Prospect Enbrel, solutie injectabila
Ce este Enbrel si pentru ce se utilizeaza
Indicatii
Poliartrita reumatoida In asociere cu metotrexatul, Enbrel este indicat pentru tratamentul poliartritei reumatoide aflate in stadii moderate pana la severe, la pacientii adulti la care raspunsul la tratamentul cu medicamente antireumatice modificatoare ale evolutiei bolii, inclusiv metotrexatul (cu exceptia cazurilor in care acesta este contraindicat) a fost inadecvat.
Enbrel poate fi administrat ca monoterapie in cazurile de intoleranta la metotrexat sau in situatiile in care nu este indicata continuarea tratamentului cu metotrexat.
De asemenea, Enbrel este indicat in tratamentul cazurilor de poliartrita reumatoida severa, activa si progresiva la pacientii adulti care nu au fost tratati anterior cu metotrexat.
Singur sau in asociere cu metotrexatul, Enbrel si-a demonstrat capacitatea de a reduce rata de progresie a procesului distructiv articular, determinata prin metode radiologice, si de a imbunatati functia fizica.
Artrita juvenila idiopatica Tratamentul poliartritei (cu factor reumatoid pozitiv sau negativ) si oligoartritei extinse la copii si adolescenti cu varste peste 2 ani care au prezentat un raspuns necorespunzator la tratamentul cu metotrexat sau intoleranta la acest tratament.
Tratamentul artritei psoriazice la adolescenti incepand cu varsta de 12 ani care au prezentat un raspuns necorespunzator la tratamentul cu metotrexat sau intoleranta la acest tratament. Tratamentul artritei asociate entezitei la adolescenti incepand cu varsta de 12 ani care au prezentat un raspuns necorespunzator la tratamentul cu metotrexat sau intoleranta la acest tratament. Utilizarea Enbrel la copiii cu varste mai mici de 2 ani nu a fost studiata.
Artrita psoriazica Tratamentul artritei psoriazice active si progresive la pacientii adulti la care raspunsul la tratamentul anterior cu medicamente antireumatice modificatoare ale evolutiei bolii a fost inadecvat. Enbrel si-a demonstrat capacitatea de a imbunatati functia fizica la pacientii cu artrita psoriazica si de a reduce rata de progresie a procesului distructiv la nivelul articulatiilor periferice, determinata prin radiografii efectuate la pacientii cu subtipuri poliarticulare simetrice ale acestei afectiuni.
Spondilartrita axiala Spondilita anchilozanta (SA) Tratamentul pacientilor adulti cu spondilita anchilozanta activa severa care au prezentat un raspuns inadecvat la tratamentele conventionale.
Spondilartrita axiala fara semne radiologice Tratamentul pacientilor adulti cu spondilartrita axiala severa fara semne radiologice, cu semne obiective de inflamatie, indicate de valorile crescute ale proteinei C reactive (PCR) si/sau dovezi prin rezonanta magnetica nucleara (RMN), care au avut un raspuns inadecvat la medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS).
Psoriazisul in placi Tratamentul pacientilor adulti cu psoriazis in placi in forme moderate pana la severe care au prezentat fie rezistenta, fie contraindicatii, fie intoleranta la alte tratamente sistemice incluzand ciclosporina, metotrexatul sau psoralenul si radiatiile ultraviolete A (PUVA).
Psoriazisul in placi, la copii si adolescenti Tratamentul psoriazisului in placi cronic sever la copii si adolescenti cu varste peste 6 ani, care este inadecvat controlat prin alte tratamente sistemice sau fototerapie, sau in cazurile in care pacientii sunt intoleranti la aceste tratamente.
Mod de administrare
Initierea si supravegherea tratamentului cu Enbrel vor fi facute de medici specialisti cu experienta in diagnosticarea si tratarea poliartritei reumatoide, artritei juvenile idiopatice, artritei psoriazice, spondilitei anchilozante, spondilartritei axiale fara semne radiologice, psoriazisului in placi sau formei de psoriazis in placi la copii si adolescenti. Pacientilor carora li se administreaza Enbrel trebuie sa li se furnizeze Cardul de avertizare a pacientului.
Enbrel este disponibil in concentratii de 10, 25 si 50 mg.
Doze
Poliartrita reumatoida Doza recomandata este de 25 mg Enbrel administrata de doua ori pe saptamana. in mod alternativ, administrarea a 50 mg odata pe saptamana s-a dovedit a fi sigura si eficace.
Artrita psoriazica, spondilita anchilozanta si spondilartrita axiala fara semne radiologice Doza recomandata este de 25 mg Enbrel administrata de doua ori pe saptamana sau de 50 mg administrata o data pe saptamana.
Pentru toate indicatiile de mai sus, datele disponibile sugereaza ca raspunsul clinic este obtinut, de regula, in cursul a 12 saptamani de tratament. Continuarea tratamentului trebuie reevaluata atent in cazul pacientilor care nu raspund la tratament in timpul acestei perioade.
Psoriazisul in placi Doza recomandata este de 25 mg Enbrel administrata de doua ori pe saptamana sau de 50 mg administrata o data pe saptamana. in mod alternativ, poate fi utilizata o doza de 50 mg, administrata de doua ori pe saptamana, timp de maximum 12 saptamani, urmata, daca este necesar, de o doza de 25 mg administrata de doua ori pe saptamana sau de 50 mg administrata o data pe saptamana. Tratamentul cu Enbrel trebuie continuat pana la remisia bolii, timp de maximum 24 de saptamani.
Tratamentul continuu, timp de peste 24 de saptamani, poate fi adecvat pentru unii pacienti adulti. Tratamentul va fi intrerupt la pacientii care nu prezinta niciun raspuns dupa 12 saptamani de tratament. In cazul in care se indica reluarea tratamentului cu Enbrel, trebuie sa fie respectate aceleasi indrumari privind durata tratamentului. Se va administra o doza de 25 mg, de doua ori pe saptamana sau de 50 mg, o data pe saptamana.
Grupe speciale de pacienti
Insuficienta renala si hepatica Ajustarea dozei nu este necesara.
Varstnici Ajustarea dozei nu este necesara. Dozele si modul de administrare sunt aceleasi ca si in cazul adultilor cu varste cuprinse intre 18 si 64 de ani.
Copii si adolescenti Artrita juvenila idiopatica Doza recomandata este de 0,4 mg/kg (pana la un maxim de 25 mg per doza), administrata de doua ori pe saptamana sub forma de injectie subcutanata, cu un interval de 3-4 zile intre doze sau 0,8 mg/kg (pana la un maxim de 50 mg pe doza) administrata o data pe saptamana. Intreruperea tratamentului trebuie luata in considerare la pacientii care nu prezinta niciun raspuns dupa 4 luni.
Flaconul cu concentratia de 10 mg poate fi mai potrivit pentru administrarea la copiii cu AJI cu greutatea sub 25 de kg.
Nu au fost efectuate studii clinice la copii cu varsta intre 2 si 3 ani. Cu toate acestea, datele limitate privind siguranta dintr-un registru de pacienti sugereaza ca profilul de siguranta la copii cu varsta cuprinsa intre 2 si 3 ani este similar cu cel observat la adulti si copii cu varsta peste 4 ani, cand li s-a administrat saptamanal o doza de 0,8 mg/kg, subcutanat.
In general, nu este aplicabila utilizarea Enbrel la copiii cu varsta sub 2 ani in indicatia artrita juvenila idiopatica.
Psoriazisul in placi, la copii si adolescenti (la pacienti cu varste peste 6 ani) Doza recomandata este de 0,8 mg/kg (pana la un maxim de 50 mg per doza), o data pe saptamana timp de cel mult 24 de saptamani. Tratamentul trebuie intrerupt in cazul pacientilor care nu prezinta nici un raspuns dupa 12 saptamani.
In cazul in care se indica reluarea tratamentului cu Enbrel, trebuie sa fie respectate indrumarile de mai sus privind durata tratamentului. Doza trebuie sa fie de 0,8 mg/kg (pana la doza maxima de 50 mg), o data pe saptamana.
In general, nu este aplicabila utilizarea Enbrel la copiii cu varsta sub 6 ani in indicatia psoriazis in placi.
Mod de administrare Enbrel se administreaza prin injectare subcutanata. Enbrel pulbere pentru solutie trebuie reconstituit inainte de administrare cu 1 ml solvent.
Atentionari si precautii
Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipienti. Sepsis sau risc de sepsis. Nu trebuie sa fie initiat un tratament cu Enbrel la pacientii cu infectii active, inclusiv infectiile cronice sau localizate.
Precautii
In scopul imbunatatirii trasabilitatii medicamentelor biologice, denumirea comerciala si numarul seriei de fabricatie a medicamentului administrat trebuie sa fie inregistrat (sau declarat) in mod clar in dosarul pacientului.
Infectii Inaintea, in timpul si dupa tratamentul cu Enbrel, pacientii trebuie evaluati in vederea depistarii infectiilor, luandu-se in considerare faptul ca timpul mediu de injumatatire prin eliminare al etanerceptului este de aproximativ 70 ore (cu variatii intre 7 si 300 ore).
In cazul utilizarii Enbrel au fost raportate infectii grave, stari de sepsis, tuberculoza si infectii oportuniste, incluzand infectii fungice invazive, listerioza si legioneloza. Aceste infectii au fost provocate de bacterii, micobacterii, fungi, virusuri si paraziti (incluzand protozoare). In unele cazuri, nu au fost identificate anumite infectii fungice si alte infectii oportuniste, ceea ce a condus la intarzierea administrarii tratamentului adecvat si uneori la deces. Cand se evalueaza pacientii pentru riscul de aparitie a infectiilor, trebuie luat in considerare riscul acestora pentru infectii oportuniste relevante (de exemplu, expunere la micoze endemice).
Pacientii care dezvolta o noua infectie in timpul tratamentului cu Enbrel trebuie monitorizati indeaproape. In cazul in care pacientul dezvolta o infectie grava, administrarea Enbrel trebuie sa fie oprita. Siguranta si eficacitatea Enbrel la pacientii cu infectii cronice nu au fost evaluate. Medicii trebuie sa adopte o atitudine precauta atunci cand iau in considerare utilizarea Enbrel la pacientii cu istoric de infectii recurente sau cronice, sau care prezinta stari de fond ce ii pot predispune la infectii, cum sunt diabetul zaharat in stadiu avansat sau insuficient controlat.
Tuberculoza La pacientii carora li s-a administrat Enbrel s-au raportat cazuri de tuberculoza activa, incluzand tuberculoza miliara si tuberculoza cu localizari extra-pulmonare.
Inaintea inceperii tratamentului cu Enbrel, toti pacientii trebuie evaluati in vederea depistarii atat a tuberculozei active cat si a celei inactive (âlatenteâ). Aceasta evaluare trebuie sa includa o anamneza medicala detaliata cu privire la antecedente personale de tuberculoza sau posibile contacte anterioare cu pacienti cu tuberculoza si la tratamente imunosupresoare precedente si/sau curente. La toti pacientii trebuie efectuate teste de screening adecvate, cum sunt testul cutanat la tuberculina si radiografia toracica (se pot aplica recomandarile locale). Se recomanda ca efectuarea acestor teste sa fie inregistrata in Cardul de avertizare a pacientului. Se aminteste medicilor care prescriu Enbrel despre riscul rezultatelor fals negative ale testelor cutanate la tuberculina, in special la pacientii care au afectiuni grave sau sunt imunocompromisi.
Tratamentul cu Enbrel nu trebuie initiat daca este diagnosticata tuberculoza activa. Daca este diagnosticata tuberculoza inactiva (latenta), trebuie initiat tratamentul tuberculozei latente, prin administrarea terapiei antituberculoase, inaintea inceperii tratamentului cu Enbrel si in conformitate cu recomandarile locale. in acest caz trebuie evaluat foarte atent raportul beneficiu/risc al terapiei cu Enbrel.
Toti pacientii trebuie sfatuiti sa se adreseze medicului daca apar semne sau simptome sugestive de tuberculoza (de exemplu: tuse persistenta, casexie sau scadere ponderala, subfebrilitate) in timpul sau dupa tratamentul cu Enbrel.
Reactivarea hepatitei B S-au raportat cazuri de reactivare a hepatitei B la pacientii infectati anterior cu virusul hepatitic B (VHB) si carora li s-au administrat simultan antagonisti de TNF, inclusiv Enbrel. Acestea includ raportari ale reactivarii hepatitei B la pacientii care au fost depistati anti-HBc pozitivi, dar HBsAg negativi. Pacientii trebuie testati pentru depistarea infectiei VHB inaintea initierii tratamentului cu Enbrel. Pacientilor care au fost depistati pozitivi pentru infectia cu VHB li se recomanda sa se adreseze unui medic cu experienta in tratamentul hepatitei B. Se impune prudenta cand se administreaza Enbrel la pacienti infectati anterior cu VHB. Acesti pacienti trebuie monitorizati in vederea depistarii semnelor si simptomel or de infectie activa cu VHB, pe durata tratamentului si timp de cateva saptamani dupa incetarea acestuia. Nu sunt disponibile date adecvate provenite de la pacientii infectati cu VHB si tratati cu terapie antivirala in asociere cu terapie cu antagonisti de TNF.
La pacientii care dezvolta infectie VHB, administrarea Enbrel trebuie oprita si trebuie initiata terapia antivirala eficienta, cu tratament de sustinere adecvat.
Agravarea hepatitei C Au existat raportari privind agravarea hepatitei C la pacientii carora li se administreaza Enbrel. Enbrel trebuie utilizat cu precautie la pacientii cu antecedente de hepatita C.
Tratamentul asociat cu anakinra Administrarea concomitenta a Enbrel si anakinra a fost asociata cu un risc crescut de infectii grave si de neutropenie, in comparatie cu tratamentul numai cu Enbrel. Aceasta asociere terapeutica nu a prezentat un beneficiu clinic sporit. Prin urmare, utilizarea asociata a Enbrel si anakinra nu este recomandata.
Tratamentul asociat cu abatacept in studii clinice, administrarea concomitenta a abatacept si Enbrel a dus la cresterea incidentei evenimentelor adverse grave. Aceasta asociere nu a demonstrat un beneficiu clinic sporit; utilizarea ei nu este recomandata.
Reactii alergice Reactiile alergice asociate administrarii Enbrel au fost raportate in mod frecvent. Reactiile alergice au inclus edem angioneurotic si urticarie; au existat cazuri de reactii grave. In cazul aparitiei unei reactii alergice sau anafilactice grave, administrarea Enbrel trebuie intrerupta imediat, cu initierea unui tratament adecvat.
Imunosupresie Exista posibilitatea ca antagonistii de TNF, inclusiv Enbrel, sa afecteze mecanismele de aparare ale gazdei impotriva infectiilor si malignitatilor, intrucat TNF mediaza reactia inflamatorie si moduleaza raspunsurile imune celulare. In cadrul unui studiu pe 49 de pacienti adulti cu poliartrita reumatoida, tratati cu Enbrel, nu a aparut niciun indiciu de diminuare a hipersensibilitatii intarziate, de diminuare a valorilor de imunoglobulina sau de modificare a numerelor populatiilor de celule efectoare.
Doi pacienti cu artrita juvenila idiopatica au dezvoltat o infectie cu varicela insotita de semne si simptome de meningita aseptica, care s-a remis fara sechele. In cazul pacientilor care au suferit o expunere semnificativa la virusul varicelei trebuie sa se intrerupa temporar tratamentul cu Enbrel si trebuie avut in vedere tratamentul profilactic cu imunoglobulina specifica virusului varicelo-zosterian. La pacientii cu imunosupresie nu s-au evaluat siguranta si eficacitatea tratamentului cu Enbrel.
Malignitati si alte tulburari limfoproliferative Malignitati solide si hematopoietice (cu exceptia cancerelor cutanate) in perioada ulterioara punerii pe piata au fost raportate diverse malignitati (incluzand carcinoame ale sanului si pulmonare, precum si limfoame).
In sectiunile controlate ale studiilor clinice efectuate asupra antagonistilor de TNF au fost observate mai multe cazuri de limfom in randul pacientilor carora li s-a administrat antagonist de TNF decat in randul pacientilor din grupul de control. Cu toate acestea, aparitia acestor cazuri a fost rara, iar perioada de urmarire a fost mai scurta in cazul pacientilor carora li s-a administrat placebo decat in cazul pacientilor carora li s-a administrat tratament cu antagonist de TNF. In conditii ulterioare punerii pe piata, au fost raportate cazuri de leucemie la pacientii tratati cu antagonisti de TNF. In cazul pacientilor cu artrita reumatoida care prezinta o forma prelungita, cu un nivel inalt de activitate al bolii inflamatorii, exista un risc fundamental crescut de aparitie a limfoamelor si leucemiei, ceea ce complica evaluarea riscului.
Pe baza cunostintelor actuale, nu poate fi exclus riscul dezvoltarii de limfoame, leucemie sau alte malignitati hematopoietice sau solide la pacientii tratati cu un antagonist de TNF. Trebuie adoptata o atitudine precauta atunci cand se are in vedere instituirea tratamentului cu antagonisti de TNF la pacientii cu afectiuni maligne in antecedente sau continuarea acestui tratament la pacientii care dezvolta o afectiune maligna.
In conditii ulterioare punerii pe piata, au fost raportate afectiuni maligne, unele letale, la copii, adolescenti si adulti tineri (cu varste sub 22 ani) tratati cu antagonisti de TNF (initierea tratamentului la varste ⤠18 ani), inclusiv Enbrel. Aproximativ jumatate din cazuri au fost limfoame. Celelalte cazuri au fost reprezentate de diverse afectiuni maligne si au inclus afectiuni maligne rare, asociate de obicei cu imunosupresia. Nu poate fi exclus un anume risc de dezvoltare a afectiunilor maligne la copiii si adolescentii tratati cu antagonisti de TNF.
Cancere cutanate Melanomul si cancerul cutanat, altul decat melanomul (non-melanoma skin cancer, NMSC) s-au raportat la pacienti carora li s-au administrat antagonisti de TNF, incluzand Enbrel. Cu o frecventa foarte mica, dupa punerea pe piata s-au raportat cazuri de carcinom cu celule Merkel la pacientii carora li s-a administrat Enbrel. Se recomanda examinarea periodica a pielii la toti pacientii, in special la cei care prezinta factori de risc pentru cancerul cutanat.
Asociind rezultatele studiilor clinice controlate s-au observat mai multe cazuri de NMSC la pacientii carora li s-a administrat Enbrel, in comparatie cu pacientii din grupul de control, in special la pacientii cu psoriazis.
Vaccinari Vaccinurile vii nu trebuie administrate concomitent cu Enbrel. Nu exista date disponibile privind transmiterea secundara a infectiei prin vaccinuri vii la pacientii carora li se administreaza Enbrel. in cadrul unui studiu clinic randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, la pacienti adulti cu artrita psoriazica, 184 de pacienti au primit, de asemenea, si un vaccin multivalent pneumococic polizaharidic, in saptamana 4. in cadrul acestui studiu, majoritatea pacientilor cu artrita psoriazica carora li s-a administrat Enbrel au fost capabili sa produca un raspuns imunitar eficace, prin intermediul celulelor B, la vaccinul polizaharidic pneumococic, dar titrurile in agregat au fost mai scazute in mod moderat, un numar mic de pacienti prezentand cresteri ale titrurilor de doua ori comparativ cu pacientii carora nu li s-a administrat Enbrel. Nu este cunoscuta semnificatia clinica a acestei constatari. Formarea de autoanticorpi Tratamentul cu Enbrel poate conduce la formarea de anticorpi autoimuni.
Reactii hematologice In cazul pacientilor tratati cu Enbrel au fost raportate cazuri rare de pancitopenie si cazuri foarte rare de anemie aplastica, dintre care unele cu sfarsit letal. Se recomanda o atitudine precauta in cazul pacientilor tratati cu Enbrel care prezinta antecedente de discrazie sanguina. Toti pacientii si parintii/apartinatorii legali trebuie sa fie avertizati asupra faptului ca, in cazul in care pacientul dezvolta semne si simptome care sugereaza o discrazie sanguina sau o infectie (de exemplu febra persistenta, dureri in gat, echimoze, sangerari, paloare) in timpul tratamentului cu Enbrel, trebuie sa solicite imediat asistenta medicala. Acestor pacienti trebuie sa li se faca investigatii de urgenta, incluzand numaratoarea completa a elementelor figurate sanguine; in cazul in care discrazia sanguina se confirma, tratamentul cu Enbrel trebuie oprit.
Tulburari neurologice Au existat raportari rare de tulburari ale SNC prin demielinizare, la pacientii tratati cu Enbrel. In plus, au existat raportari foarte rare de polineuropatii demielinizante periferice (incluzand sindromul Guillain-Barre, polineuropatia cronica inflamatorie demielinizanta, polineuropatia demielinizanta si neuropatia motorie multifocala). Desi nu au fost efectuate studii clinice pentru evaluarea tratamentului cu Enbrel la pacientii cu scleroza multipla, studiile clinice efectuate cu alti antagonisti de TNF la pacienti cu scleroza multipla au indicat cresteri ale activitatii bolii. In cazul prescrierii Enbrel la pacientii cu boala demielinizanta pre-existenta sau recenta, precum si la pacientii considerati ca prezentand un risc crescut de a dezvolta o boala demielinizanta, se recomanda o evaluare atenta a raportului risc/beneficiu, care sa includa o evaluare neurologica.
Tratamentul asociat In cadrul unui studiu clinic controlat cu durata de doi ani la pacienti cu poliartrita reumatoida, asocierea terapeutica de Enbrel si metotrexat nu a furnizat rezultate neasteptate privind siguranta, iar profilul de siguranta al Enbrel atunci cand este administrat in asociere cu metotrexatul s-a dovedit similar cu profilele raportate in studiile care au utilizat Enbrel si metotrexat in monoterapie. Sunt in desfasurare studii pe termen lung, cu scopul de a evalua siguranta utilizarii acestei asocieri. Nu a fost stabilita siguranta pe termen lung a utilizarii Enbrel in asociere cu alte medicamente antireumatice modificatoare ale evolutiei bolii (MARMB).
Nu a fost studiata utilizarea Enbrel in asociere cu alte tratamente sistemice sau cu fototerapie pentru tratamentul psoriazisului.
Insuficienta renala si hepatica Pe baza datelor farmacocinetice, nu sunt necesare ajustari ale dozei la pacientii cu insuficienta renala sau hepatica; experienta clinica privind acesti pacienti este limitata.
Insuficienta cardiaca congestiva Medicii trebuie sa adopte o atitudine precauta in cazul utilizarii Enbrel la pacientii cu insuficienta cardiaca congestiva (ICC). Au existat raportari ulterioare punerii pe piata de cazuri de agravare a ICC la pacienti care utilizau Enbrel, cu sau fara prezenta unor factori precipitanti identificabili. De asemenea, au existat raportari rare (<0,1%) de aparitie a ICC, inclusiv ICC la pacientii fara boala cardiovasculara pre-existenta cunoscuta. Unii dintre acesti pacienti aveau varsta sub 50 de ani. Doua studii clinice de mari dimensiuni, care evaluau utilizarea Enbrel in cadrul tratamentului ICC, au fost incheiate precoce datorita lipsei de eficacitate. Desi nu au o valoare concluziva, datele furnizate de unul din aceste studii sugereaza o posibila tendinta catre agravarea ICC la pacientii carora li s-a administrat tratament cu Enbrel.
Hepatita alcoolica Intr-un studiu de faza II, randomizat, controlat cu placebo, efectuat la 48 pacienti spitalizati carora li s-a administrat Enbrel sau placebo pentru tratamentul hepatitei alcoolice de intensitate moderata pana la severa, Enbrel nu a fost eficace si rata mortalitatii la pacientii carora li s-a administrat Enbrel a fost semnificativ mai mare dupa 6 luni. Prin urmare, Enbrel nu trebuie utilizat la pacienti pentru tratamentul hepatitei alcoolice. Medicii trebuie sa adopte o atitudine precauta cand utilizeaza Enbrel la pacienti care au, de asemenea, hepatita alcoolica de intensitate moderata pana la severa.
Granulomatoza Wegener Un studiu controlat cu placebo, in care 89 de pacienti adulti au fost tratati cu Enbrel in plus fata de tratamentul standard (incluzand ciclofosfamida sau metotrexat, si glucocorticoizi), cu o durata mediana de 25 de luni, nu a indicat Enbrel ca fiind un tratament eficace pentru granulomatoza Wegener. Incidenta afectiunilor maligne non-cutanate, de diferite tipuri, a fost semnificativ mai mare la pacientii tratati cu Enbrel decat la cei din grupul de control. Enbrel nu este recomandat ca tratament al granulomatozei Wegener.
Hipoglicemia la pacientii tratati pentru diabet Au fost raportate cazuri de hipoglicemie in urma initierii tratamentului cu Enbrel la pacientii care primeau medicatie anti-diabetica, necesitand o reducere a medicatiei anti-diabetice la unii din acesti pacienti.
Grupe speciale de pacienti
Varstnici In studiile de faza 3 referitoare la poliartrita reumatoida, artrita psoriazica si spondilita anchilozanta, nu au fost observate diferente globale in ceea ce priveste evenimentele adverse, evenimentele adverse grave si infectiile grave survenite la pacientii cu varsta de 65 de ani sau mai mare care au primit Enbrel, comparativ cu pacientii mai tineri. Cu toate acestea, trebuie adoptata o atitudine precauta in cazul tratarii varstnicilor si trebuie acordata o atentie deosebita in ceea ce priveste aparitia infectiilor.
Copii si adolescenti Vaccinari In masura posibilului, in cazul copiilor si adolescentilor se recomanda actualizarea tuturor imunizarilor, in conformitate cu schemele de imunizare aflate in vigoare, inainte de initierea tratamentului cu Enbrel. Boala inflamatorie intestinala (BII) si uveita la pacientii cu artrita juvenila idiopatica (AJI) Au fost raportate cazuri de BII si uveita la pacienti cu AJI aflati in tratament cu Enbrel.
Interactiuni medicamentoase
Tratamentul asociat cu anakinra S-a constatat ca pacientii adulti tratati cu Enbrel si anakinra au prezentat o incidenta mai mare a infectiilor grave, in comparatie cu pacientii tratati fie cu Enbrel, fie cu anakinra, in monoterapie (date istorice).
In plus, in cadrul unui studiu dublu-orb, controlat cu placebo, la pacienti adulti carora li s-a administrat metotrexat ca tratament de fond, pacientii tratati cu Enbrel si anakinra au prezentat o incidenta mai mare a infectiilor grave (7%) si a neutropeniei, in comparatie cu pacientii carora li s-a administrat Enbrel. Asocierea terapeutica dintre Enbrel si anakinra nu a prezentat un beneficiu clinic crescut si, prin urmare, nu este recomandata.
Tratamentul asociat cu abatacept In studii clinice, administrarea concomitenta a abatacept si Enbrel a dus la cresterea incidentei evenimentelor adverse grave. Aceasta asociere nu a demonstrat un beneficiu clinic sporit; utilizarea ei nu este recomandata.
Tratamentul asociat cu sulfasalazina In cadrul unui studiu clinic la pacienti adulti carora li s-au administrat doze stabilite de sulfasalazina, la care s-a asociat tratamentul cu Enbrel, pacientii din grupul care a primit asocierea terapeutica au prezentat o scadere semnificativa din punct de vedere statistic a numarului mediu de leucocite, in comparatie cu grupurile tratate numai cu Enbrel sau numai cu sulfasalazina. Semnificatia clinica a acestei interactiuni nu este cunoscuta. Medicii trebuie sa dea dovada de precautie atunci cand iau in considerare terapia asociata cu sulfasalazina.
Non-interactiuni In cadrul studiilor clinice nu au fost observate interactiuni in cazul administrarii Enbrel impreuna cu glucocorticoizi, salicilati (cu exceptia sulfasalazinei), antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), analgezice sau metotrexat. Pentru indicatii privind vaccinarea.
In cadrul studiilor cu metotrexat, digoxina sau warfarina, nu s-au observat interactiuni farmacocinetice semnificative din punct de vedere clinic, intre medicamente.
Sarcina si alaptarea
Femei aflate la varsta fertila Femeile aflate la varsta fertila trebuie sfatuite sa utilizeze masuri de contraceptie adecvate pentru a evita sarcina in timpul tratamentului cu Enbrel si in urmatoarele trei saptamani dupa intreruperea tratamentului.
Sarcina Studiile de toxicitate asupra procesului de dezvoltare, efectuate la sobolani si iepuri, nu au evidentiat niciun efect daunator asupra fetusului sau sobolanului nou-nascut, datorat etanerceptului.
O rata mai mare de aparitie a defectelor congenitale majore s-a observat in cadrul unui studiu observational care a comparat sarcinile expuse la etanercept in timpul primului trimestru, cu sarcinile neexpuse la etanercept sau la alti inhibitori de TNF (raportul cotelor ajustat 2,4, Ii 95%: 1,0-5,5). Tipurile de defecte congenitale majore au fost similare cu cele raportate cel mai frecvent la populatia generala si nu s-a identificat niciun tipar particular al anomaliilor. Nu s-a observat nicio modificare a ratei avorturilor spontane, a copiilor nascuti morti sau a malformatiilor minore. Enbrel nu este recomandat in timpul sarcinii.
Etanercept traverseaza placenta si a fost detectat in serul sugarilor nascuti din paciente tratate cu Enbrel in timpul sarcinii. Impactul clinic al acestui fapt nu este cunoscut; totusi, sugarii pot prezenta un risc crescut de infectii. In general, nu este recomandata administrarea vaccinurilor cu virusuri vii la sugari timp de 16 saptamani dupa ultima doza de Enbrel administrata mamei.
Alaptarea S-a raportat ca etanercept este excretat in laptele uman dupa administrare subcutanata. La femelele de sobolan care alaptau, dupa administrare subcutanata, etanerceptul a fost excretat in lapte si a fost detectat in serul puilor alaptati.
Intrucat imunoglobulinele, la fel ca multe alte medicamente, pot fi excretate in laptele uman, trebuie decis daca sa se intrerupa alaptarea sau sa se intrerupa tratamentul cu Enbrel luand in considerare beneficiul alaptarii pentru copil si beneficiul tratamentului pentru femeie.
Fertilitatea Nu sunt disponibile date preclinice privind toxicitatea peri- si postnatala a etanerceptului, precum si efectele acestuia asupra fertilitatii si performantei reproductive generale.
Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje.
Reactii adverse posibile
Rezumatul profilului de siguranta Cele mai frecvent raportate reactii adverse sunt reactiile la locul de injectare (cum ar fi durerea, tumefierea, pruritul, eritemul si sangerarile la locul injectarii), infectii (cum ar fi infectii ale tractului respirator superior, bronsita, infectii ale vezicii urinare si infectii cutanate), reactii alergice, aparitia autoanticorpilor, pruritul si febra.
De asemenea, au fost raportate reactii adverse severe in timpul tratamentului cu Enbrel. Antagonistii TNF, cum este Enbrel, afecteaza sistemul imunitar, iar utilizarea lor poate afecta mecanismele de aparare ale organismului impotriva infectiei si a cancerului. Infectiile severe afecteaza mai putin de 1 din 100 pacienti tratati cu Enbrel. Au fost raportate inclusiv infectii fatale sau care pot pune viata in pericol si septicemie. De asemenea, in timpul utilizarii Enbrel au fost raportate diferite malignitati, printre care cancerul de san, de plaman, cutanat si ganglionar (limfom).
Reactii adverse severe hematologice, neurologice si autoimmune au fost, de asemenea, raportate. Acestea includ si cazuri rare de pancitopenie si cazuri foarte rare de anemie aplastica. Reactii de demielinzare la nivelul sistemului nervos central sau periferic au fost raportate rar si, respectiv, foarte rar in timpul tratamentului cu Enbrel. Au fost raportate cazuri rare de lupus, de afectiuni asociate cu lupusul si de vasculita.
Lista in format tabelar a reactiilor adverse Lista de reactii adverse prezentata mai jos se bazeaza pe experienta acumulata in cadrul studiilor clinice efectuate la adulti si a experientei ulterioare punerii pe piata.
In cadrul gruparii pe organe, aparate si sisteme, reactiile adverse sunt prezentate conform criteriului frecventelor de aparitie (numarul de pacienti la care se asteapta sa apara respectiva reactie adversa), utilizand urmatoarele categorii: foarte frecvente (â¥1/10); frecvente (â¥1/100 si <1/10); mai putin frecvente ( â¥1/1000 si <1/100); rare (â¥1/10000 si <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
Infectii si infestari: Foarte frecvente: Infectii (incluzand infectii ale tractului respirator superior, bronsita, cistita, infectii cutanate)* Mai putin frecvente: Infectii grave (incluzand pneumonie, celulita, artrita septica, sepsis si infectie parazitara)* Rare: Tuberculoza, infectii oportuniste (incluzand infectii invazive fungice, protozoarice, bacteriene, micobacteriene atipice, virale si Legionella)* Cu frecventa necunoscuta: Listeria, reactivarea hepatitei B Tumori benigne, maligne si nespecificate (incluzand chisturi si polipi): Mai putin frecvente: Cancere de piele nemelanomatoase* Rare: Limfom, melanom Cu frecventa necunoscuta: Leucemie, carcinom cu celule Merkel.
Tulburari hematologice si limfatice: Mai putin frecvente: Trombocitopenie Rare: Anemie, leucopenie, neutropenie, pancitopenie* Foarte rare: Anemie aplastica*.
Tulburari ale sistemului imunitar: Frecvente: Reactii alergice (vezi Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat), formarea de autoanticorpi* Mai putin frecvente: Vasculita sistemica (incluzand vasculita cu anticorpi citoplasmatici antineutrofilic ipozitivi) Rare: Reactii alergice/anafilactice grave (incluzand edem angioneurotic, bronhospasm), sarcoidoza Cu frecventa necunoscuta: Sindrom de activare macrofagica*, agravarea simptomelor de dermatomiozita.
Tulburari ale sistemului nervos: Rare: Convulsii Reactii de demielinizare ale SNC care sugereaza scleroza multipla sau stari de demielinizare locala cum sunt nevrita optica si mielita transversa Foarte rare: Evenimente demielinizante periferice, inclusiv sindromul Guillain-Barre, polineuropatie cronica inflamatorie demielinizanta, polineuropatie demielinizanta si neuropatie motorie multifocala.
Tulburari oculare: Mai putin frecvente: Uveita, sclerita.
Tulburari cardiace: Rare: Insuficienta cardiaca congestiva.
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale: Mai putin frecvente: Boli pulmonare interstitiale (inclusiv pneumonita si fibroza pulmonara)*.
Tulburari hepatobiliare: Mai putin frecvente: Valori crescute ale enzimelor hepatice* Rare: Hepatita autoimuna.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat: Frecvente: Prurit Mai putin frecvente: Edem angioneurotic, urticarie, eruptii cutanate, eruptii cutanate psoriaziforme, psoriazis (incluzand psoriazisul incipient sau agravat si cel pustular, in principal palmar si plantar) Rare: Vasculita cutanata (incluzand vasculita leucocitoclastica), sindromul Stevens-Johnson, eritem poliform Foarte rare: Necroliza epidermica toxica.
Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv: Rare: Lupus eritematos cutanat subacut, lupus eritematos discoid, sindrom lupoid.
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare: Foarte frecvente: Reactii la locul de injectare (incluzand sangerare, echimoze, eritem, prurit, durere, tumefiere)*
Frecvente: Febra.
* Vezi Descrierea reactiilor adverse selectate, mai jos.
Descrierea reactiilor adverse selectate Malignitati si alte tulburari limfoproliferative Au fost observate o suta douazeci si noua (129) de noi malignitati de diferite tipuri, la 4114 pacienti cu poliartrita reumatoida tratati in cadrul studiilor clinice efectuate cu Enbrel pentru un timp aproximativ de pana la 6 ani, inclusiv 231de pacienti tratati cu Enbrel in asociere cu metotrexat in cadrul studiului de 2 ani controlat fata de medicatie activa. Ratele si incidentele de aparitie in cadrul acestor studii clinice au fost similare cu cele anticipate pentru populatia studiata.
Un numar total de 2 malignitati a fost raportat in cadrul studiilor clinice cu durata aproximativa de 2 ani, care au inclus 240de pacienti cu artrita psoriazica tratati cu Enbrel. in cadrul studiilor clinice efectuate pe o perioada mai mare de 2 ani, la 351 de pacienti cu spondilita anchilozanta, au fost raportate 6 malignitati la pacientii tratati cu Enbrel. La un grup de 2711 pacienti cu psoriazis in placi tratati cu Enbrel in cadrul studiilor dublu-orb si deschise cu durata de pana la 2,5 ani au fost raportate 30 malignitati si 43 cancere cutanate, altele decat melanomul.
La un grup de 7416 pacienti tratati cu Enbrel, inclusi in studii privind poliartrita reumatoida, artrita psoriazica, spondilita anchilozanta si psoriazisul, au fost raportate 18 limfoame. In perioada ulterioara punerii pe piata au fost raportate, de asemenea, diverse malignitati (incluzand carcinoame ale sanului si pulmonare, precum si limfoame).
Reactii la locul de injectare Pacientii cu boli reumatice tratati cu Enbrel au prezentat o incidenta semnificativ mai mare a reactiilor aparute la locul de injectare, comparativ cu cei carora li s-a administrat placebo (36% fata de 9%). Reactiile la locul de injectare au aparut, de obicei, in prima luna. Durata lor medie aproximativa a fost de 3 pana la 5 zile. in grupurile de tratament cu Enbrel, in majoritatea cazurilor de reactii la locul de injectare nu a fost administrat niciun tratament, iar pentru majoritatea pacientilor care au primit totusi un tratament acesta a constat in preparate topice, cum sunt corticosteroizii, sau in antihistaminice orale. In plus, unii pacienti au dezvoltat o revenire a reactiilor la locul de injectare caracterizata printr-o reactie a pielii la locul ultimei injectii, impreuna cu aparitia simultana de reactii la locurile de injectare folosite anterior. Aceste reactii au fost, in general, tranzitorii, si nu au revenit pe durata tratamentului.
In cadrul studiilor clinice controlate, la pacienti cu psoriazis in placi, aproximativ 13,6% dintre pacientii tratati cu Enbrel au dezvoltat reactii la locul de injectare, fata de 3,4% dintre pacientii carora li s-a administrat placebo, pe durata primelor 12 saptamani de tratament.
Infectii grave In studiile controlate cu placebo nu a fost observata nicio crestere a inciden tei infectiilor grave (letale, care ameninta supravietuirea sau care necesita spitalizare sau tratament antibiotic pe cale intravenoasa). Infectiile grave au aparut la 6,3% din pacientii cu poliartrita reumatoida tratati cu Enbrel timp de cel mult 48 de luni. Acestea au inclus abcese (cu diferite localizari), bacteriemie, bronsita, bursita, celulita, colecistita, diaree, diverticulita, endocardita (suspectata), gastroenterita, hepatita B, herpes zoster, ulcer de gamba, infectii bucale, osteomielita, otita, peritonita, pneumonie, pielonefrita, sepsis, artrita septica, sinuzita, infectii cutanate, ulcere cutanate, infectii ale tractului urinar, vasculita si infectarea plagilor. in cadrul studiului de 2 ani controlat fata de medicatie activa, in care pacientii au fost tratati fie cu Enbrel in monoterapie, fie cu metotrexat in monoterapie, fie cu Enbrel in asociere cu metotrexat, ratele de aparitie a infectiilor grave au fost similare la toate grupurile de tratament. Totusi, nu poate fi exclusa perspectiva ca asocierea dintre Enbrel si metotrexat sa fie asociata cu o crestere a ratei infectiilor.
Nu au fost constatate diferente in ceea ce priveste ratele de aparitie a infectiilor intre pacientii tratati cu Enbrel si cei carora li s-a administrat placebo pentru psoriazis in placi in cadrul studiilor placebo-controlate cu durata de pana la 24 de saptamani. Infectiile grave aparute la pacientii tratati cu Enbrel au inclus celulita, gastroenterita, pneumonie, colecistita, osteomielita, gastrita, apendicita, fasciita streptococica, miozita, soc septic, diverticulita si abcese. in cadrul studiilor efectuate in regim dublu-orb si in regim deschis la pacienti cu artrita psoriazica, un pacient a raportat o infectie grava (pneumonie). In cursul utilizarii Enbrel au fost raportate infectii grave si letale; agentii patogeni raportati au inclus bacterii, micobacterii (inclusiv agentul cauzator al tuberculozei), virusuri si fungi. Unele din aceste infectii au intervenit in primele cateva saptamani dupa initierea tratamentului cuEnbrel, la pacientii care prezentau patologii subiacente (de exemplu: diabet zaharat, insuficienta cardiaca congestiva, antecedente de infectii active sau cronice), in plus fata de poliartrita reumatoida.
Tratamentul cu Enbrel ar putea creste rata mortalitatii la pacientii cu stare de sepsis instalata. Infectiile oportuniste au fost raportate in asociere cu Enbrel, incluzand infectii invazive fungice, parazitare (incluzand protozoarice), virale (incluzand herpes zoster), bacteriene (incluzand Listeria si Legionella) si infectii micobacteriene atipice. Intr-un set comun de date provenite din studiile clinice, frecventa generala a infectiilor oportuniste a fost de 0,09% pentru 15402 subiecti carora li s-a administrat Enbrel.
Rata de expunere ajustata a fost de 0,06 evenimente pentru 100pacienti -ani. In experienta dupa punerea medicamentului pe piata, aproximativ jumatate dintre toate raportarile de caz privind infectiile oportuniste la nivel mondial au fost infectii fungice invazive. Cel mai frecvent raportate infectii fungice invazive au inclus Candida, Pneumocystis, Aspergillussi Histoplasma. Infectiile fungice invazive au reprezentat mai mult de jumatate din cazurile letale la pacientii care au prezentat infectii oportuniste. Majoritatea raportarilor cu evolutie letala au fost la pacienti cu pneumonie cu Pneumocystis, infectii fungice sistemice nespecificate si aspergiloza.
Autoanticorpi La pacientii adulti au fost efectuate teste ale mostrelor de ser in scopul detectarii autoanticorpilor, in momente diferite. Dintre pacientii cu poliartrita reumatoida evaluati pentru prezenta anticorpilor antinucleari (AAN), procentul de pacienti care au dezvoltat o reactie pozitiva nou-aparuta pentru AAN (1:40) a fost mai mare in randul pacientilor tratati cu Enbrel (11%) decat in randul pacientilor tratati cu placebo (5%). Procentul pacientilor care au dezvoltat o reactie pozitiva nou-aparuta pentru anticorpii anti-ADN dublu catenar a fost, de asemenea, mai mare, atat la dozarea radioimunologica (15% dintre pacientii tratati cu Enbrel fata de 4% dintre pacientii carora li s-a administrat placebo), cat si la testul cu Crithidia luciliae (3% dintre pacientii tratati cu Enbrel fata de niciunul dintre pacientii carora li s-a administrat placebo). Proportia pacientilor tratati cu Enbrel care au dezvoltat anticorpi anti-cardiolipina a fost la fel de mare ca si in cazul pacientilor tratati cu placebo. Impactul pe termen lung al tratamentului cu Enbrel asupra evolutiei bolilor autoimune nu este cunoscut.
Au fost raportate cazuri rare de pacienti, incluzand pacienti cu factor reumatoid pozitiv, care au dezvoltat alti autoanticorpi in asociatie cu un sindrom lupoid sau cu eruptii compatibile, din punct de vedere al aspectului clinic si rezultatelor biopsiei, cu lupusul cutanat subacut sau cu lupusul discoid.
Pancitopenia si anemia aplastica Au existat raportari ulterioare punerii pe piata de cazuri de pancitopenie si anemie aplastica, dintre care unele au avut sfarsit letal.
Bolile pulmonare interstitiale Au existat raportari ulterioare punerii pe piata de cazuri de boli pulmonare interstitiale (inclusiv pneumonita si fibroza pulmonara), dintre care unele au avut sfarsit letal. Tratamentul asociat cu anakinra in cadrul studiilor in care pacientilor adulti li s-a administrat tratament concomitent cu Enbrel si anakinra, s-a observat o rata de aparitie a infectiilor grave mai mare decat in cazul pacientilor carora li s-a administrat numai Enbrel, iar 2% dintre pacienti (3/139) au dezvoltat neutropenie (numarul absolut al neutrofilelor 1000/mm). Aflat in conditii de neutropenie, un pacient a dezvoltat celulita, care s-a rezolvat prin spitalizare.
Valori crescute ale enzimelor hepatice In fazele dublu orb ale studiilor clinice controlate cu etanercept pentru toate indicatiile, frecventa (proportia incidentei) reactiilor adverse constand in valori crescute ale enzimelor hepatice la pacienti carora li s-a administrat etanercept fara metotrexat ca medicatie concomitenta a fost de 0,54% (mai putin frecvent). in fazele dublu orb ale studiilor clinice controlate care permiteau tratamentul concomitent cu etanercept si metotrexat, frecventa (proportia incidentei) reactiilor adverse constand invalori crescute ale enzimelor hepatice a fost de 4,18% (frecvent).
Copii si adolescenti Reactii adverse la pacientii copii si adolescenti cu artrita juvenila idiopatica In general, evenimentele adverse aparute la pacientii copii cu artrita juvenila idiopatica au fost similare, din punct de vedere al frecventei de aparitie si tipului de reactie, cu cele observate la pacientii adulti. Diferentele fata de pacientii adulti, impreuna cu alte aspecte particulare, sunt discutate in paragrafele de mai jos.
Tipurile de infectii observate in cadrul studiilor clinice la pacienti cu artrita juvenila idiopatica, cu varste cuprinse intre 2 si 18 ani, au fost, in general, usoare pana la moderate si concordante cu cele observate in mod obisnuit la populatia de pacienti copii din ambulator. Evenimentele adverse grave raportate au inclus varicela insotita de semne si simptome de meningita aseptica, care s-a remis fara sechele, apendicita, gastroenterita, depresie/tulburari de personalitate, ulcer cutanat, esofagita/gastrita, soc septic cu streptococ de grup A, diabet zaharat de tip I precum si infectii ale tesuturilor moi si infectii ale plagilor post-operatorii.
In cadrul unui studiu la copii cu artrita juvenila idiopatica, cu varste cuprinse intre 4 si 17 ani, 43 din cei 69 (62%) de copii au suferit o infectie pe durata tratamentului cu Enbrel, in 3 luni de studiu (prima parte, in regim deschis), iar frecventa si gravitatea infectiilor a fost similara la cei 58de pacienti care au incheiat cele 12 luni de extensie a studiului, cu tratament in regim deschis. Tipurile si proportia evenimentelor adverse intalnite la pacientii cu artrita juvenila idiopatica au fost similare cu cele observate in cadrul studiilor cu Enbrel la pacienti adulti cu poliartrita reumatoida, majoritatea fiind usoare. Au fost raportate cateva reactii adverse, mai frecvent in randul celor 69 de pacienti cu artrita juvenila idiopatica carora li s-a administrat tratament cu Enbrel timp de 3 luni, decat in randul celor 349 de pacienti adulti cu poliartrita reumatoida.
Acestea includ cefalee (19% dintre pacienti, 1,7 evenimente per pacient -an), greata (9%, 1,0 evenimente per pacient -an), durere abdominala (19%, 0,74 evenimente per pacient -an) si varsaturi (13%, 0,74 evenimente per pacient -an).
In cadrul studiilor clinice privind artrita juvenila idiopatica s-au raportat patru cazuri de sindrom de activare macrofagica. Dupa punerea pe piata, au fost raportate cazuri de boala inflamatorie intestinala si uveita la pacienti cu AJI aflati in tratament cu Enbrel, incluzand un numar foarte mic de cazuri cu reactie pozitiva la readministrare.
Reactii adverse la pacientii copii si adolescenti cu psoriazis in placi in cadrul unui studiu cu durata de 48 de saptamani, la 211copii si adolescenti cu varste cuprinse intre 4 si 17 ani, cu psoriazis in placi, reactiile adverse raportate au fost similare cu cele observate in studiile anterioare la adulti cu psoriazis in placi.
Este importanta raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului.
Supradozaj
In cadrul studiilor clinice la pacienti cu poliartrita reumatoida nu s-a impus necesitatea limitarii dozajului din cauza toxicitatii. Cel mai inalt nivel de dozare evaluat a fost reprezentat de o incarcare intravenoasa de 32 mg/m2 urmata de doze subcutanate de 16 mg/m2, administrate de doua ori pe saptamana. Un pacient cu poliartrita reumatoida si-a auto-administrat din greseala o doza subcutanata de 62 mg de Enbrel, de doua ori pe saptamana timp de 3 saptamani, fara sa inregistreze reactii adverse. Nu exista antidot cunoscut pentru Enbrel.
Cum se pastreaza Enbrel
A se pastra la frigider (2 grade Celsius â 8 grade Celsius). A nu se congela. Enbrel poate fi pastrat la temperaturi de pana la maximum 25 grade Celsius pentru o singura perioada de pana la patru saptamani; dupa care, el nu trebuie pastrat din nou la frigider. Daca nu este uti lizat in decurs de patru saptamani de la scoaterea din frigider, Enbrel trebuie eliminat.
Informatii suplimentare
Compozitie
Fiecare flacon contine etanercept 25 mg. Etanercept este o proteina de fuziune formata prin cuplarea receptorului uman p75 al factorului de necroza tumorala cu un fragment Fc, obtinuta prin tehnologie de recombinare ADN in cadrul unui sistem de exprimare pe celule mamifere, de ovar de hamster chinezesc (OHC). Etanercept reprezinta un dimer al unei proteine chimerice obtinuta printr-o metoda de inginerie genetica ce consta in cuplarea domeniului de legare extracelulara al receptorului 2 uman al factorului de necroza tumorala (TNFR2/p75) cu domeniul Fc al IgG1 umane. Aceasta componenta Fc contine regiunea de articulare si regiunile CH2 si CH3 ale IgG1, dar nu si regiunea CH1 a acestuia. Etanercept contine 934 de aminoacizi si are o masa moleculara aparenta de aproximativ 150 de kilodaltoni. Activitatea specifica a etanerceptului este de 1,7 x 10 la putrerea a 6-a unitati/mg.
Ambalaj
Flacon din sticla transparenta (4 ml, sticla de tip I) cu dopuri din cauciuc, sigilii din aluminiu si capace detasabile din plastic. Cutiile contin 4 flacoane de Enbrel si 8 tampoane cu alcool medicinal.
Detinatorul autorizatiei de punere pe piata
Pfizer Limited Ramsgate Road Sandwich Kent CT13 9NJ Marea Britanie
Data ultimei reinnoiri a autorizatiei: 3 februarie 2010
