De asemenea, are si oportunitatea analizarii impactului.
Algoritmul poate descoperi antimodelele, definite de IBM ca solutii arhitecturale care sunt asemanatoare, dar care de fapt prezinta o deficienta. Antimodelele pot prezenta probleme de accesibilitate, intretinere si fragilitate.
IBM a accentuat ca fiecare aplicatie Java poate poate fi vazuta ca o retea de noduri , incluzand pachete, clase si interfete. Compozitia acestor noduri si relatiile dintre ele formeaza o retea dependenta. Organizarea si structura acestei retele este proportionala cu calitatea structurii aplicatiei.
SA4J furnizeaza modele matematic pentru determinarea calitatii arhitecturii, si aceasta evaluare poate fi utilizata ca baza in decizia de a reutiliza sau modifica codul Java existent. Daca un cod este marcat ca instabil, atunci chiar si cea mai mica schimbare in arhitectura poate produce intarzieri neasteptate in dezvoltare, precum si potential mai multe defecte.
Tehnologia scaneaza o aplicatie si detecteaza antimodelele structurale inpreuna cu informatii despre pachetele Java, clasele si interfetele care au constituit puncte slabe in arhitectura aplicatiei.
In plus, SA4J efectueaza evaluari ale impactului asupra restului aplicatiei determinat de schimbarea oricarei clase sau interfete. SA4J utilizeaza parsarea byte code pentru a aduna informatii despre legaturile intre clasele si interfetele aplicatiei analizate.
Exista si posibilitatea ca IBM sa realizeze si o versiune .net a tehnologiei.
SA4J va putea fi descarcata de dezvoltatori de la adresa www.alphaworks.ibm.com.
