Familie & Relatii

#mecanisme relatii # Jacques Salomé #refuz relatie #refuz

Expertul Acasa.ro, psiholog Daniela Nicoleta Dumitrescu: Refuzul – o parte sanatoasa a relatiei

Psihosociologul Jacques Salomé vorbeste despre 4 verbe relationale: a cere, a da, a primi, a refuza. Daca primele trei sunt relativ usor de regasit intr-o relatie, ultimul dintre ele pare cel mai greu de acceptat. Este normal sa oferim intr-o relatie, fie ca vorbim despre timp, sentimente, ajutor, apreciere, fie de cadouri, servicii, favoruri - adica ceea ce creeaza pana la urma consistenta unei relatii, sentimentul de apropiere, de “impreuna”.

Sigur ca cerem reciprocitate – desi teoriile vorbesc despre oferirea gratuita, fara asteptari, raman la opinia ca oamenii mai au cale lunga si sinuoasa pana acolo. Deci, da, asteapta! Isi construiesc asteptari, mai mult sau mai putin realizabile, mai mult sau mai putin proportionale cu ceea ce ofera, mai mult sau mai putin explicite. Ca regula generala – isi cam doresc sa primeasca ceea ce ofera!

Dar cand vine de vorba despre refuz... pana aici! “Daca ma iubesti, daca tii la mine, daca iti pasa catusi de putin de sufletul meu si inima mea plina de iubire pentru tine: accepti!” Auch! Pai... cam nu, pentru ca iubirea nu prea are de-a face cu relatia, cu maniera in care o exprim. Pot sa te iubesc si, in acelasi timp, sa nu fiu in serviciul nevoilor, dorintelor, pretentiilor, mataielilor tale. Pot sa am un sentiment foarte frumos de iubire, dar asta sa nu insemne disponibilitate permanenta. Este adevarat ca la inceputul relatiilor (si aici am in vedere relatiile de cuplu), acceptam multe partenerului, trecem cu vederea comportamentele care ne vor face viata amara mai tarziu. Faza de indragostire este faza in care ne comportam diferit fata de ceea ce suntem in viata de zi cu zi. Furtuna hormonala ne intuneca ratiunea (ca doar nu degeaba se spune ca “dragostea e oarba”), ne face mai toleranti, mai adaptabili, mai romantici.

Mecanismul este insa perfect valabil si daca ne gandim la relatiile parentale, pentru ca, in prima faza a copilariei, parintii sunt in special in dimensiunea oferirii. Ce poti sa-i refuzi unui nou-nascut? Asa ca, invatam rapid ca... ni se cuvine. Dar vine momentul in care parintele spune NU si dintr-o data mama este o “mama rea”, momentul in care refuza si pe care copilul il traieste destul de dramatic. Insa copilul, pentru dezvoltarea lui sanatoasa, are nevoie si de refuz. Si nu ma refer doar la rolul de protectie al refuzului (“nu te duci acolo pentru ca este periculos”), ci ma refer la faptul ca il ajuta sa se echilibreze emotional, relational, sa se raporteze adaptativ la realitate, care nu este mereu ofertanta. Copiii au nevoie si de frustrare, asa cum au nevoie si de celelalte emotii. Un copil caruia nu i se refuza nimic va deveni agitat, agresiv, isteric pentru ca este incapabil sa tolereze frustrarea. Va fi un mic terorist, incapabil sa-si faca prieteni, mereu nemultumit, trist si nefericit. Depresia nu este departe.

Asa ca se ridica problema educarii relationale in ceea ce priveste felul in care refuzam si felul in care primim un refuz. In primul rand, nu trebuie sa confundam cererea cu persoana care face cererea. Sunt doua chestiuni diferite. In momentul in care avem clar in minte aceasta distinctie, putem sa refuzam solicitarile celuilalt, fara sentimentul de vina. “Nu te refuz pe tine ca persoana, ci ceea ce-mi ceri”. Aceeasi idee trebuie sa ne guverneze si atunci cand suntem refuzati: “Nu pe mine ma respinge, ci, din motive care ii apartin, refuza ceea ce eu ii propun pentru acest moment.”

Remarc ca uneori oamenii nu refuza neaparat cererea, ci maniera in care este ea facuta: “as fi vrut sa merg cu el la teatru, dar mi-a spus-o asa cu “juma de gura” si am crezut ca nu prea vrea sa vin.” Se prea poate ca vocea lui stinsa sa aibe legatura cu timiditatea, nu cu dorinta de a fi impreuna.

In concluzie, un refuz nu are legatura cu lipsa iubirii, cu respingerea ca persoana, cu abadonul, tradarea sau neintelegerea celuilalt. Un refuz are in primul rand legatura cu cel care refuza! Doar el isi poate cunoaste cu adevarat motivele pe care nu are disponibilitatea de a accepta, doar el stie ce se petrece in el, ce il impiedica sa spuna “da”. Uneori este constient de ele, alteori nu. Dar este clar ca refuzul face parte dintr-o relationare sanatoasa, atata timp cat nu devine abuziv. Practic, cele 4 verbe relationale trebuie sa se regaseasca in mod echilibrat in relatie. Exacerbarea sau inexistenta unuia dintre ele va duce la dezechilibrarea relatiei.

Sursa foto: Hepta

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  
  •   comentarii
Daniela Nicoleta Dumitrescu

Contacteaza-ne

Cauta-ti perechea