De cate ori ai simtit ca te scufunzi atunci cand increderea in tine a fost redusa doar la cateva reprosuri? De cate ori nu ai suferit atunci cand poate ai simtit ca esti inexistent in propria viata? Piesa de teatru Dumnezeu de a doua zi , de la Teatrul Act vorbeste tocmai despre aceste lucruri. Despre nevoia neintrerupta a fiintei umane de iubire, sub orice forma.
Dumnezeul de a doua zi este de fapt o serie de monoloage a doua personaje, un El si o Ea, fosti iubiti. Dezvaluirile lor sunt de fapt caracterizarile unor personaje din viata lor, a unor caractere si tipologii umane care le-au marcat destinul. Fiecare caracter evocat aduce cu el si o stare sufleteasca unica si un moment din viata.
Textul este comic si dramatic in acelasi timp, poetic si violent prin simplitate cu care diagnosticheaza viata. Limbajul simplu, ironic, este atragator si cu siguranta va prinde la publicul tanar. Totusi, in spatele ironiei si al comicului se afla o tristete necuprinsa in cuvinte.
Ea si El s-au cunosuct intr-unul dintre momentele cele mai proaste ale existentei lor. Ea era insarcinata si tocmai fusese parasita de tatal copilului, care gasise "o fetiscana mai tanara si mai frumoasa" ca ea. El era in plina criza specifica barbatilor de 30 de ani si era convins ca pana la aceasta venerabila varsta nu realizase nimic memorabil pentru omenire, nu era nici macar un "fotbalist din liga mica a Chinei".
Intalnirea lor a fost magica: lui ii intrase o musca in ochi si ii lacrimau ochii, iar ei ii venea sa vomite, gandindu-se la situatia disperata in care se afla. Insa, cand s-au privit, a fost dragoste la prima vedere , chiar daca ochii lor nu se vedeau din cauza unui soare mult prea puternic.
Lucrurile au evoluat cat se poate de normal. In cinci minute s-au hotarat sa se mute impreuna, chiar daca el nu era tatal copilului din pantec, iar ea nu ii stia nici macar numele. In curand insa, copilul a devenit micutul Martin, iar numele lui "pisoias" sau "iepuras". Fericirea lor a fost deplina, pana cand ea a pierdut sarcina . Micul Marty suferea de insuficienta respiratorie . Medicul a asigurat-o ca mai putea face linistita inca 20 de plozi.
Dar Ea il vroia pe Acela. Era copilul Lor. Incet incet, relatia incepe sa scartie, iar aparitia parintilor in peisaj nu face altceva decat sa agraveze si mai tare situatia. In casa saracioasa, El rememoreaza, in timp ce prajeste cartofi si bea cateva pahare de coniac, intalnirea cu femeia vietii lui. Gandul ca a pierdut-o este sfasietor, iar ultimele ei cuvinte inainte de despartire i se par cu atat mai nemiloase. "Ai grija de tine". Doar atat. Si a plecat.
Poveste de dragoste universala
Chiar daca unii critici ar spune ca este un text mediocru, care nu aduce nimic nou, decat aceeasi tema universala a iubirii, a durerii si a suferintei, pe mine aceasta piesa de teatru m-a emotionat.
Chiar daca cei doi actori, si , au avut scapari, au mai uitat textul si au improvizat repede ceva, este un spectacol pe care trebuie sa il vezi. Chiar daca la final vei ramane doar cu delicatetea ei si lacrimile lui, pe acordurile piesei Non, je ne regrette rien a lui Edith Piaf.
Piesa poate fi interpretata in mai multe feluri: ca o poveste de dragoste sau ca trei povesti de dragoste, ca drama unui cuplu sau ca dramele a trei cupluri, ca o satira la adresa societatii romanesti de azi sau ca o invitatie la o meditatie asupra sensului diminetilor de a doua zi.
Cum spune eroina, moartea nu trebuie privita cu frica. Stim de cand ne nastem ca vom muri. Moartea este de fapt un nou inceput, un moment etern, in care ne vom reintalni cu toti cei pe care ii iubim. Piesa Dumnezeu de a doua zi este o poveste despre parinti, copii si Dumnezeu, care "are felul lui ciudat de a aranja lucrurile".
Piesa poate fi vazuta la Teatrul Act. Pretul unui bilet este de 20 de lei integral si 15 lei redus pentru elevi, studenti si pensionari.