In Statele Unite ale Americii toate varietatile acestei plante din speciile Cucurbita pepo, Cucurbita mixta, Cucurbita maxima si Cucurbita moschata poarta aceelasi nume. De obicei fructul plantei este portocaliu sau galben, iar coaja lui are foarte multe cute. Invelisul fructului este de obicei scortos si destul de dur, ca interiorul sa aiba un miez moale si multe seminte.
Descriere
Cuvantul "dovleac" (pumpkin) isi are originile in cuvantul "pepon" (din grecesul "pepene mare"). Francezii au adaptat aceasta denumire la "pompon", pe care britanicii au schimbat-o in "pumpion", ca mai tarziu, colonistii americani sa o schimbe in numele care este folosit si azi in acesta tara, "pumpkin".
Originile dovleacului nu sunt intru totul cunoscute, dar se speculeaza ca planta se trage din tarile Americii de Nord. Cele mai vechi dovezi despre existenta dovleacului dateaza din anii 7.000 si 5.000 i.Hr si au fost gasite in Mexic. Dovleacul si dovlecelul, desi diferiti, pastreaza aceleasi insusiri, iar denumirile sunt imprumutate unul de la altul datorita asemanarilor. . Totusi, tulpina dovleacului este mult mai rigida, mai colturoasa si angulara, iar cea de dovlecel este mai moale si circulara.
In general dovleacul cantareste intre 4 si 8 kg, cele mai mari greutati fiind atinse de catre specia Cucurbita maxima, capabila sa faca fructe grele de pana la 34 de kg. Formele si dimensiunile dovlecilor difera, la fel si culorile, desi unele soiuri pot avea culori de verde inchis, verde deschis, portocaliu galbui, alb, rosu sau chiar cenusiu. Dovleacul este o plata hermafrodita, adica are atat flori masculine, cat si feminine.
Cultivarea dovleacului
Dovlecii se cultiva peste tot in lume si sunt folositi in diferite scopuri, de la cele comerciale, ornamentale, pana la cele culinare. Tarile care produc cele mai mari recolte de dovleac sunt Statele Unite ale Americii, Mexic, India si China.
Dovlecii iubesc caldura, de aceea plantarea se face la inceputul lunii iulie. Pentru a planta dovleacul, temperatura pamantului trebuie sa fie de cel putin 15 grade la o adancime de 8 cm. Totodata, solul trebuie sa retina bine apa. Culturile de dovleci vor avea de suferit daca temperaturile scad sub 18 grade Celsius sau daca solul este nisipos sau nu perimite o buna infiltrare a apei. Totusi, dovleacul este destul de rezistent. Chiar daca "via" este deteriorata, planta se regenreaza rapid.
Inmultirea plantei se face prin polenizare , iar albinele sunt cele care de obicei fac acest proces. Specia de albine Peponapis pruinosa este cea care polenizeaza cel mai bine aceasta planta, iar in Statele Unite ale Americii, plantatiile de dovleac au cate un stup de albine la fiecare acru de pamant. De obicei aceasta metoda de inmultire da roade foarte bune, singura problema fiind o ciuperca care poate opri procesul de reproducere a plantei.
Gastronomie
Dovleacul este un aliment foarte versatil atunci cand vine vorba de gatit deoarece aproape toate partile sale, de la miez, seminte si chiar flori, toate sunt comestibile. In Statele Unite ale Americii si nu numai, dovleacul a devenit un sibol al sarbatorilor de Thanksgiving si Halloween.
In bucatarie, dovleacul poate fi fiert, copt, preparat la abur sau prajit. In bucataria traditionala americana, dovleacul este un element foarte important in perioada recoltei de toamna si este folosit in multe feluri printre care si piure sau diferite supe. In Mexic, semintele se prajesc si sunt servite drept gustare. Dovleacul mai este folosit si in diferite retete de prajituri.
Cand inca sunt mici si nu au ajuns la maturitate, dovlecii se pot consuma in acelasi mod precum zucchini sau dovleceii (squash). In tarile din Orientul Mijlociu, dovleacul este folosit pe post de desert in delicatese cunoscute sub numele de Halawa Yaqtin.
In sudul Asiei, mai precis in India, dovleacul este gatit cu unt si zahar si condimentat, rezultatul fiind o mancare denumita Kadu ka Halwa. De exemplu, in China frunzele dovleacului sunt folosite in diferite supe, in Australia dovleacul se serveste in combinatie cu alte legume, iar in Japonia acest fruct se prepara in diferite retete inclusiv in Tempura.
Homeopatie
Dar dovleacul se mai foloseste si in alte scopuri, nu doar cel alimentar. Universitatea East China Normal a descoperit ca extractul de dovleac poate regenera celulele pancreatice afectate de diabetul de tipul 1. Mai mult, semintele dovleacului sunt o sursa foarte buna de vitamine, proteine, zinc si au un nivel al colesterolului foarte scazut.
Uleiul de dovleac are o culoare verde-rosiatica si este produs din coacerea semintelor plantei. Este de obicei folosit in diferite preparate si salate. In Austria este considerat o delicatesa si unele restaurante adauga ulei de dovleac la deserturile cu inghetata de vanilie. Din puncte de vedere terapeutic, uleiul de dovleac contine acizi grasi care ajuta la pastreaza elasticitatii vaselor de sange. Dovleacul conservat este de obicei prescris de medicii veterinari ca supliment alimentar pentru caini si pisici care prezinta probleme digestive .
Lucruri neobisnuite
Cei mai mari dovleci se trag din soiul Cucurbita maxima. Acestia au fost obtinuti prin imperecherea genotipului dovleacelului Hubbard cu cel al dovleacului Kabocha. Aceste experimente care au inceput in ani 1800 au facut ca in prezent sa existe dovleci care cantaresc peste 200 de kg.
Cel mai mare dovleac din lume se afla in Cartea recordurilor si cantareste 226,8 kg. Acest dovleac se numeste Dill's Atlantic, dupa numele celui care l-a crescut. Toate soiurile de acest gen se trag de fapt din semintele de Dill Atlantic.
Dovleacul este o planta care a fost atribuita de multe ori fenomenului de supranatural . Acest lucru s-a intamplat din cauza faptului ca multe povesti amintesc de transformarea diferitelor lucruri sau persoane in dovleci sau viceversa. Totodata, aceste fenomen este legat si de legenda lui Will-o-Jack, care are legatura cu sarbatoarea de Halloween.
Sursa foto : www.flickr.com
