Prospect Glustin
Ce este Glustin si pentru ce se utilizeaza
Indicatii
Pioglitazona este indicata ca tratament de a doua sau a treia intentie in diabetul zaharat tip 2, dupa cum este descris mai jos: In monoterapie - la pacienti adulti (in special pacientii supraponderali) controlati inadecvat prin dieta si exercitiu fizic, la care metforminul este inadecvat datorita contraindicatiilor sau intolerantei ca terapie orala dubla in asociere cu - metformin, la pacienti adulti (in special pacientii supraponderali) cu control glicemic insuficient in pofida dozei maxime tolerate a monoterapiei cu metformin - o sulfoniluree, numai la pacientii adulti care manifesta intoleranta la metformin sau la care metforminul este contraindicat, cu control glicemic insuficient in pofida dozei maxime tolerate a monoterapiei cu o sulfoniluree ca terapie orala tripla in asociere cu - metformin si o sulfoniluree, la pacienti adulti (in special pacientii supraponderali) cu control glicemic insuficient in pofida terapiei orale duble - Pioglitazona este de asemenea indicata in asociere cu insulina la pacienti adulti cu diabet tip 2 la care insulina nu asigura un control glicemic suficient si la care metforminul este inadecvat datorita contraindicatiilor sau intolerantei.
Raspunsul pacientilor la tratament trebuie evaluat dupa 3 pana la 6 luni de la initierea tratamentului cu pioglitazona (de exemplu scaderea HbA1c). Administrarea pioglitazonei trebuie intrerupta la pacientii care nu raspund corespunzator la acest tratament. in contextul riscului posibil existent in cazul tratamentului indelungat, la vizitele de rutina ulterioare medicii trebuie sa analizeze daca tratamentul si-a pastrat beneficiile.
Mod de administrare
Doze Tratamentul cu pioglitazona poate fi initiat cu doza de 15 mg sau 30 mg o data pe zi. Doza poate fi crescuta in trepte pana la 45 mg o data pe zi.
In asocierea cu insulina, doza curenta de insulina poate fi pastrata dupa initierea tratamentului cu pioglitazona. Daca pacientii raporteaza hipoglicemie, doza de insulina trebuie scazuta.
Grupe speciale de pacienti
Varstnici La pacientii varstnici nu este necesara modificarea dozei. Medicii trebuie sa initieze tratamentul cu cea mai mica doza disponibila si sa creasca doza treptat, in special in cazul in care pioglitazona este asociata cu insulina.
Insuficienta renala La pacientii cu insuficienta renala (clearance al creatininei > 4 ml/min) nu este necesara modificarea dozei. Nu sunt disponibile informatii referitoare la pacienti dializati, in consecinta pioglitazona nu trebuie utilizata la acesti pacienti.
Insuficienta hepatica Pioglitazona nu trebuie utilizata la pacientii cu insuficienta hepatica.
Copii si adolescenti Siguranta si eficacitatea Glustin la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date.
Mod de administrare Comprimatele de pioglitazona se administreaza oral o data pe zi, cu sau fara alimente. Comprimatele trebuie inghitite cu un pahar cu apa.
Atentionari si precautii
Contraindicatii
Pioglitazona este contraindicata la pacientii cu: - hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipienti - insuficienta cardiaca sau istoric de insuficienta cardiaca (stadiile NYHA I pana la IV) - insuficienta hepatica - cetoacidoza diabetica - neoplasm de vezica urinara confirmat in prezent sau antecedente de neoplasm de vezica urinara - hematurie macroscopica neinvestigata.
Precautii
Retentia hidrica si insuficienta cardiaca Pioglitazona poate determina retentie de hidrica, care poate exacerba sau precipita insuficienta cardiaca. Cand sunt tratati pacienti care au cel putin un factor de risc pentru dezvoltarea insuficientei cardiace congestive (de exemplu infarct miocardic in antecedente sau boala arteriala coronariana simptomatica sau varstnici), medicii trebuie sa inceapa cu cea mai mica doza disponibila si sa creasca doza gradat. Pacientii, in special cei cu rezerva cardiaca scazuta, trebuie urmariti pentru decelarea semnelor si simptomelor de insuficienta cardiaca, crestere in greutate sau aparitia edemelor.
Pioglitazona trebuie intrerupta daca apare orice deteriorare a starii cardiace. Dupa punerea pe piata sau raportat cazuri de insuficienta cardiaca atunci cand pioglitazona a fost utilizata in asociere cu insulina sau la pacienti cu istoric de insuficienta cardiaca. Atunci cand pioglitazona este utilizata in asociere cu insulina, pacientii trebuie monitorizati pentru aparitia semnelor si simptomelor de insuficienta cardiaca, crestere in greutate si edeme. Dat fiind ca insulina si pioglitazona se asociaza ambele cu retentie hidrica, administrarea lor concomitenta poate creste riscul de edeme.
De asemenea, dupa punerea pe piata, au fost raportate cazuri de edeme periferice si insuficienta cardiaca la pacientii tratati concomitent cu pioglitazona si antiinflamatoare nesteroidiene, inclusiv inhibitori selectivi ai COX-2. Pioglitazona trebuie intrerupta daca apare orice deteriorare a starii cardiace.
Un studiu de evaluare a efectelor cardiovasculare ale pioglitazonei a fost efectuat la pacienti sub 75 ani cu diabet de tip II si boala majora macrovasculara preexistenta. Pioglitazona sau placebo au fost adaugate la medicatia antidiabetica si cardiovasculara pentru pana la 3,5 ani. Acest studiu a aratat o crestere a rapoartelor referitoare la insuficienta cardiaca, totusi aceasta nu a dus la o crestere a mortalitatii in acest studiu.
Varstnici Asocierea pioglitazonei cu insulina trebuie facuta cu precautie la varstnici din cauza riscului crescut de insuficienta cardiaca grava.
Avand in vedere riscurile specifice varstei (in special neoplasmul de vezica urinara, fracturile si insuficienta cardiaca), raportul dintre beneficii si riscuri trebuie evaluat cu atentie atat inainte cat si in timpul tratamentului la varstnici.
Neoplasm de vezica urinara Intr-o analiza a unui grup de studii clinice randomizate (o meta-analiza) s-au raportat mai multe cazuri de neoplasm de vezica urinara (19 cazuri din cei 12506 pacienti carora li se administra pioglitazona; 0,15%), in comparatie cu grupul de control (7 cazuri din cei 10212 pacienti carora nu li se administra pioglitazona; 0,07%) RR= 2,64 (Ii 95% 1,11-6,31, p=0,029). in urma excluderii din studiu a pacientilor care fusesera tratati timp de mai putin de un an cu medicatia de studiu la momentul diagnosticarii neoplasmului de vezica urinara, au ramas 7 cazuri (0,06%) in grupul cu pioglitazona si 2 cazuri (0,02%) in grupul de control. Studii epidemiologice au demonstrat, de asemenea, existenta unui risc usor crescut de neoplasm de vezica urinara la pacienti diabetici tratati cu pioglitazona, desi nu toate studiile au identificat un risc crescut semnificativ din punct de vedere statistic.
Factorii de risc pentru neoplasmul de vezica urinara trebuie evaluati inaintea initierii tratamentului cu pioglitazona (factorii de risc includ varsta, antecedente legate de statutul de fumator, expunerea la anumiti factori ocupationali sau la chimioterapie, de exemplu ciclofosfamida sau radioterapie anterioara in zona pelviana). Orice hematurie macroscopica trebuie investigata inaintea initierii tratamentului cu pioglitazona.
Pacientii trebuie sfatuiti sa se adresesze medicului curant daca in timpul tratamentului apar hematuria macroscopica sau alte simptome cum ar fi disuria sau nevoia imperioasa de a urina.
Monitorizarea functiei hepatice In cadrul experientei dupa punerea pe piata au existat rare raportari de disfunctie hepatocelulara. In consecinta, se recomanda monitorizarea periodica a valorilor concentratiei plasmatice a enzimelor hepatice la pacientii tratati cu pioglitazona. inainte de instituirea terapiei cu pioglitazona, la toti pacientii trebuie verificate valorile concentratiei plasmatice a enzimelor hepatice. Tratamentul cu pioglitazona nu trebuie instituit la pacientii cu valori initiale crescute ale concentratiei plasmatice a enzimelor hepatice (ALAT > 2,5 ori limita superioara a normalului) sau cu orice alte semne de hepatopatie.
Dupa instituirea tratamentului cu pioglitazona se recomanda ca valorile concentratiei plasmatice a enzimelor hepatice sa fie monitorizate periodic, in functie de evaluarea clinica. Daca in cursul tratamentului cu pioglitazona valorile ALAT cresc de pana la 3 ori limita superioara a normalului, concentratia plasmatica a enzimelor hepatice trebuie reevaluata cat mai curand posibil. Daca valorile ALAT raman > 3 ori limita superioara a normalului, tratamentul trebuie intrerupt. Daca pacientul dezvolta simptome care sugereaza disfunctie hepatica, ce pot include greata, varsaturi, dureri abdominale, oboseala, anorexie si/sau urine hipercrome inexplicabile, trebuie verificate valorile concentratiei plasmatice a enzimelor hepatice. Pana la obtinerea datelor de laborator, decizia de continuare a tratamentului cu pioglitazona trebuie luata pe baza evaluarii clinice. Daca se constata icter, administrarea medicamentului trebuie intrerupta.
Cresterea in greutate In studiile clinice cu pioglitazona au existat dovezi de crestere in greutate dependenta de doza, care poate fi datorata acumularii de tesut adipos si in unele cazuri asociata cu retentia de fluide. in unele cazuri cresterea in greutate poate fi un simptom al insuficientei cardiace, in consecinta, greutatea trebuie atent monitorizata. O parte a tratamentului diabetului este controlul dietei. Pacientii trebuie sfatuiti sa respecte strict o dieta cu control al caloriilor.
Hematologie In cursul tratamentului cu pioglitazona a aparut o usoara reducere a valorii medii a hemoglobinei (4% scadere relativa) si hematocritului (4,1% scadere relativa), compatibila cu hemodilutia. In studii controlate, comparative, ale pioglitazonei s-au observat modificari similare la pacientii tratati cu metformin (hemoglobina 3-4% si hematocrit 3,6-4,1% scaderi relative) si, in mai mica masura, cu sulfoniluree si insulina (hemoglobina 1-2% si hematocrit 1-3,2% scaderi relative).
Hipoglicemia Ca o consecinta a sensibilitatii crescute la insulina, pacientii carora li se administreaza pioglitazona in dubla sau tripla asociere cu o sulfoniluree sau in dubla asociere cu insulina pot prezenta risc de hipogligemie dependenta de doza si, o scadere a dozei de sulfoniluree sau insulina poate fi necesara.
Tulburari oculare In perioada dupa punerea pe piata au fost semnalate pentru tiazolidindione, inclusiv pioglitazona, rapoarte despre aparitia sau agravarea edemului macular diabetic cu scaderea acuitatii vizuale. Multi dintre acesti pacienti au raportat edeme periferice concomitente. Nu este clar daca exista sau nu o asociere directa intre pioglitazona si edemul macular, dar medicii care prescriu acest medicament trebuie sa aiba in vedere posibilitatea aparitiei edemului macular daca pacientii raporteaza afectari ale acuitatii vizuale; trebuie avuta in vedere recomandarea unui consult oftalmologic corespunzator.
Altele Intr-o analiza globala a reactiilor adverse referitoare la fractura osoasa din studii clinice dublu orb, controlate, randomizate, care au cuprins peste 8100 de pacienti tratati cu pioglitazona si 7400 de pacienti tratati cu un comparator pe o perioada de pana la 3,5 ani, s-a observat o incidenta crescuta a fracturilor osoase la femei.
Fracturile s-au observat la 2,6% dintre femeile carora li s-a administrat pioglitazona fata de 1,7% dintre femeile tratate cu un comparator. Nu a existat o crestere a frecventei fracturilor la barbatii tratati cu pioglitazona (1,3%), fata de comparator (1,5%).
Incidenta calculata a fracturilor a fost de 1,9 fracturi la 100 pacient-ani la femeile tratate cu pioglitazona si de 1,1 fracturi la 100 pacient-ani la femeile tratate cu un comparator. Conform acestui set de date, cresterea riscului observata pentru femeile tratate cu pioglitazona este de 0,8 fracturi la 100 pacient-ani de utilizare.
In studiul PROactive, desfasurat pe durata a 3,5 ani, in vederea evaluarii riscului cardiovascular, 44/870 (5,1%; 1,0 fracturi la 100 pacient-ani) dintre femeile tratate cu pioglitazona au prezentat fracturi, fata de 23/905 (2,5%; 0,5 fracturi la 100 pacient-ani) dintre pacientele tratate cu un comparator. Nu a existat o crestere a frecventei fracturilor la barbatii tratati cu pioglitazona (1,7%), fata de comparator (2,1%).
Unele studii epidemiologice au sugerat un risc crescut de fracturi similar atat la barbati cat si la femei. Riscul de fractura trebuie avut in vedere in cazul pacientilor carora li se administreaza pioglitazona in cadrul unui tratament pe perioada indelungata.
Ca o consecinta a accentuarii efectului insulinei, tratamentul cu pioglitazona al pacientelor cu sindrom ovarian polichistic poate determina reluarea ovulatiei. La aceste paciente poate apare riscul de sarcina. Pacientele trebuie sa cunoasca acest risc iar daca o pacienta doreste sa ramana gravida sau daca ramane gravida, tratamentul trebuie intrerupt.
Pioglitazona trebuie utilizata cu precautie in cazul administrarii concomitente de inhibitori (de exemplu gemfibrozil) sau de inductori (de exemplu rifampicina) ai citocromului P450 2C8. Trebuie urmarit indeaproape controlul glicemiei. Trebuie luata in considerare ajustarea dozelor de pioglitazona in intervalul de dozaj recomandat sau modificari ale tratamentului diabetului.
Comprimatele Glustin contin lactoza monohidrat si, in consecinta, nu trebuie administrate la pacientii cu probleme ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza Lapp sau malabsorbtie de glucoza-galactoza.
Interactiuni medicamentoase
Studiile privind interactiunile medicamentoase au aratat ca pioglitazona nu are efect relevant asupra farmacocineticii sau farmacodinamicii digoxinei, warfarinei, fenprocumonei si metforminului. Administrarea asociata a pioglitazonei cu sulfoniluree nu afecteaza farmacocinetica sulfonilureei. Studiile la om sugereaza absenta inducerii principalelor izoenzime inductibile ale citocromului P450, 1A, 2C8/9 si 3A4. Studiile in vitro nu au evidentiat inhibarea nici unei izoenzime a citocromului P450. Nu sunt de asteptat interactiuni cu substantele metabolizate de aceste enzime, de exemplu anticonceptionale orale, ciclosporina, blocante ale canalului de calciu si inhibitorii HMGCoA reductazei.
Asocierea pioglitazonei cu gemfibrozil (un inhibitor al izoenzimei 2C8 a citocromului P450) a determinat o crestere de 3 ori a ASC pentru pioglitazona. Deoarece in cazul administrarii concomitente de gemfibrozil exista un potential de crestere dependenta de doza a evenimentelor adverse, poate fi necesara scaderea dozei de pioglitazona. Asocierea pioglitazonei cu rifampicina (un inductor al izoenzimei 2C8 a citocromului P450) a determinat o scadere cu 54% a ASC pentru pioglitazona. Atunci cand se administreaza concomitent cu rifampicina poate fi necesara cresterea dozei de pioglitazona. Trebuie luata in considerare o monitorizare atenta a glicemiei.
Sarcina si alaptarea
Sarcina Nu exista date adecvate la om pentru a se determina siguranta pioglitazonei in cursul sarcinii. in studiile cu pioglitazona la animale s-a observat restrictia cresterii fetale. Aceasta poate fi atribuita actiunii pioglitazonei de diminuare a hiperinsulinemiei materne si a rezistentei crescute la insulina care apar in timpul sarcinii, reducand astfel disponibilitatea substraturilor metabolice pentru cresterea fetala. Relevanta la om a unui astfel de mecanism este neclara iar pioglitazona nu trebuie utilizata in cursul sarcinii.
Alaptarea S-a demonstrat ca pioglitazona este prezenta in laptele femelelor de sobolan. Nu se cunoaste daca pioglitazona se excreta in laptele uman. In consecinta, pioglitazona nu trebuie administrata la femeile care alapteaza.
Fertilitatea Studiile la animale nu au evidentiat efecte asupra indicilor copulatiei, fecundatiei sau fertilitatii.
Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor
Glustin nu are nicio influenta sau are influenta neglijabila asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Totusi, pacientii care prezinta tulburari vizuale trebuie sa fie precauti atunci cand conduc vehicule sau folosesc utilaje.
Reactii adverse posibile
Tabel cu lista reactiilor adverse Reactiile adverse raportate mai frecvent (> 0,5 %) decat cu placebo si ca mai mult decat un caz izolat la pacientii care au primit pioglitazona in studiile dublu-orb sunt enumerate mai jos sub forma clasificarii MedDRA pe aparate, sisteme si organe si ca frecventa absoluta. Frecventele sunt definite astfel: foarte frecvente (⥠1/10); frecvente (⥠1/100 si < 1/10); mai putin frecvente (⥠1/1000 si < 1/100); rare (⥠1/10000 si < 1/1000); foarte rare (< 1/10000); cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile). in cadrul fiecarei categorii de aparate, sisteme si organe, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a incidentei, urmata de ordinea descrescatoare a gravitatii.
Frecventa reactiilor adverse la pioglitazona in functie de schema terapeutica
Infectii si infestari Monoterapie: Frecventa: infectii ale cailor respiratorii superioare In asociere cu metformin: Frecventa: infectii ale cailor respiratorii superioare In asociere cu sulfoniluree: Frecventa: infectii ale cailor respiratorii superioare In asociere cu metformin si sulfoniluree: Frecventa: infectii ale cailor respiratorii superioare In asociere cu insulina: Frecventa: infectii ale cailor respiratorii superioare
In asociere cu insulina: Frecventa: bronsita Monoterapie: Mai putin frecventa: sinuzita In asociere cu metformin: Mai putin frecventa: sinuzita In asociere cu sulfoniluree: Mai putin frecventa: sinuzita In asociere cu metformin si sulfoniluree: Mai putin frecventa: sinuzita In asociere cu insulina: Mai putin frecventa: sinuzita
Tumori benigne, maligne si nespecificate (incluzand chisturi si polipi)
Monoterapie: Mai putin frecventa: neoplasm de vezica urinara In asociere cu metformin: Mai putin frecventa: neoplasm de vezica urinara In asociere cu sulfoniluree: Mai putin frecventa: neoplasm de vezica urinara In asociere cu metformin si sulfoniluree: Mai putin frecventa: neoplasm de vezica urinara In asociere cu insulina: Mai putin frecventa: neoplasm de vezica urinara
Tulburari hematologice si limfatice
In asociere cu metformin: Frecventa: anemie
Tulburari ale sistemului imunitar
Monoterapie: Cu frecventa necunoscuta: hipersensibilitate si reactii alergice1) In asociere cu metformin: Cu frecventa necunoscuta: hipersensibilitate si reactii alergice1) In asociere cu sulfoniluree: Cu frecventa necunoscuta: hipersensibilitate si reactii alergice1) In asociere cu metformin si sulfoniluree: Cu frecventa necunoscuta: hipersensibilitate si reactii alergice1) In asociere cu insulina: Cu frecventa necunoscuta: hipersensibilitate si reactii alergice1)
Tulburari metabolice si de nutritie
In asociere cu sulfoniluree: Mai putin frecventa: hipoglicemie In asociere cu metformin si sulfoniluree: Foarte frecventa: hipoglicemie In asociere cu insulina: Frecventa: hipoglicemie
In asociere cu sulfoniluree: Mai putin frecventa: crestere in greutate
Tulburari ale sistemului nervos
Monoterapie: Frecventa: hipoestezie In asociere cu metformin: Frecventa: hipoestezie In asociere cu sulfoniluree: Frecventa: hipoestezie In asociere cu metformin si sulfoniluree: Frecventa: hipoestezie In asociere cu insulina: Frecventa: hipoestezie
In asociere cu sulfoniluree: Mai putin frecventa: cefalee
In asociere cu sulfoniluree: Frecvente: ameteli
Monoterapie: Mai putin frecventa: insomnie In asociere cu metformin: Mai putin frecventa: insomnie In asociere cu sulfoniluree: Mai putin frecventa: insomnie In asociere cu metformin si sulfoniluree: Mai putin frecventa: insomnie In asociere cu insulina: Mai putin frecventa: insomnie Tulburari oculare Monoterapie: Frecventa: tulburare a vederii2) In asociere cu metformin: Frecventa: tulburare a vederii2) In asociere cu metformin si sulfoniluree: Mai putin frecventa: tulburare a vederii2) Monoterapie: Cu frecventa necunoscuta: edem macular In asociere cu metformin: Cu frecventa necunoscuta: edem macular In asociere cu sulfoniluree: Cu frecventa necunoscuta: edem macular In asociere cu metformin si sulfoniluree: Cu frecventa necunoscuta: edem macular In asociere cu insulina: Cu frecventa necunoscuta: edem macular
Tulburari acustice si vestibulare
In asociere cu sulfoniluree: Mai putin frecventa: vertij
Tulburari cardiace
In asociere cu sulfoniluree: Frecventa:insuficienta cardiaca3)
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale
In asociere cu metformin: Frecventa: dispnee
Tulburari gastrointestinale
In asociere cu metformin: Mai putin frecventa: flatulenta In asociere cu sulfoniluree: Frecventa: flatulenta
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
In asociere cu sulfoniluree: Mai putin frecvente: transpiratii
Tulburari musculoscheletice si ale tesutului conjunctiv
Monoterapie: Frecventa: fractura osoasa4) In asociere cu metformin: Frecventa: fractura osoasa4) In asociere cu sulfoniluree: Frecventa: fractura osoasa4) In asociere cu metformin si sulfoniluree: Frecventa: fractura osoasa4) In asociere cu insulina: Frecventa: fractura osoasa4)
In asociere cu metformin: Frecvente: artralgii In asociere cu metformin si sulfoniluree: Frecvente: atralgii
In asociere cu insulina: Frecventa: lombalgie
Tulburari renale si ale cailor urinare
In asociere cu metformin: Frecventa: hematurie
In asociere cu sulfoniluree: Mai putin frecventa: glicozurie
In asociere cu sulfoniluree: Mai putin frecventa: proteinurie
Tulburari ale aparatului genital si sanului
In asociere cu metformin: Frecventa: disfunctie erectila
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare
In asociere cu insulina: Foarte frecventa: edem5
In asociere cu sulfoniluree: Mai putin frecventa: fatigabilitate
Investigatii diagnostice Monoterapie: Frecventa: crestere in greutate6) In asociere cu metformin: Frecventa: crestere in greutate6) In asociere cu sulfoniluree: Frecventa: crestere in greutate6) In asociere cu metformin si sulfoniluree: Frecventa: crestere in greutate6) In asociere cu insulina: Frecventa: crestere in greutate6) Monoterapie: Frecventa: cresterea creatinfosfokinazei sanguine In asociere cu metformin: Frecventa: cresterea creatinfosfokinazei sanguine In asociere cu sulfoniluree: Frecventa: cresterea creatinfosfokinazei sanguine In asociere cu metformin si sulfoniluree: Frecventa: cresterea creatinfosfokinazei sanguine In asociere cu insulina: Frecventa: cresterea creatinfosfokinazei sanguine Frecventa In asociere cu sulfoniluree: Mai putin frecventa: crestere a valorilor concentratiei plasmatice a lactat dehidrogenazei Monoterapie: Cu frecventa necunoscuta: crestere a valorilor alaninaminotransferazei7) In asociere cu metformin: Cu frecventa necunoscuta: crestere a valorilor alaninaminotransferazei7) In asociere cu sulfoniluree: Cu frecventa necunoscuta: crestere a valorilor alaninaminotransferazei7) In asociere cu metformin si sulfoniluree: Cu frecventa necunoscuta: crestere a valorilor alaninaminotransferazei7) In asociere cu insulina: Cu frecventa necunoscuta: crestere a valorilor alaninaminotransferazei7)
Descrierea reactiilor adverse selectate 1) Dupa punerea pe piata, au fost raportate cazuri de reactii de hipersensibilitate la pacientii tratati cu pioglitazona. Aceste reactii includ anafilaxie, angioedem si urticarie.
2) Tulburarile vizuale au fost raportate in principal la inceputul tratamentului, sunt legate de modificarile valorilor glicemiei si apar ca urmare a afectarii temporare a turgiditatii si a indicelui de refractie al cristalinului, asa cum se constata si cu alte medicamente hipoglicemiante.
3) In studiile clinice controlate incidenta raportarilor de insuficienta cardiaca sub tratament cu pioglitazona a fost aceeasi ca in grupurile de tratament cu placebo, metformin si sulfoniluree, dar a fost crescuta in cazul asocierii cu insulina. Intr-un studiu de evaluare a efectelor la pacienti cu boala majora macrovasculara preexistenta, incidenta insuficientei cardiace grave a fost cu 1,6% mai mare cu pioglitazona decat cu placebo atunci cand pioglitazona a fost adaugata la terapie ce includea insulina. Totusi, aceasta nu a dus la o crestere a mortalitatii in acest studiu.
In acest studiu la pacienti tratati cu pioglitazona si insulina, a fost observat un procentaj mai mare de pacienti cu insuficienta cardiaca printre pacientii cu varsta ⥠65 ani comparativ cu pacientii cu varsta sub 65 de ani (9,7% fata de 4,0%). La pacientii tratati cu insulina neasociata cu pioglitazona, incidenta insuficientei cardiace a fost de 8,2% la cei cu varsta ⥠65 de ani fata de 4,0% la pacientii cu varsta sub 65 de ani. in cadrul utilizarii dupa punerea pe piata a pioglitazonei a fost raportata insuficienta cardiaca, mai frecvent atunci cand pioglitazona a fost utilizata in asociere cu insulina sau la pacienti cu un istoric de insuficienta cardiaca.
4) S-a efectuat o analiza globala a reactiilor adverse referitoare la fractura osoasa,din studii clinice dublu orb, controlate cu un comparator, randomizate, care au cuprins peste 8100 de pacienti tratati cu pioglitazona si 7400 de pacienti tratati cu un comparator, pe o perioada de pana la 3,5 ani. S-a observat o frecventa mai mare a fracturilor la femeile carora li s-a administrat pioglitazona (2,6%) fata de comparator (1,7%). Nu a existat o crestere a frecventei fracturilor la barbatii tratati cu pioglitazona (1,3%), fata de comparator (1,5%). in studiul PROactive, desfasurat pe durata a 3,5 ani, in vederea evaluarii riscului cardiovascular, 44/870 (5,1%) dintre femeile tratate cu pioglitazona au prezentat fracturi, fata de 23/905 (2,5%) dintre pacientele tratate cu un comparator. Nu a existat o crestere a frecventei fracturilor la barbatii tratati cu pioglitazona (1,7%), fata de comparator (2,1%). Ulterior punerii medicamentului pe piata au fost raportate fracturi osoase atat la pacientii de sex masculin, cat si la cei de sex feminin.
5) In studiile clinice controlate s-au raportat edeme la 6-9% dintre pacientii tratati cu pioglitazona timp de un an. Ratele de aparitie a edemelor in grupurile de comparatie (sulfoniluree, metformin) au fost de 2-5%. Edemele au fost in general usoare pana la moderate si de obicei nu au necesitat intreruperea tratamentului.
6) In studiile controlate cu comparator activ, cresterea medie in greutate in cazul pioglitazonei administrata in monoterapie a fost 2-3 kg pe parcursul unui an. Aceasta a fost similara cu cea observata in cadrul unui grup comparator activ cu sulfoniluree. In studiile cu asocieri medicamentoase, pioglitazona in asociere cu metformin a determinat o crestere medie in greutate de 1,5 kg pe parcursul unui an, iar in asociere cu sulfoniluree cresterea a fost de 2,8 kg. in grupurile de comparatie asocierea sulfonilureei la metformin a determinat o crestere medie in greutate de 1,3 kg iar asocierea metforminului la sulfoniluree a determinat o scadere medie a greutatii de 1,0 kg.
7) In studiile clinice cu pioglitazona incidenta cresterii valorilor concentratiei plasmatice a ALAT mai mare de trei ori decat limita superioara a normalului a fost egala cu incidenta in grupul placebo dar mai mica decat cea observata in grupurile de comparatie cu sulfoniluree sau metformin. Valorile medii ale concentratiei plasmatice a enzimelor hepatice au scazut sub tratamentul cu pioglitazona. In experienta de dupa punerea pe piata a medicamentului au aparut cazuri rare de cresteri ale valorilor concentratiei plasmatice a enzimelor hepatice si disfunctie hepatocelulara. Cu toate ca, in cazuri foarte rare, s-a raportat decesul, nu a fost stabilita o relatie cauzala. Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului.
Supradozaj
In cadrul studiilor clinice, pacientii au luat pioglitazona in doza mai mare decat cea mai mare doza recomandata, de 45 mg/zi. Doza maxima raportata, de 120 mg/zi timp de patru zile, apoi 180 mg/zi timp de sapte zile, nu s-a asociat cu nici un simptom. In asociere cu sulfoniluree sau cu insulina poate sa survina hipoglicemie. in caz de supradozaj trebuie instituite masuri simptomatice si suportive generale.
Glustin 15 mg comprimate Fiecare comprimat contine pioglitazona 15 mg (sub forma de clorhidrat). Excipient cu efect cunoscut: Fiecare comprimat contine lactoza monohidrat 92,87 mg.
Glustin 30 mg comprimate Fiecare comprimat contine 30 mg pioglitazona (sub forma de clorhidrat). Excipient cu efect cunoscut: Fiecare comprimat contine lactoza monohidrat 76,34 mg.
Glustin 45 mg comprimate Fiecare comprimat contine 45 mg pioglitazona sub forma de clorhidrat. Excipient cu efect cunoscut: Fiecare comprimat contine lactoza monohidrat 114,51 mg.
Ambalaj
Comprimate. Glustin 15 mg comprimate Comprimatele sunt rotunde, convexe de culoare alba sau aproape alba, avand marcat â15â pe una din fete si âAD4â pe cealalta fata.
Glustin 30 mg comprimate Comprimatele sunt rotunde, plate de culoare alba sau aproape alba, avand marcat â30â pe una din fete si âAD4â pe cealalta fata.
Glustin 45 mg comprimate Comprimatele sunt rotunde, plate de culoare alba sau aproape alba, avand marcat â45â pe una din fete si âAD4â pe cealalta fata.
Detinatorul autorizatiei de punere pe piata
Takeda Pharma A/S Dybendal Alle 10 DK-2630 Taastrup Danemarca
