IT & C

Astrofizicienii încearcă să explice numărul mic al craterelor de impact de la suprafaţa lui Titan

Instrumentele radar ale sondei spaţiale Cassini au descoperit la suprafaţa lui Titan, cel mai mare satelit al gigantului gazos Saturn , o porţiune cu diametrul de 180 de kilometri ce pare a fi un crater de impact , informează Associated Press recepţionată luni de Rompres. În cazul în care originile acestui crater vor fi confirmate, ar fi doar cel de-al patrulea crater de impact descoperit la suprafaţa lui Titan, un număr surprinzător de mic de astfel de forme geologice comparativ cu alţi sateliţi din sistemul nostru solar. Studiul craterelor de impact este foarte important pentru astro-fizicieni pentru că aceste formaţiuni geologice oferă importante informaţii despre varsta planetei sau a satelitului pe care se află, precum şi despre compoziţia sa minerală. Astfel satelitul natural al Pămantului, Luna, are suprafaţa plină de cratere de impact pentru că nu deţine o atmosferă a cărei densitate să ducă la distrugerea celor mai mici meteoriţi şi este un corp mort din punct de vedere geologic, neexistand nici un fel de procese de transformare a reliefului care să ducă la dispariţia sau alterarea acestor cratere de impact. De asemenea Luna, neavand atmosferă nu are nici manifestări meteorologice - precipitaţii, vanturi care să modeleze şi să altereze aceste cratere de impact. De cealaltă parte, Pămantul, o planetă dotată cu atmosferă şi o planetă activă din punct de vedere geologic, a păstrat foarte puţine urme de impact cu meteoriţi. ''Dacă suprafaţa lui Titan ar avea aceaşi densitate de cratere pe care o au ceilalţi sateliţi ai lui Saturn, ar fi trebuit să descoperim deja sute de astfel de formaţiuni geologice'', a comentat Ralph Lorenz de la Laboratorul de Fizică Aplicată al Universităţii Johns Hopkins. ''După ce am examinat cu ajutorul radarului aproximativ 10% din suprafaţa lui Titan ar fi trebuit să identificăm sute de astfel de cratere de impact şi noi nu am descoperit decat trei cratere confirmate şi alte cateva posibile locuri de impact, ceea ce este mult prea puţin'', a mai adăugat el. Cele trei cratere de impact confirmate au fost denumite Menrva, Sinlap şi Ksa şi au diametre de 440 de kilometri, 80 de kilometri şi respectiv 22 de kilometri. O explicaţie pentru numărul mic de astfel de formaţiuni este dată de atmosfera densă de nitrogen a lui Titan care nu permite formarea unor cratere cu diametrul mai mic de 20 de kilometri pentru că meteoriţii de dimensiuni mici sunt distruşi în procesul de frecare cu straturile atmosferice pană la impactul cu suprafaţa satelitului. De asemenea, atmosfera densă a lui Titan, frecventele fenomene criovulcanice şi raurile de hidrocarburi sunt responsabile de alterarea şi în cele din urmă la dispariţia urmelor unor astfel de cratere. Stabilirea unei rate a dispariţiei craterelor de la suprafaţa lui Titan constituie un factor important pentru stabilirea varstei formaţiunilor geologice de la suprafaţa acestui satelit, inclusiv a craterelor ce sunt vizibile. ''Nu avem deocamdată cum să ne dăm seama de cat timp există aceste cratere, deşi Menrva este suficient de vechi pentru a avea marginile puternic erodate şi pentru a fi brăzdat de mai multe albii de rauri de hidrocarburi'', a mai explicat Ralph Lorenz.

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele