Aparitia sistemului de operare Linux are o istorie foarte interesanta: la vremea la care Linus Torvalds l-a dezvoltat, existau pe piata sistemele UNIX si MINIX, insa licentierea ambelor era o problema majora, primul fiind proprietatea Bell Labs, iar al doilea fiind licentiat exclusiv pentru scopuri educative.
Linus, frustrat de aceste probleme, a hotarat se dezvolte singur un kernel care sa ofere tuturor posibilitatea de a-l utiliza fara restrictii. Ceea ce face ca aceasta istorie sa fie una interesanta este faptul ca Richard Stallman tocmai incepuse, cu un an inainte, Proiectul GNU, practic exact ceea ce concepuse Linus, doar ca mult mai complex, in proiect intrand si suport pentru dezvoltarea de aplicatii gratuite, iar kernel-ul nu avea sa fie finalizat decat mult dupa 1991, anul lansarii kernel-ului Linux. Dupa cum spunea Linus Torvalds, daca Proiectul GNU ar fi fost disponibil si operational la momentul la care el a inceput crearea propriului kernel, probabil ca nu l-ar mai fi creat.
Accesarea si utilizarea sistemului de operare Linux se face prin doua metode: GUI (Grafic User Interface – Interfata Grafica de Utilizare) si CLI (Command Line Interface – Interfata Linie Comanda). CLI este, in general, utilizata de catre profesionistii unor domenii cum ar fi retelistica sau programarea, iar GUI este utilizat de cam orice categorie de utilizatori, inclusiv utilizatorii casnici.
Versiuni sau distro-uri
Linux este disponibil in foarte multe variante, numite distro-uri (de la distributii), multe dintre ele aproape la fel de vechi ca si kernel-ul initial. Desi cele mai multe distro-uri din anii ’92, ’93 si ’94 au disparut intre timp (cum ar fi Interim, Tamu, Yoggdarssil sau xDenu) aceasta este totusi perioada in care trei dintre cele mai importante curente si-au facut aparitia: Slackware (1992 – 1993), Debian (1993) si RedHat (1994). Din cele trei curente s-au dezvoltat ulterior peste 500 de distro-uri, multe dintre ele fiind insa abandonate.
Cele mai populare distributii sunt in acest moment Ubuntu (dezvoltat din Debian), Android (dezvoltat de Google – exista inclusiv discutii pe marginea apartenentei de Linux), Linux Mint (Debian), Gentoo (aparut ca versiune independenta in 1999, cu numele de Enoch), Arch, RedHat Enterprise (comercial), Fedora (versiunea comunitara a RedHat), Mandriva (RedHat), SuSe (RedHat) si CentOS (RedHat). Evident, exista distro-uri care se dezvolta special pentru anumite domenii sau zone, asa incat nu sunt foarte populare, precum Dragora Linux distribuit in special in America Latina, sau Pardus Linux, dezvoltat de Consiliul de cercetare stiintifica si Tehnologica din Turcia (TÜBİTAK) si de Reteaua Academica si Centrul Retelistic National (ULAKBİM).
LinuxMint este considerat de mai multi utilizatori ca fiind cel mai usor de folosit dintre distro-urile actuale. Fedora este cel mai productiv. Ubuntu este, se pare, cel mai bun pentru laptop. Android este cel mai raspandit pe echipamentele mobile. Debian este, probabil, baza pentru cele mai multe distro-uri populare, potrivit unui top de pe site-ul itpc.ro.
Avantajele sistemului de operare Linux
Distributiile de Linux nu sunt doar gratuite, ele sunt si open source, ceea ce inseamna ca oricine poate sa contribuie la dezvoltarea acestora, oricine poate sa creeze noi distro-uri si oricine poate dezvolta – gratuit sau contra cost – aplicatii pentru Linux, fara a fi necesara plata vreunui drept de autor. Marele avantaj al acestui sistem de licentiere este tocmai imensitatea de contribuitori, care reusesc sa-i aduca imbunatatiri nesperate.
Ovidiu Leonte