Caracteristici
Digitalis Purpurea este o planta erbacee bianuala.
Frunzele sunt aranjate in spirala, pe o tulpina verticala si au o lungime de 10-35cm. Culoare acestora este gri-verzuie, sunt pufoase si prezinta o margine usor zimtata. In primul an de crestere, acestea formeaza o mica rozeta la nivelul solului.
Florile se dezvolta in al doilea an, cand planta atinge inaltimea de 1-2 m. Florile sunt aranjate in inflorescenta, pe tulpina, au o forma alungita, tubulara, semanand cu niste degetare. Culoarea acestora este in general purpurie, insa pot fi intalnite si exemplare in nuante precum: roz, rosu, galben sau alb. In partea din interior a florii, acestea prezinta pete mai inchise sau mai deschise la culoare, in functie de specie. Perioada de inflorire a Digitalis Purpurea este la inceputul verii, insa acestea mai pot inflori si toamna.
Fructul are forma unei mici capsule, care atunci cand se usuca elibereaza numeroase seminte mici, de 0.1 – 0.2 mm.
Subspecii
Digitalis purpurea contine trei subspecii:
- Digitalis purpurea subsp. purpurea – intalnita in majoritatea Europei
- Digitalis purpurea subsp. heywoodii – Intalnita in peninsula Iberica
- Digitalis purpurea subsp. mariana – Intalnita in peninsula Iberica
Toxicitate
Frunzele, florile si semnintele plantei contin o toxina numita digitoxina (are rolul de a creste contractia muschiului cardiac) care este otravitoare pentru oameni si animale si care odata ingerata poate fi fatala.
Simptomele de intoxicare cu aceasta planta sunt: puls scazut, ameteli, greata, varsaturi, contractii necoordonate ale diferitelor parti ale inimii, care pot duce la coma si in final moarte.
Medicina
Extractul din frunze, avand acelasi compus, a fost folosit initial in medicina de catre William Withering pentru tratarea insuficientei cardiace. Acesta a observat ca extractul a redus hidroptizia ( boala cauzata de acumularea patologica de apa in cavitatile naturale ale corpului sau in tesuturi), a intensificat starile de urinare si a avut un efect puternic asupra inimii. Spre deosebire de formele farmacologice purificate, extractele din aceasta planta nu provoaca frecvent intoxicare. In cazuri rare acestea induc stari de ameteala, greata si varsaturi la numai cateva minute de la ingerare, impiedicand pacientul sa mai urmeze acest tratament.
Utilizare
-
In gradina
Degetarul rosu este adesea plantat in gradini pentru aspectul placut, fiind o excelenta planta decorativa . Daca este crescuta in conditii normale si planta ajunge la maturitate, inflorind si facand seminte, aceasta poate deveni rapid o planta invadatoare. Din aceasta cauza, daca doresti sa o mentii doar in anumite zone ale gradinii este indicat ca dupa perioada de inflorire sa urmaresti evolutia fructului. Cand acesta este aproape uscat culege-l si pune semintele intr-un loc sigur. Poti pastra cateva daca doresti sa mai plantezi Digitalis Purpurea in anul urmator, iar daca nu arunca-le. Semintele se vor pastra in locuri sigure, departe de accesul copiilor sau al animalelor, pentru a evita accidentele.
-
In biologia moleculara
Digoxigeninul este un steroid intalnit in florile, frunzele si semintle plantei Digitalis Purpurea si Digitalis lanata. Acesta este utilizat ca si sonda moleculara pentru detectarea ADN-ului sau ARN-ului.
-
In medicina
Extractul din Degetarul rosu, numit digoxin sau digitala, este folosit sub forma medicamentoasa pentru tratarea insuficientei cardiace de diferite tipuri si in cea insotita de fibrilatie atriala. Deoarece pot da reactii adverse daca nu sunt luate corespunzator, acestea vor administrate numai sub supravegherea medicului curant.
Habitat
Digitalis purpurea prefera solurile acide, semiumbroase. Aceasa planta poate creste intr-o zona larga de habitate precum: paduri, mlastini, pe stanci si la munte. Este adesea intalnita in zone in care vegetatia a fost arsa sau copacii au fost defrisati.
Sursa foto : www. wikimedia .org
