Descriere
Socul (Sambucus L.) este un arbust cu ramurile adesea curbate care poate atinge maximul 10 m.
Scoarta acestuia are culoarea verde-gri si este fisurata.
Trunchiul si ramurile batrane sunt acoperite cu o scoarta cenusie sau brun-cenusie, iar ramurile tinere sunt verzi.
Florile sunt mici, albe sau galbui. Apar la inceputul verii si sunt parfumate, pe cand frunzele au un miros neplacut atunci cand sunt frecate in maini.
Fructele sunt sub forma unor bobite dispuse in ciorchine de culoare negru spre violet.
Cultivare si ingrijire
Socul creste in mod spontan in zonele de deal si campie, in luminisuri sau la marginea padurilor. Insa poate fi si cultivat pentru florile si fructele lui.
Are nevoie de lumina, dar nu suporta soarele de aceea se dezvolta mai bine in preajma arborilor inalti. Se poate cultiva si in penumbra dar in acest caz nu va avea flori abundente.
Socul este rezistent la temperaturi extreme, acceptand si temperaturile ridicate din timpul verilor caniculare dar si frigul iernii. Insa, pentru a face fata cu bine inghetului este recomandat sa-l invelesti toamna la baza cu un strat de paie sau frunze uscate.
Utilizari terapeutice
Ceaiul de soc este folosit pentru tratarea gripei si a racelilor, contra tusei si in general in afectiunile aparatului respirator. Totodata, acesta este recomandat pentru stimularea lactatiei la femeile care alapteaza.
Avand proprietati laxative si ajutand la eliminarea apei din tesuturi, se foloseste si pentru tratarea obezitatii.
Socul sub forma de bai sau cataplasme are proprietatea de a fluidifica puroiul, de a calma durerile si ajuta la retragerea umflaturilor.
Alte utilizari
Fructele socului sunt un bun colorant natural pentru produse alimentare.
Acestea contin 5,5 - 9% zaharuri, 0,9% aciditate , 0,7% substante minerale (potasiu, calciu, magneziu), provitamina A.
Sunt de circa doua ori mai bogate in vitamina C decat lamaile si portocalele.
Fructele socului sunt folosite si la prepararea sucurilor, socatei, siropurilor, jeleului, gemurilor si dulceturilor.