Massive Assault Network 2

Jocurile de tip „one turn each“, adică cele în care fiecare jucător poate juca atunci cand îi vine randul, şi nu simultan , sunt adesea ignorate sau date la o parte, în favoarea celor de tip RTS sau în care acţiunea se desfăşoară în timp real. Este o părere greşită cum că aceste jocuri nu ar avea nimic spectaculos sau nimic de spus în faţa producţiilor RTS sau RPG. Massive Assault Network 2 demonstrează din plin că vremea jocurilor „one turn each“ nu a trecut, ci, dimpotrivă, pot fi deosebit de atractive. Atuul principal al lui MAN 2 este jocul în reţea şi sistemul care permite să poată fi jucat de persoane care nu sunt conectate simultan la reţea. Jucătorul are timp suficient să-şi cumpănească mişcările, să aleagă care unităţi atacă sau care este locul cel mai bun pentru a-şi muta trupele. Oponentul, la randul său, primeşte aceste informaţii cand se conectează la reţea, analizează noua configuraţie şi răspunde aşa cum consideră de cuviinţă. Proiectat pentru a fi jucat prin intermediul e-mail-ului, jocul nu mai pare a fi lent, monoton sau plicticos. În fine, nu mai plicticos decat o partidă de şah sau de Panzer General 2. (continuarea in Atac )