M-am indragostit iremediabil de stilul adoptat de aceasta artista inca de la auditie. Imi toata muzica ei, desi am preferat acum sa ma opresc la ultimul sau album. Probabil ca am vazut „ ” ca pe o incununare a intregii sale activitati, probabil am simtit maturizarea jocului inca naiv sau imbarbatarea unui stil stangaci si timid. Orice ar fi fost, stiu ca a fost alegerea potrivita.
Prima melodie pe care am ascultat-o de pe acest material discografic a fost „Fidelity”. De altfel cu ea se deschide aceasta poveste muzicala intitulata „ Begin to Hope ”. Ideile se imbina perfect in doar 3 minute ce te poarta cu zambet pe buze si gust amar in suflet intr-o calatorie spre iubire, naivitate si inocenta.
"Better", o alinare a unui gand trist
Cea de-a doua piesa inclusa pe acest L.P. pare a fi o incercare a artistei de alinare a gandului trist cu care te desparti de prima. Astfel „Better” vine sa impace lucrurile, ca o strangere calda in brate, ca o atingere timida a unui obraz ars de lacrimile unei neimpliniri. Acordurile acestei piese au menirea de a vindeca ranile create de o deceptie: „if i kiss you where it`s sore/ will you feel better” (daca te sarut unde esti ranit/ te vei simti mai bine).
„Samson” este o piesa a tradarii si neincrederii. Printr-o comparatie cu povestea biblica a lui Samson, Regina transpune prin aceasta, sentimentele de frustrare, regret si tristete a fiecaruia dintre noi atunci cand incertitudinea ni se furiseaza in suflet. Acordurile sunt triste, ritmul lent si ascutit lucreaza cu constiinciozitate sa taie sursa de vanitate a lui Samson.
Urmatoarea piesa schimba un pic registrul cu care ne-am obisnuit pana acum. Ritmul capata valente mai indraznete, tonul este sacadat si intentia este una plina de invataminte. „On the radio” este o introspectie asupra vietii, a trairilor si emotiilor de care te lovesti in timp. Care este starea pe care mi-o transmite? Sa nu ma impiedic, sa nu ma sperii, sa sar obstacolele din cale si sa topai fericita la final de drum.
Urmeaza apoi doua piese - cuplu. Prima, „Field ” poate descrie trecutul, prima iubire , copilaria, vecinul plecat sa-si croiasca un rost in viata in timp ce a doua, „ hotel Song”, poate transpune viitorul, maturizarea, decaderea, depravarea si intr-un final trezirea.
"Apres Moi", un indemn cu accente rusesti
„Apres Moi” este un indemn spre maturizare, independenta si asumarea proprilor decizii. Ritmul este unul nervos care doreste parca sa se impuna, sa spulbere tot in calea sa. In aceasta piesa, Regina a introdus si 2 strofe scrise in rusa, limba de origine a artistei.
Acordurile nervoase ale pianului din „20 Years of snow” vin parca sa completeze starea creata in „Apres Moi”. Artista aduce in prim plan aici nevoia de puritate ce contrasteaza puternic cu murdaria si intinarea in care se invart gandurile intreprinse in „20 ani de zapada”. Ritmul seamana cu cel din „Apres Moi”, se inalta, coboara si se joaca in dorinta de a salva puritatea specifica tineretii.
In „That Time” se pastreaza acelasi tempoalert. Aici este vorba despre schimbare, despre cum ai fost si cum poti deveni, despre ce faceai ieri si ce gandesti maine, ce iti place azi si ce detestai ieri, lucruri marunte, dar importante pentru a revela firea schimbatoare a fiecaruia dintre noi.
„Edit” este o piesa a greselii si a consecintelor acesteia. Ritmul se mentine acelasi, unul nervos si sacadat, transant chiar. „You can write it but can`t edit” (poti scrie dar nu poti edita) este esenta acestei piese si de altfel si versul meu preferat. Da, gresesti, dar trebuie sa te gandesti ca sunt unele greseli ireparabile pe care nu le poti sterge cu radiera si nici nu le poti inlocui cu altceva.
"Lady", o pelicula pe fundal de cabaret
„Lady” este una dintre piesele mele de suflet de pe acest album. Mi se pare putin diferita de restul melodiilor. Ma duce cu gandul la o intriga de musical din anii 50 in care jazz-ul si acordurile pianului invaluite in fumul de tigara nu fac decat sa potenteze atmosfera de cabaret. Pe fundalul acestuia se deruleaza o pelicula veche, o poveste a ei, a doamnei care canta.
Piesa „Summer in the City” incheie albumul si odata cu acesta si calatoria ta spre descoperirea propriilor ganduri si sentimente. Cu ce ramai? Cu nostalgie si cu un zambet trist ca a durat atat de putin. Cauti trecutul, tanjesti dupa acordurile pianului pe o strada inca incalzita de soarele intins peste blocurile orasului. Incepi pur si simplu sa ti se faca dor si incepi sa speri, caci pana la urma despre asta este vorba in „Begin to Hope”.
