Cultivarea
Dovezile arheologice arata ca dovlecelul ar fi fost cultivat in Mezoamerica in urma cu 8.000 sau chiar 10.000 de ani. Dovlecelul a fost una dintre cele "Trei Surori" cultivate de nativii americani, cele "Trei Surori" fiind plantele indigene americane: porumb, fasole si dovlecel. Acestea erau de obicei sadite impreuna, tulpina porumbului folosind drept suport pentru fasolea cataratoare si fiind capabila sa dea umbra necesara dovlecelului.
Dovleceii de vara includ soiuri ca zucchini, pattypan sau yellow crookneck, acestia fiind culesi cand coaja este inca subtire si miezul moale. Aceste fucte se consuma de obicei imediat ce sunt culese.
Dovleceii de iarna ca Butternut, Hubbard, Buttercup, Ambercup, acasa .ro/acorn" title="acorn">Acorn , dovelcelul spaghetti si dovleacul sunt recoltati la maturitate, adica spre sfarsitul verii, sunt tratati pentru a avea o coaja si mai groasa, ca apoi sa fie depozitati in locuri racoroase si consumati mai tarziu. Acest tip de fructe au nevoie de un timp de preparare mai lung decat dovleceii de vara.
Generalitati
Fructul dovleacului este clasificat drept "pepo" de catre botanisti, care este de fapt un soi de boaba cu o coaja groasa si miez moale. Pepo, denumire care se trage de la ovarul interior al plantei, este caracteristic familiei de dovlecei cucurbitacee. In termeni culinari, atat soiurile de vara, cat si cele de iarna sunt in general considerate legume chiar daca dovleacul poate fi folosit si in prajituri.
In engleza, cuvantul "dovlecel" (squash) deriva din denumirea "askutasquash", ceea ce inseamna in limba Narragansett (limba nativilor indieni) "leguma verde care se mananca cruda". Aceasta informatie a fost documentata de catre Roger Williams, cel care a fondat statul american Rhode Island. Denumirea "askutasquash" a fost scrisa pentru prima data intr-o publicatie din anul 1643, A Key Into the Language of America. Alte denumiri asemanatoarea ale plantei se afla si in limba Algonquian.
Dovlecelul in bucatarie
Chiar daca in bucatarie dovlecelul este considerat o leguma, din punct de vedere botanic, acesta este un fruct. Dovleceii pot fie serviti proaspeti (in salate), gatiti (umpluti cu carne, prajiti sau copti), iar soiurile mici de dovlecei, denumiti pattypan, se consuma de obicei murati.
In plus fata de fruct, alte parti ale plantei sunt comestibile. Semintele de dovlecel pot fi mancate direct , pisate si amestecata cu diferite paste, mancaruri, unturi. Acestea pot fi transformate intr-o faina fina (care se obtine mai ales din dovelecii Hulless) sau presate pentru extragerea uleiului de dovleac.
Fructele nu sunt singurele comestibile din planta de dovlecel. Vlastarii, frunzele si carceii, pot fi mancati proaspeti, iar florile acestei plante sunt un alt element important al bucatariei native americane si nu numai.
