Topinamburul sau napul porcesc (Helianthus tuberosus) este o planta de cultura a carei parte comestibila este tuberculul subteran. Desi nu este cultivat in mod frecvent in gradini, topinamburul se bucura de o multime de atribute care ii recomanda prezenta in jurul casei: este gustos si are proprietati medicinale.
Descriere
Topinamburul este o planta din familia Asteraceae, genul Helianthus, din care face parte si floarea soarelui. Este originar din America Centrala, cel mai probabil din zona Mexicului de astazi, unde a fost cultivat de amerindieni care ii spuneau "topinambas", termen care sta la baza denumirii actuale in cateva dintre limbile lumii.
Topinamburul este o planta perena, cu rizomi tuberculizati si o tulpina aeriana ierboasa ce poate atinge o dimensiune maxima de aproximativ 3 m. Frunzele inferioare sunt cordat-ovate, iar cele superioare, lanceolate. Acestea sunt acoperite de perisori aspri si au o dimensiune de 8 - 15 cm. Florile sunt galbene, au un diametru de maxim 10 cm si pana la 15 petale. Fructele sunt niste achene.
Tuberculii sunt alungiti si au dimensiuni inegale, de regula cuprinse intre 7 si 10 cm. Au o grosime de circa 3 - 5 cm. Aspectul lor aminteste de cel al ghimbirului. Culoarea lor variaza, de la bej la alb, rosu si mov, in functie de varietate. In Romania este cultivat cu precadere soiul Compact.
Cultivare si ingrijire
Topinamburul este o planta de cultura deloc pretentioasa. Poate fi cultivat in orice tip de sol, chiar si atunci cand acesta este sarac in substante nutritive. Totusi, cele mai bune rezultate se obtin in urma cultivarii topinamburului in soluri nisipo-argiloase, bogate in humus si calciu, cu un pH cuprins intre 6 si 7,5.
Prefera expunerea in bataia directa a razelor soarelui, insa va tolera si conditii mai putin prielnice. De asemenea, tolereaza atat temperaturile foarte ridicate, cat si pe cele scazute, cata vreme tuberculii sunt bine impamantati.
Topinamburul nu are nevoie de umiditate excesiva - pe care nici nu o tolereaza, de altfel -, fiindu-i suficienta apa obtinuta in urma precipitatiilor.
Inmultire
Inmultirea topinamburului se face doar prin tuberculi intregi, mari si mijlocii. Plantarea sa se face toamna tarziu sau la sosirea primaverii, lansandu-se o distanta de 40 - 50 cm intre plante. Cuiburile trebuie sa aiba, de asemena, o adancime de maxim 15 cm. Nu in ultimul rand, este important sa lasi o distanta intre randuri de circa 80 cm.
Tuberculii ajung la maturitate dupa circa 125 de zile. Astfel, in cazul plantarii de toamna, topinamburul va fi numai bun de mancat pe durata iernii. De altfel, planta este foarte rezistenta si face fata cu brio chiar si celor mai scazute temperaturi.
Nu in ultimul rand, se recomanda sa nu plantezi topinambur pe aceeasi suprafata pentru mai mult de 3-4 ani consecutiv, intrucat este o planta care epuizeaza solul de substante nutritive, iar calitatea tuberculilor (bogati in inulina) va scadea simtitor.
Proprietati medicinale
Topinamburul poate fi folosit in bucatarie si este recomandat ca aliment in special persoanelor bolnave de diabet, deoarece contine un polizaharid bine tolerat de acest tip de pacienti. Topinamburul este bogat in inuline, oligozaharide ce contin fructoza.
Foto: botanica.wendys.cz
