Nanoinginerii au reusit sa puna la punct un vehicul molecular cu o dimensiune nu mai mare de o milionime dintr-un milimetru pentru a transporta o incarcatura pe o sina microscopica.
Vehiculul a plecat din Barcelona si s-a intors tot acolo, dupa ce a parcurs o distanta nu mai mare de a 500 milionimea parte dintr-un milimetru, informeaza revista Nature.
Cu toate ca distanta nu este apreciabila, vehiculul este primul de genul sau; a fost contruit de catre Adrian Bachtold si colegii sai de la Centrul National de Microelectronica din Spania si este unic pentru ca reuseste sa transporte o incarcatura cu o destinatie precisa.
In principiu nanotehnologia cauta sa mimeze incredibila complexitate a naturii la nivel molecular: transportul pus la punct de oamenii de stiinta din Spania nu face decat sa copieze modul in care celulele vii se organizeaza. Spre exemplu, motoarele moleculare al caror combustibil sunt proteinele trimit ‘pachete’ in circuitele celulare.
Invidiosi pe aceasta capacitate a naturii de a se organiza la nivel microscopic prin retele de transport extrem de bine puse la punct, inginerii au incercat sa construiasca la randul lor un vehicul molecular care sa transporte obiecte microscopice de-a lungul unei sine suspendate.
Mai exact, inginerii au folosit nanotuburi de carbon pe post de sina si un alt fragment nano care sa aiba rolul de vehicul transportor. Cu toate acestea, problema consta in faptul ca, lasat de capul sau, intregul dispozitiv nano nu avea directie vibrand haotic in functie de undele de energie transmise pentru a-l pune in miscare.
Cu toate acestea, cercetatorii au reusit sa descopere un mod de a da o directie acestor vibratii haotice, atasand la fiecare capat al tubului suspendat cu o lungime de 300 de nanometri , doua platforme de metal. Vehiculului i-a fost incredintat un fulg microscopic de aur pentru a fi tranportat.
Cand inginerii au declansat un curent electric prin podul nanotubular care unea cele doua platforme de metal, au observat ca vehiculul era directionat spre cea mai apropiata platforma. Dupa calculele cercetatorilor, aceste nanovehicule ar putea avea o viteza foarte mare: cam de 100 de metri pe secunda, cam de 100 de milioane de ori mai rapide decat motoarele proteinice naturale.
Cu toate acestea, viteza atinsa in acest experiment a fost mult mai mica, comparabila de fapt cu cea naturala, mai ales pentru ca nanotubul folosit era mult mai mare decat cel din calculele initiale.
O alta problema intalnita in experiment a fost aceea ca nanotubul se incingea prea tare sub presiune energetica, astfel incat incarcatura de aur se topea, dar inginerii cred ca un dispozitiv mai mic nu va mai avea probleme.
Dispozitivul pus la punct de oamenii de stiinta din Spania este, in fapt, numai un alt pas spre constuirea nano-robotilor care sa actioneze la nivel molecular pentru diferite misiuni, atat in inginerie cat si in medicina.
Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro
