IT & C

O alta calatorie spre centrul Pamantului

Imaginea clasica formata de manualele scolare asupra interiorului Pamantului ca fiind format de straturi concentrice precum o ceapa – crusta, manta si nucleu – alcatuite din materiale cu densitati, presiuni si temperaturi tot mai mari pe masura ce se coboara, este tot mai mult pusa sub semnul intrebarii in aceste zile.

Realitatea de sub picioarele noastre este mult mai diferita si mai contorsionata decat se crede. Publicatia italiana Corriere della Sera informeaza asupra cercetarilor revolutionare publicate de catre seismologii americani de la Universitatea Arizona care, punand cap la cap mai multe studii si modele ale maruntaielor Pamantului, ne prezinta o realitate deloc schematica si bine oranduita formata din comasari haotice ale mai multor combinatii de minerale.

Aspectul cel mai revolutionar al noii privelisti priveste mai ales mantaua, stratul care masoara in jur de 2.900 km, cuprins intre crusta rigida de numai 50 de km si nucleul terestru care masoara in jur de 3.400 km in diametru.

Amestecul de silicati care da consistenta mantalei si care are o temperatura cuprinsa intre 2.000 si 3.000 de grade Celsius, nu este distribuit in mod omogen, in zonele mai profunde ale mantalei fiind descoperite chiar doua enorme cheaguri de materiale cu o densitate foarte mare, a caror origine este putin cunoscuta.

Seismologii americani implicati in studiu, Ed Garnero si Allen McNamara, spun ca cele doua cheaguri se afla unul in corespondenta cu zona Oceanului Pacific central iar cealalta intre Atlantic si Africa.

Cei doi cercetatori au denumit aceste cheaguri cumuli termochimici care s-ar fi format datorita compactarilor de atomi de siliciu , magneziu si fier sub enorma presiune existenta pe fundul mantalei. Aceasta ipoteza a fost deja verificata in laborator cu aparate capabile sa reproduca marile presiuni cu ajutorul carora s-a reusit producerea mineralului care da consistenta acestor cumuli.

Datorita faptului ca interiorul pamantului este inaccesbil – spre deosebire de ceea ce ni se spune in romanul lui Jules Verne – pentru a i se studia structura sunt folosite undele seismice care-l traverseaza, pentru a se obtine in acest fel un fel de radiografie sau tomografie care sa redea in imagini tridimensionale structurile ascunse.

In acest fel au fost descoperiti atat cheagurile termochimice cat si nenumaratele neomogenitati care caracterizeaza mantaua: bule, tuburi si vase, astfel incat se poate spune ca geografia interiorului Pamantului este mult mai contorsionata decat imaginea ordonata pe care ne-am facut-o pana acum.

 

Pentru cele mai importante stiri ale zilei aboneaza-te la Newsletter-ul de stiri generale Acasa.ro

 

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele