"Romaniaaa, you kick ass!!!" este expresia care va ramane intiparita in memoria tuturor celor prezenti la concertul Scorpions la Bucuresti 2011. Muzica, explozie, show, sarbatoare, lacrimi si un concert mult prea scurt pentru a rezuma intreaga cariera Scorpions.
In loc de introducere...
Nu vorbim de punctualitate , nu vorbim de bere rece, de jetoane, de organizare. Nu vorbim nici macar de alte trupe care au cantat pe aceeasi scena, nu comparam, nu comentam...doar ne bucuram. Ne bucuram sa fi luat parte la unul dintre cele mai tari concerte savarsite in Romania si suntem onorati de a-i fi vazut pentru ultima data la noi in tara pe legendarii Scorpions.
La conferinta de presa membrii Scorpions au anuntat ca vor sa sarbatoreasca si sa se bucure din plin de aceste ultime concerte. Nimic mai adevarat. Atmosfera de sarbatoare s-a simtit din plin. Steagul Romaniei a fluturat de nenumarate ori pe scena, acompaniat multumiri si mesaje din partea bandului, Klaus Meine vorbindu-ne in romana de cateva ori.
La capitolul sonorizare nu putem reprosa nimic. Sunetul a fost impecabil in permanenta, trupa a sunat bine pe tot perimetrul Zone Arena . Proiectiile atent alese ne-au purtat prin toata istoria Scorpions, ne-au explicat copertile albumelor si ne-au aratat imagini dintre cele mai inedite.
Best off
Unul dintre cele mai spectaculoase momente a fost solo-ul de tobe al lui James Kottak. Impresionant e putin spus. Mai degraba scandalos, spectaculos, incendiar, roooock! Un tobosar de exceptie si un entertainer ca la carte. Ce ne-a impresionat? Halba de bere data pe gat in mai putin de 30 de secunde in aplauzele multimii, comunicarea cu publicul, schimbul de tricouri cu mesaje pentru fani si nu in ultimul rand tatuajul ce ii acoperea spatele cu textul "Rock & Roll Forever".
Punctul culminant a fost atins la finalul solo-ului cand, aparent din ultimele puteri Kottak se urca pe tobe si striga "Romaniaaaa! You kick ass!".
Si pentru ca Scorpions e trupa cu cele mai frumoase balade, e momentul sa vorbim si de emotii. Am auzit Send me an Angel, The best is yet to come, Still Loving You si, negresit, Wind of Change, piesa care poate fi considerata coloana sonora a filmului Scorpions. Din pacate ne-am lasat cu totii brichetele la intrare, de artificii nu s-a pus problema, asa ca traditia luminitelor a fost onorata cu blituri si telefoane mobile. O piesa care a trezit amintiri, emotii si care parca accentua tristetea de a-i vedea pentru ultima data in Romania pe Scorpions.
Au fost pentru dumneavoastra...
Klaus Meine – neschimbat. Vocea sa inconfundabila s-a facut auzita timp de peste 2 ore. Puteam inchide ochii si ne-am fi regasit cu multi multi ani in urma, fara nicio urma de banuiala ca asistam la concertul de adio Scorpions. O voce deloc imbatranita sau, mai corect, deloc schimbata. Klaus Meine a pastrat intacta imaginea trupei, simbolurile vestimentare, jocul cu stativul de microfon si spre disperarea multimii, a impartit generos zeci de suveniruri fanilor.
Rudolf Schenker – intr-o forma ireala. Cum poate cineva sa arate atat de bine la o varsta cu prefixul 6? Nu vom sti niciodata, insa jos palaria in fata lui Rudi pentru maiestria cu care a manuit chitara si pentru toata energia cu care ne-a hranit pe toti.
Matthias Jabs – un rockstar in adevaratul sens al cuvantului. Plete, atitudine, chitara, pantaloni de piele, ochi foarte albastri si un zambet diabolic. Solo-urile de chitara au curs, punctul culminant fiind atins de "duelul" dintre Matthias si Schenker incheiat cu suprapunerea grifurilor intr-o poza de exceptie, spre extazul multimii.
James Kottak – un entertainer desavarsit. Fara indoiala a reusit unul dintre cele mai bune momente ale serii. Desi avem o banuiala ca show-ul este putin exersat si se repeta in fiecare tara, vrem sa punctam pasiunea cu care se intampla totul in spatele tobelor. Momentele Kottak ne-au intors putin in timp, la concertele de hard rock clasic cu par tapat, machiaj si multa atitudine. Rock!
Pawel Maciwoda – a doua jumatate a sectiei ritmice Scorpions a atras printr-o prestatie cel putin decenta, cu un aer permanent de incredere si satisfactie. Nu a facut nota discordanta dar nici nu a surprins cu ceva spectaculos. Atat ca interpretare cat si ca prezenta, Pawel Maciwoda a fost balansul de care a avut nevoie trupa pentru concertul de adio din Bucuresti.
In loc de incheiere ...
Stim ca parerile sunt impartite si ca e imposibil sa obtii o parere buna in unanimitate, insa va spunem ca noua ne-a placut. Noi, acasa.ro, am asistat la un concert memorabil, am vazut oameni prietenosi, ne-am distrat si ne-am bucurat de o organizare ca la carte. Recunoastem subiectivitatea data de nostalgiile create de o trupa de un asemenea calibru, dar tindem sa credem ca muzica nu poate fi obiectiva, asa ca ne permitem sa concluzionam totul optimist.
Ii felicitam pentru forta, pentru perseverenta, pentru modul impecabil in care arata, pentru faptul ca nu au facut compromisuri si au decis sa se retraga inainte de a altera cumva o cariera de 40 de ani.
Suntem optimisti ca vom mai auzi de Scorpions, ca le vom mai cumpara cel putin un DVD si un album. Stim sigur ca ii vom regasi in alte proiecte si alte afise pe: Klaus Meine, Matthias Jabs, Rudolf Schenker, James Kottak si Pawel Maciwoda.
