Romanii din Second Life

Lumea virtuala 3D multiuser, deschisa in 2003, numara deja peste doua milioane de adepti cu avatare, printre care se disting si o mina de romani, practicantiai vietii la dublu. "COTIDIANUL" a descins printre autohtonii cu existenta virtuala sa le afle lectiile si ispravile in cealalta dimensiune. Banii ce trebuie scosi din buzunare sau conexiunile adesea proaste la Internet nu-i tin in loc pe cei care cauta raspunsuri dincolo de viata de zi cu zi. Inalte scoli alternative Carmen Holotescu „se da“ pe Second Life (SL) cu alter egoul sau, Cami Cerminara,pentru scopuri extrem de bine tintite: eLearning. „Sectiunea Second Life Education este utilizata de mii de profesori, facilitatori, studenti pentru cursuri la distanta, colaborari, simulari, studii legate de noi tehnici media in educatie, cursuri in firme“, detaliaza Holotescu. Intr-un curs, continua aceasta, se poate interactiona pe chat sau in jurul materialului creat in acest spatiu: prezentari Power Point cu materiale audio, bloguri, dar si accesarea de pagini web. Drumurile lungi si dese printre constructiile care dubleaza realul au motivat-o pe Carmen Holotescu sa tina, la rindul ei, un program asema nator. Pentru initiativa nu e nevoie de prea multa birocratie : „Dispui de un spatiu privat, o insula, la care au acces doar profesorul si studentii. Devii proprietar printr-un mesaj trimis la Linden Lab, cei care au initiat SL, specifici cursul, programa, participantii si numele lor“. Creativitate mezata virtual Bianca Naumovici, sora si colega de breasla a cunoscutului om de publicitateBogdan Naumovici, director de creatie la Leo Burnett , a fost cuprinsa in aceasta vara de febra SL, la fel ca toata agentia. „Un coleg a venit intr-o dimineata la birou foarte intrigat de idee, de cum se fac banii si de cit de multa lume e deja logata. Doua ore mai tirziu imi alegeam numele si cream obiecte. Mi-am editat intre timp profilul: culoarea parului, marimea sinilor. Am jucat la cazinou, dar s-a dovedit neprofitabil . Am mers prin cluburi, am nimerit pe o insula de dominatrix si a fost ciudat sa aflu ca poti sa iei orice avatar sclav doar daca vrei“, spune cea din spatele Sofiei Ragowski. Nebunia i s-a mai atenuat intre timp, iar acum pindeste sa vada ce se intimpla in biroul virtual Leo Burnett din SL. „E o ocazie buna sa vezi de ce e «the place to be» in acest moment si daca intr-adevar ajuta la ceva la businessul de aici sa ai un business acolo. Oficiul Leo Burnett nu este inca finalizat si nu urmareste crearea unui profit, ci cauta sa impartas easca experienta. Se dores te un portal de idei pentru membrii agentiei dinintreaga lume“, marturiseste Bianca. La pinda comertului online Curiozitatea l-a minat si pe Ionut Oprea, director de comunicare la Media Pro Interactive, sa-si deschida cont pe SL, insa, pe masura ce a inaintat in poveste, s-a hotarit sa depaseasca simpla aventura. „Mi-am creat un caracter doar de curind, cind am scris pe blogul personal despre asta, si am vrut sa o fac in deplina cunostinta de cauza. Am hotarit, totodata, sa inteleg si noile tendinte web. E prima data cind socialul se poate manifesta pe deplin pe Internet, prin construirea prezentei, gesturi, comportamente sociale“, explica Oprea, care se abtine totusi sa intre mai des de o data pe saptamina. A rezultat Clickionut Duart, inca echipat standard, dupa cum declara stapinul, insa cu ambitii mari pe viitor: „Un cont premium ca sa verific cum functioneaza comertul cu adevarat virtual“. Abuzuri cu impact real Nu toata lumea porneste cu ginduri foarte bine precizate in explorarea SL, iar amestecarea in ghiveciul multicultural pare a fi adesea suficienta ca experienta. Aura Tatu citise un articol despre diferenta dintre jocurile video si „retelele sociale“ gen SL cind s-a decis sa incerce si ea in octombrie 2005. „La inceput nu intelegeam motivul pentru care oamenii platesc dolari adeva rati ca sa cumpere teren virtual sau haine, insa dupa citeva saptamini de «socializare », m-am trezit colindind magazinele in cautare de pistoale pentru avatarul meu sau jucind poker cu alti utilizatori din cine stie ce colturi ale lumii“, dezvaluie Aura Tatu. Daniel, Wattaman S. pe lumea cealalta, a crezut initial ca daduse peste un joc online si s-a rezumat ulterior la chat: „Discutii, noi prietenii virtuale, oameni pe care probabil nu o sa-i cunosti niciodata“, dupa cum se resemneaza el. Cu toate acestea, a fost frapat sa constate sensibilitatea celor din spatiul in care nimerise. „In primele zile, am stat de vorba cu o fata din SUA, care era indignata ca avatarul ei fusese violat de un alt avatar. Imi povestea cu atita indignare si nervi incit crezusem initial ca vorbeste despre viata reala.“ Alienare versus alinare Parerile despre dependenta pe care o poate da Second Life sint impartite, de la un „nu“ hotarit al Biancai Naumovici pina la o destainuire „vinovata“ a Aurei Tatu: „Incerc sa ma tin departe in timpul saptaminii pentru ca, nu de putine ori, mi s-a intimplat sa ajung seara acasa, sa imi propun sa intru pentru doua ore si sa realizez ca s-a facut dimineata“. Cu toate acestea, Tatu crede ca existenta online nu ar trebui sa functioneze ca un surogat pentru cea de zi cu zi, ci sa o imbogateasca: „Atit timp cit fiecare individ e capabil sa faca diferenta dintre fantezie si realitate, nu cred in prejudecata ca virtualul suplines te neajunsuri din viata reala“.