Imaginea de sine a copilului este rezultatul experientelor trecute, a reusitelor sau esecurilor sale si poarta amprenta modului in care a fost tratat de ceilalti. Copiii increzatori in fortele proprii sunt activi, orientati spre obtinerea de succese, optimisti si perseverenti. De aceea, este atat de important ca parintii sa incurajeze stima de sine pozitiva a copiilor.
Copiii nostri invata prin metoda incercare-eroare. Poate ati observat cum micutul v-a studiat un timp cu mare atentie, apoi, spre sfarsitul primului an de viata, a inceput sa refuze sa mai fie hranit de dumneavoastra, incercand de pe-acum sa duca singur lingura cu hrana la gurita.
Probabil ca ati asistat neputinciosi cum spanacul s-a intins pe obrajii copilului, in par, haine sau a fost proiectat cu viteza unei ghiulele de tun pe podeaua lustruita sau pe peretele alb din bucatarie. Iar in timp ce copilasul aplauda cu frenezie fragmentul proaspat de pictura murala, va amintiti, poate, cum ati strans din dinti, incercand din greu sa va pastrati cumpatul?
De cate ori ati incercat sa salvati situatia, preluand controlul asupra comportamentului alimentar al copilului? De cate ori ati stat deoparte, incurajandu-l pe micut sa-si gaseasca propria independenta? V-a fost greu sa asistati in liniste la frustrarea crescanda a copilului, in lunile in care acesta invata sa stapaneasca lingura sau canita?
Esecul, urmat de o noua incercare
Imi amintesc ca am fost fascinata de perserverenta copiilor mei in timp ce invatau sa mearga. Micile cazaturi au fost inevitabile. Daca incercam sa-i protejez, plangeau de frustrare, nu de durere. Atat de mare era intensitatea dorintei lor. Se ridicau si porneau din nou la drum. In scurt timp au invatat sa se plieze din mijloc pentru a nu se mai lovi. Fiecarui esec ii urma o noua incercare. Si inca una. Si inca una.
In al doilea an de viata, copiii au dezvoltat deja asteptari legate de competenta lor. Ei vor aborda o situatie sau o sarcina noua cu entuziasm si incredere, atunci cand se asteapta sa reuseasca. Daca nu reusesc din prima, vor continua sa incerce. Reusita este scopul final.
In absenta unui echilibru sanatos intre incurajare si independenta, copilul ar putea invata despre el ca nu prea reuseste, va dezvolta asteptarea unui esec si va renunta usor. Copilul trebuie sa lupte pentru a-si dovedi propria competenta.
Ce este stima de sine?
Imaginea de sine a copilului este rezultatul experientelor trecute, a reusitelor sau esecurilor sale si poarta amprenta modului in care a fost tratat de ceilalti. Ea este o „lentila” prin care copilul priveste, interpreteaza si ajunge sa cunoasca realitatea.
Daca copilul nu are incredere in fortele proprii, el poate dezvolta un sentiment de inferioritate si poate deveni timid, retras, descurajat, neajutorat, anxios.
Copiii increzatori in fortele proprii sunt activi, orientati spre obtinerea de succese, optimisti si perseverenti.
Stima de sine este un bun predictor al succesului in viata si a fost definita in multe feluri. Unii autori vad stima de sine ca reprezentand o evaluare globala a propriei persoane. Altii spun ca ea este determinata de combinata dintre evaluarea propriei valori si abilitatile de a atinge scopurile dorite cu sentimentele rezultate din procesele de evaluare.
Cert este ca stima de sine nu este o evaluare la „rece” a propriei persoane, fiind o autoevaluare care se afla la confluenta dintre personalitatea reala a individului sau ceea ce el este, personalitatea ideala, reprezentand ceea ce individul doreste sa fie si personalitatea proiectata, adica ceea ce crede un individ ca gandesc altii despre el.
Riscurile unei stime de sine scazute sunt multiple:
- probleme emotionale: anxietate, depresie, iritabilitate
- probleme de comportament: agresivitate; scaderea performantelor etc.
Iata cateva recomandari pentru a incuraja o stima de sine pozitiva a copilului:
-
Frustrarea este o motivatie puternica pentru copil in timpul invatarii. Nu va precipitati sa-i sariti in ajutor atunci cand intalneste un obstacol si se supara. Lasati-l sa se descurce singur. In felul acesta va invata ca reusita ii apartine.
-
Nu interveniti prea devreme – pentru a-i arata cum sa faca, pentru a-l incuraja sa mai incerce sau pentru a-l lauda – i-ati reduce succesul la jumatate.
-
Fiti atenti sa nu coplesiti copilul cu sarcini care ii depasesc competentele si nivelul actual de dezvoltare. Daca o sarcina este cu mult prea dificila, puteti interveni pentru a o segmenta in pasi mai mici, realizabili, pentru a lasa copilul sa incerce, sa esueze si in final sa reuseasca. Va puteti da seama ca un copil este depasit de problema atunci cand mimica si postura corporala exprima ezitare, iritare, infrangere, inertie.
-
Nu presati copilul sa exceleze intr-un domeniu la o varsta foarte frageda. El ar putea face asta, insa performantele sale ar putea fi motivate de dorinta de a face pe plac altora si nu de propria sa curiozitate. El nu va dobandi sentimentul competentei personale.
-
Fiti atenti la criticile excesive. Copilul isi insuseste lucrurile pe care noi i le spunem si va dezvolta credinta de a fi bun sau rau in functie de aprecierea noastra. Imaginea de sine are calitatea de a se proiecta in viitor. Un copil cu o proasta imagine de sine va fi impiedicat sa-si proiecteze cu indrazneala sperantele.
-
Fiti atenti si la laude. Ele intaresc copilului constiinta propriilor succese. Insa prea multe laude pot deveni o forma de presiune si nu de incurajare.
Ingrid Schiffer, psihoterapeut
Specializare in psihoterapie ericksoniana, tehnici de relaxare si hipnoza clinica
Programari:
Telefon: 0728 042470
E-mail: schiffer.ingrid@portrait101.ro
Adresa: Calea Dorobantilor nr. 34, Timisoara
