In ultima vreme sunt tot mai multe litigii ce tin de dreptul muncii. De aceea este important ca atat angajatorul, dar mai ales angajatul, care in majoritatea cazurilor este partea cea mai afectata, sa-si cunoasca drepturile si obligatiile.
Angajatorii, dar si salariatii trebuie sa citeasca Codul Muncii- Legea nr.53/2003 cu completarile si modificarile ulterioare pentru a incheia un contract de munca cat mai avantajos.
Conform acestuia, angajatul are dreptul:
- sa semneze un contract individual de munca odata ce a implinit varsta de 16 ani.
Contractul individual de munca se incheie pe durata nedeterminata.
Prin exceptie, contractul individual de munca se poate incheia si pe durata determinata, in conditiile expres prevazute de lege.
Anterior incheierii sau modificarii contractului individual de munca, angajatorul are obligatia de a informa persoana selectata in vederea angajarii ori, dupa caz, salariatul, cu privire la clauzele esentiale pe care intentioneaza sa le inscrie in contract sau sa le modifice.
in situatia in care angajatorul nu isi executa obligatia de informare, persoana selectata in vederea angajarii ori salariatul, dupa caz, are dreptul sa sesizeze, in termen de 30 de zile de la data neindeplinirii acestei obligatii, instanta judecatoreasca competenta si sa solicite despagubiri corespunzatoare prejudiciului pe care l-a suferit ca urmare a neexecutarii de catre angajator a obligatiei de informare.
- sa primeasca un salariu lunar pentru serviciile prestate in baza contractului individual de munca (salariul minim brut pe tara in prezent este de 1.050 lei). Atentie! Angajatorii care acorda un salariu mai mic decat cel minim risca o amenda cuprinsa intre 1.000 lei si 2.000 lei;
- sa aiba concediu de odihna anual, care va fi platit in intregime.
Potrivit prevederilor legislative durata minima a concediului de odihna anual este de 20 zile lucratoare. In afara de durata normala, se acorda inca cel putin trei zile in cazul salariatilor care lucreaza in conditii grele, periculoase sau vatamatoare, in cazul nevazatorilor sau altor persoane cu handicap, precum si in cazul tinerilor in varsta de pana la 18 ani.
Sarbatorile legale in care nu se lucreaza, precum si zilele libere platite stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil nu sunt incluse in durata concediului de odihna anual.
Concediul de odihna se efectueaza in fiecare an, iar in cazul in care salariatii, din motive justificate, nu-si pot lua integral sau partial concediul de odihna la care aveau dreptul intr-un an, angajatorii sunt obligati sa acorde concediul de odihna neefectuat intr-o perioada de 18 luni, incepand cu anul urmator celui in care s-a nascut dreptul la concediul de odihna anual. Compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai in cazul incetarii contractului individual de munca.
La stabilirea duratei concediului de odihna, perioadele de incapacitate temporara de munca, cele aferente concediului de maternitate, concediului de risc maternal si concediului pentru ingrijirea copilului bolnav sunt considerate perioade de activitate desfasurata.
Cu alte cuvinte, perioadele respective nu afecteaza numarul de zile de concediu de odihna la care au dreptul salariatii in fiecare an.
- sa aiba repaus zilnic (in situatia in care programul de lucru depaseste 6 ore), pauzele de masa sau alte pauze prestabilite in regulamentul intern nu se vor recupera.
- sa aiba repaus saptamanal 48 de ore consecutive, de regula sambata si duminica.
- sa-si dea acordul sau sa refuze efectuarea orele suplimentare solicitate de angajator;
- sa beneficieze de ore libere platite pentru munca suplimentara (in termen de 60 zile de la efectuarea acestora). Angajatorii care nu pot oferi ore libere platite salariatilor in termenul mentionat anterior trebuie sa acorde angajatului in luna urmatoare un spor la salariu pentru orele suplimentare din luna respectiva. Sporul pentru munca suplimentara se stabileste prin negociere, in cadrul contractului colectiv de munca sau, dupa caz, al contractului individual de munca, si nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza.
- sa aiba zile libere cu ocazia sarbatorilor legale (Craciun, Pasti, 1 Mai etc.);
- sa beneficieze de spor la salariul de baza pentru zilele de sarbatoare legala in care a lucrat cu program normal;
- sa beneficieze de un spor la salariu (de min 25% din salariul de baza) sau un program redus cu cel putin 1 ora fata de programul normal in cazul in care lucreaza cel putin 3 ore pe noapte;
- sa beneficieze de preaviz de minim 20 de zile lucratoare in situatia concedierii pentru motive ce nu tin de persoana angajatului sau pentru motive profesionale sau pentru inaptitudine psihica sau fizica;
- sa beneficieze de concedii fara plata in cazul in care are nevoie de timp sa rezolve anumite probleme personale;
- sa lucreze in conditii care garanteaza sanatatea si siguranta salariatilor;
- sa nu-si motiveze demisia, fiind insa obligat in cazul incetarii contractului de munca prin demisie sa acorde angajatorului un preaviz de 20 de zile lucratoare, cu exceptia cazului in care demisia se datoreaza culpei angajatorului (ex. angajatorul nu ii plateste drepturile salariale pentru munca prestata, etc.);
- sa beneficieze de conditiile prevazute de contractele colective de munca aplicabile sau de prevederile legale chiar daca este angajat incadrat cu contract de munca cu timp partial precum si in cazul in care lucreaza de acasa;
- sa se adreseze instantei de judecata pentru a contesta deciziile nelegale si abuzive emise de angajator cu privire la incetarea, modificarea, executarea contractului individual de munca, precum si pentru recuperarea drepturilor salariale cuvenite si neacordate de catre angajator..
Astfel impotriva unei decizii de concediere din motive neimputabile salariatului, acesta are dreptul sa formuleze contestatie in termen de 45 de zile de la comunicarea acesteia la instanta competenta, respectiv Tribunalul in a carei circumscriptie reclamantul isi are domiciliul, resedinta sau locul de munca.
Aici aflati mai multe depre cum se contesta decizia de concediere.
In situatia in care angajatorul nu isi indeplineste obligatia de plata a salariului lunar pentru munca prestatat de catre salariat sau a altor drepturi cuvenite acestuia in baza contractului de munca, salariatul are dreptul de a se adresa instantei competente pentru recuperarea acestor drepturi. Cererea in instanta poate fi formulata in acest caz in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune.
Pentru a evita eventualele litigii de munca, atat angajatorii, cat si angajatii vor trebui sa cunoasca prevederile legislatiei muncii. Aici gasiti mai multe sfaturi juridice menite sa preintampine eventualele neintelegeri intre angajator si angajat.
Daca ai nelamuriri privind drepturile angajatului, cabinetul de avocatura Leonte Oana Madalina, specializat in dreptul muncii, iti sta la dispozitie.
Sursa foto: friendshipcircle.org
