiile cutanate si varsaturile.
Lista tabelara a reactiilor adverse In tabelul de mai jos sunt enumerate reactiile adverse raportate cu o incidenta superioara fata de placebo, in timpul studiilor dublu orb efectuate la pacientii cu sindrom Lennox-Gastaut sau in general la pacientii tratati cu rufinamida. Reactiile adverse sunt prezentate in functie de terminologia si clasificarea MedDRA pe aparate, sisteme si organe si in functie de frecventa.
Frecventele sunt definite astfel: foarte frecvente (⥠1/10), frecvente (⥠1/100 si < 1/10), mai putin frecvente (⥠1/1000 si < 1/100), rare (â¥1/10000 si <1/1000). Infectii si infestari Frecvente: Pneumonie, gripa, rinofaringita, infectii ale urechii, sinuzita, rinita.
Tulburari ale sistemului imunitar Mai putin frecvente: Hipersensibilitate.
Tulburari metabolice si de nutritie Frecvente: Anorexie, tulburari de alimentatie, reducere a apetitului alimentar.
Tulburari psihice Frecvente: Anxietate, insomnie.
Tulburari ale sistemului nervos Foarte frecvente: Somnolenta, cefalee, ameteli Frecvente: Stare de rau epileptic, convulsii, tulburari de coordonare, nistagmus, hiperactivitate psihomotorie, tremor.
Tulburari oculare Frecvente: Diplopie, vedere incetosata.
Tulburari acustice si vestibulare Frecvente: Vertij.
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale Frecvente: Epistaxis.
Tulburari gastrointestinale Foarte frecvente: Greata, varsaturi Frecvente: Dureri la nivelul abdomenului superior, constipatie, dispepsie, diaree.
Tulburari hepatobiliare Mai putin frecvente: Crestere a valorilor serice ale enzimelor hepatice.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat Frecvente: Eruptii cutanate, cnee.
Tulburari musculoscheletice si ale tesutului conjunctiv si tulburari osoase Frecvente: Dureri de spate.
Tulburari ale aparatului genital si sanului Frecvente: Oligomenoree.
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare Foarte frecvente: Fatigabilitate Frecvente: Tulburari de mers*
Investigatii diagnostice Frecvente: Scadere ponderala. Leziuni, intoxicatii si complicatii legate de procedurile utilizate Frecvente: Leziuni craniene, contuzii. Informatii suplimentare privind grupele speciale de pacienti
Copii (cu varsta cuprinsa intre 1 si sub 4 ani) Un studiu multicentric, in regim deschis, a comparat tratamentul adaugat cu rufinamida fata de tratamentul adaugat cu orice alt MAE, la alegerea investigatorului, administrate in plus fata de schema de tratament existenta cu 1 pana la 3 MAE, la copii cu varsta cuprinsa intre 1 si sub 4 ani cu SLG inadecvat controlat. in cadrul acestui studiu, 25 pacienti, dintre care 10 subiecti cu varsta cuprinsa intre 1 si 2 ani, au fost expusi la rufinamida, administrata ca tratament adaugat, timp de 24 saptamani, intr-o doza de 45 mg/kg si zi, divizata in 2 prize. in grupul de tratament cu rufinamida, evenimentele adverse induse de terapie cel mai frecvent raportate (aparute la â¥10% din subiecti) au fost: infectie de tract respirator superior si varsaturi (28,0% fiecare), pneumonie si somnolenta (20,0% fiecare), sinuzita, otita medie, diaree, tuse si febra cu valori mari (16,0% fiecare) si bronsita, constipatie, congestie nazala, eruptie cutanata tranzitorie, iritabilitate si scadere a apetitului alimentar (12% fiecare). Frecventa, tipul si severitatea acestor reactii adverse au fost similare cu cele observate la copiii cu varsta de 4 ani si peste, adolescenti si adulti. Caracterizarea varstei pentru pacientii cu varsta sub 4 ani nu a fost identificata in baza limitata de date referitoare la siguranta, pe seama numarului mic de pacienti din cadrul studiului. Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului.
Supradozaj
In caz de supradozaj acut, stomacul poate fi golit prin lavaj gastric sau prin inducerea emezei. Nu exista antidot specific pentru rufinamida. Se impun masuri terapeutice de sustinere, care pot include hemodializa. Utilizarea de doze repetate de 7200 mg pe zi nu a fost asociata cu semne sau simptome majore.
Informatii suplimentare
Compozitie
Comprimat oral Fiecare comprimat filmat contine rufinamida 100 mg. Fiecare comprimat filmat contine rufinamida 200 mg. Fiecare comprimat filmat contine rufinamida 400 mg. Excipienti cu efect cunoscut: Fiecare comprimat filmat de 100 mg contine lactoza 20 mg (sub forma de monohidrat) Fiecare comprimat filmat de 200 mg contine lactoza 40 mg (sub forma de monohidrat) Fiecare comprimat filmat de 400 mg contine lactoza 80 mg (sub forma de monohidrat)
Lista excipientilor Nucleu Lactoza monohidrat Celuloza microcristalina Amidon de porumb Croscarmeloza sodica Hipromeloza Stearat de magneziu Laurilsulfat de sodiu Dioxid de siliciu coloidal, anhidru Film: Hipromeloza Macrogol (8000) Dioxid de titan (E171) Talc Oxid rosu de fer (E172)
Ambalaj
Comprimate filmate. 100 mg: De culoare roz, âovoidaleâ, usor convexe, cu linie mediana pe ambele fete, marcate cu âÐ261â pe una dintre fete si netede pe cealalta fata. 200 mg: De culoare roz, âovoidaleâ, usor convexe, cu linie mediana pe ambele fete, marcate cu âÐ262â pe una dintre fete si netede pe cealalta fata. 400 mg: De culoare roz, âovoidaleâ, usor convexe, cu linie mediana pe ambele fete, marcate cu âÐ263â pe una dintre fete si netede pe cealalta fata. Comprimatul poate fi divizat in doze egale.
