Evenimente

# actrita cristina tudor #cristina tudor #interviu Acasa.ro #interviu #generatii mostenirea tacuta

INTERVIU ACASA.RO! Cristina Tudor, actrita si initiatoare a proiectului 'Generatii – Mosternirea tacuta': "Creativitatea nu vede ziduri si restrictii"

Ultimul an a fost unul provocator pentru lumea teatrului. Salile de spectacol au fost inchise luni de zile din cauza restrictiilor impuse de pandemie, insa acest lucru nu i-a impiedicat pe artisti sa spere la un viitor mai bun.

Cristina Tudor este unul dintre acesti artisti. Actrita si initiatoare a proiectului Generatii – Mostenirea tacuta, Cristina nu s-a lasat doborata de perioada de lock down ci a profitat pentru a pune la punct detaliile proiectului. Dupa cum spune chiar ea “creativitatea nu vede ziduri si restrictii”.

Si pentru ca am fost curiosi sa o cunoastem mai bine, sa aflam prin ce provocari a trecut in ultimul an, dar mai ales sa aflam detalii despre proiectul 'Generatii – Mosternirea tacuta', Acasa.ro a realizat un interviu in exclusivitate cu actrita Cristina Tudor.

Acasa.ro: Care a fost prima interactiune cu lumea teatrului? Care sunt cele mai frumoase amintiri din vremea in care erai doar un simplu spectator?

Cristina Tudor: Primele spectacole pe care le-am vazut au fost in copilarie. Ai mei ma duceau fara discernamant atat la spectacole de teatru pentru copii, cat si pentru adulti.  Spectacolul care m-a facut sa vreau sa urc pe scena a fost "Craii de Curte Veche" dupa textul cu acelasi nume al lui Mateiu Caragiale; un one-man show cu Alexandru Repan. L-am vazut in clasa a 8-a, cu o zi inainte de Evaluarea Nationala la romana. In noaptea aia nu am putut dormi. Am stat in gradina si m-am gandit la toate personajele si povestile pe care un singur om le-a adus in fata mea pe scena si am realizat ca asta vreau sa fac si eu. Examenul de a doua zi nu ma speria, pentru ca eu deja aveam alt scop.

Ca spectator fara vreo legatura cu domeniul, iubeam (inca iubesc) apropierea esentiala dintre oameni, ce are loc prin intermediul emotiilor. Cand empatizam cu ceva, dispar toate barierele dintre noi, singuratatea si teama ca nu suntem intelesi.

Acasa.ro: Acum ca te afli in mijlocul actiunii, ca sa zic asa, vezi cu alti ochi piesele de teatru la care participi doar ca spectator? Ai un ochi mai critic sau le privesti cu acelasi entuziasm ca inainte?

Cristina Tudor: Singura diferenta in receptarea spectacolelor tine de niste detalii tehnice. Pentru a-mi hrani propriul proces de creatie, am nevoie sa consum teatru, film si alte forme de manifestare artistica. Ma straduiesc sa dau la o parte ideile preconcepute atunci cand merg la un spectacol si sa-l preiau cu aceeasi curiozitate pe care o aveam in copilarie. Abia cand il analizez la final intervin mecanismele date de experienta mea in domeniu.

Acasa.ro:  Ai absolvit Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica “I.L. Caragiale” din Bucuresti apoi ai urmat masterul in domeniul Artelor Frumoase (Actorie) la Universitatea E15 (Essex) din Marea Britanie. Ce te-a facut sa revii in tara si sa nu urmezi actoria in Marea Britanie? Care sunt diferentele dintre actorie aici si acolo?

Cristina Tudor: Eu in momentul asta sunt cu un picior aici si cu unul in Marea Britanie. Si oriunde se ivesc ocazii de a lucra. Sunt nomada. Daca ma duc sa lucrez la un proiect intr-un loc, nu inseamna ca anulez posibilitatea de a lucra in alta parte. Pentru acest proiect am simtit nevoia sa ma apropii de radacini si sa lucrez cu o echipa din propria mea cultura, intrucat spectacolul este despre apartenenta. Planuim sa calatorim cu el, caci temele pe care le abordam sunt inerent umane, chiar daca ele se manifesta in spatiul romanesc. In Marea Britanie am avut preponderent proiecte de film in ultima perioada, data fiind situatia cu pandemia si teatrele inchise. Cel mai recent proiect de la Londra este un film numit Pretty Ugly, regizat de Corina Andrian si initiat de designerul vestimentar scotian Kirsten Gair. Acesta a fost proiectat la Melbourne, in Australia, iar in Bucuresti va putea fi vazut in cadrul festivalului international Bucharest International Dance Film Festival, in septembrie. Pentru lista completa a filmelor facute in ultimii doi ani, precum si a circuitului international in care au fost proiectate, urmariti Red-Cor si GoldenBoi Screendance, paginile de Instagram aferente activitatii artistice Corinei Andrian si ale proiectului de film la care colaborez si eu, fondat de ea si un grup minunat de artisti.

Diferentele pe care le-am observat inca din programul de master tin de tehnici, mentalitati, abordari ale unui proces care, la baza, este acelasi. Insa aceste diferente produc mutatii intregii experiente de a fi actor si de a avea acest stil de viata. Este o discutie stufoasa. As putea vorbi pana maine si inca un pic pe tema asta. Pe langa asta, eu am fost intr-un program international; aveam colegi si profesori veniti de pe toate meridianele, aducand cu ei bagajul aferent culturii lor. Impactul acestei experiente a fost masiv si ma simt privilegiata pentru fiecare lectie primita fie formal sau informal. Pot spune ca mi-a schimbat viata.

Acasa.ro: Ultimul an nu a fost unul tocmai bun pentru actorie. Ce te motiveaza sa mergi mai departe? Cum ai acceptat provocarea de a abandona scena timp de cateva luni, cat a fost totul inchis? 

Cristina Tudor: Nu am abandonat nimic. In primavara anului 2020 am lucrat in gradina copilariei mele la scenariul acestui spectacol si la alte scenarii a caror montari le pregatesc acum, am impletit masca traditionala pe care am folosit-o mai apoi in UK, pe platoul de filmare al filmului Anul Nou, care a fost selectat in festivaluri de film in Australia, Polonia si Romania; am luat parte la masterclass-uri de dans contemporan si actorie. A fost diferit, a fost frustrant, a fost emotionant. Am inteles mai mult decat oricand necesitatea artei de a oferi alinare in momente grele. Creativitatea nu vede ziduri si restrictii. Doar din cauza ca lumea pare inchisa, nu inseamna ca ideile mele isi pierd validitatea sau ca eu sunt mai putin vie. Arta este arta, fie ca se intampla la Royal Albert Hall, fie ca este pusa intr-o sura sau sub cerul gol.

Acasa.ro: Dupa pandemie ai pus in scena piesa Generatii - Mostenirea tacuta. Cum ti-a venit ideea de a combina teatrul cu dansul, muzica si povestile? De unde te-ai inspirat? 

Cristina Tudor: Spectacolul este inspirat din povesti auzite de la parintii, bunicii mei si alti membri ai familiei. A venit din nevoia mea de a cunoaste mai bine spatiul din care vin si de a fi alaturi de oameni. Ce am aflat m-a impresionat foarte tare si am realizat ca toti avem asemenea povesti ce merita descoperite. Experienta umana autentica a fost trecuta cu vederea in ultimul timp, simt eu. Dar simplitatea ei este spectaculoasa. Povestile noastre sunt valoroase; atunci cand le traim ne dau emotii si din aceasta perspectiva merita impartasite. Ele ne aduc impreuna intr-un mod firesc.  Teatrul, scrisul, dansul, povestile si muzica sunt mediile de expresie de care am fost inconjurata atat in formarea mea, cat si la lucru. Prin urmare mi s-a parut natural sa le folosesc pentru a spune povesti, asa cum ne folosim de toate simturile pentru a recepta lumea inconjuratoare. Am alaturi o echipa de artisti bine antrenati, cu abilitati variate, foarte expresivi si muncitori. Este o placere si o onoare sa lucrez cu ei. 

Acasa.ro: Ce provocari ai intampinat din momentul in care ti-a venit ideea de a realiza scenariul pentru piesa Generatii - Mostenirea tacuta si pana in prezent?

Cristina Tudor: Scenariul a fost scris timp de doi ani printre drumuri intre Londra, Vancouver si Bucuresti, planuri amanate din motiv de Covid, calatorii prin munti si momente de izolare in natura la cort. Acest proiect este co-finantat de Administratia Fondului Cultural National. Primul pas pentru mine si colegii din Asociatia Delazero, a fost sa-i convingem de necesitatea demersului nostru printr-o aplicatie inscrisa in sesiunea de finantare I/2021. Am inceput sa organizam activitatile din proiect inca din ianuarie, am facut cercetare, am adunat echipa artistica si de productie, am contactat potentiali parteneri institutionali (scoli, teatre, muzee, centre culturale si educationale - 17 au spus da) si partenerii media. Toate acestea au fost planificate avand in minte faptul ca lucram pe fundalul pandemiei si ca avem sansa de a realiza tot ce ne propunem daca lucram vara, si preponderent in spatii deschise. Odata ce am aflat ca am castigat concursul, am avut la dispozitie mai putin de trei saptamani pentru etapa de pre-productie. Cu cateva zile inainte sa incepem repetitiile am aflat ca regizorul nostru, Corina Andrian, nu va putea ajunge in tara la timp. Primele trei saptamani ne-a regizat prin zoom. Ea in Londra, noi in Teatrul Apropo din Bucuresti. Creativitatea nu cunoaste granite. Am lucrat cu si mai mare sete, increzatori ca ceea ce facem este frumos si necesar. Cand Corina a ajuns in sala, ne-am incredintat ca nu ne inselasem. Echipa se inchegase si lucrase cu bucurie in ciuda distantei, iar primele reprezentatii au avut loc cu casa inchisa, cu sesiuni de q&a in care publicul ne-a intampinat cu caldura si curiozitate. In cadrul unei reprezentatii in aer liber in fata a peste 150 de oameni, ne-au murit lavalierele. Am primit o recenzie excelenta in urma acelui eveniment. La ultima reprezentatie din Bucuresti a plouat. Publicul a ramas pana la final acoperit de saci menajeri si (razlet) de umbrele. La Giurgiu ne-a plouat rau brusc si cu fix cu o ora inainte de spectacol. Acum raspund la aceste intrebari din Babadag intre planificare logistica, necesar scenotehnic, diagrame de cazare, transport si gandul nastrusnic de a strecura o scalda in lac pe undeva prin program.

Acasa.ro: Cum au fost primite de public atelierele de scriere creativa? Oamenii au fost deschisi sau reticenti?

Cristina Tudor: Atat eu, cat si colegii mei, am fost placut surprinsi de bucuria cu care participantii si-au spus povestile in cadrul atelierelor. Niciunul nu a fost reticent la a povesti, dimpotriva; au participat cu entuziasm in fiecare etapa a atelierelor, de la incalzirile menite sa ne trezeasca pe toti in diminetile de dupa spectacol, pana la cele mai emotionante experiente impartasite noua.

Acasa.ro:  Care este cel mai placut moment din timpul atelierelor? Dar cel mai amuzant?

Cristina Tudor: Cel mai placut moment este acela cand intre noi si participanti se instaleaza o atmosfera confortabila prielnica unei comunicari libere. Atunci are loc un transfer de emotii si experiente in urma carora nu mai simtim ca suntem niste actori care tin un workshop, ci niste copii care au privilegiul de a auzi povesti de la oameni intelepti si generosi. Eu apreciez foarte tare atunci cand o persoana imi ofera timp sub orice forma. Faptul ca acesti tineri si adulti ce-i insotesc ne dau din timpul lor pentru a ne impartasi momente semnificative din viata lor, este nepretuit, ma onoreaza si ma umple de recunostinta.

Momente amuzante apar la tot pasul, atat la incalzire, cat si atunci cand povestim si scriem. Noua, celor din distributie, ne vine mereu sa glumim, sa nu ne luam prea tare in serios pe noi insine, ca atare umorul apare cu foarte multe ocazii. 

Acasa.ro:  Ce asteptari ai de la Generatii - Mostenirea tacuta? Ce ai imbunatati si cum vezi continuarea acestui spectacol dupa ultima reprezentatie din turneu?

Cristina Tudor: Vad acest proiect crescand si evoluand cu fiecare aparitie. Noi invatam foarte multe de la publicul nostru si din fiecare oras in care jucam. Dupa fiecare reprezentatie noi tinem sesiuni de intrebari si raspunsuri pentru a ne da seama la cald de impactul proiectului nostru. Dupa fiecare serie de ateliere, participantii completeaza chestionare prin care ne comunica modul in care i-a schimbat interactiunea cu noi. Noi discutam dupa ce primim acest feedback si ne evaluam constant performanta. Dupa turneu ne vad calatorind in continuare prin festivaluri, in stagiunea unui teatru-gazda, in vizita la romanii din strainatate si in contexte in care acest spectacol sa ajunga la cat mai multi oameni. Avand in vedere numarul ridicat al participantilor la spectacolul de aseara si la atelierul de azi, si entuziasmul cu care ne-au primit, sunt increzatoare ca acest proiect este relevant, necesar si binevenit.

Acasa.ro:  Ce planuri de viitor ai? Lucrezi deja la un nou proiect? Cu ce ne vei incanta in viitor?

Cristina Tudor: In septembrie voi fi in Timisoara unde voi performa in cadrul proiectului DansNomad, initiat de coregraful Beatrice Tudor. Am in pregatire un scenariu de teatru si un film a carui productie incepe in toamna. In rest, ne auzim curand cu urmatoarele reprezentatii ale spectacolului Generatii - Mostenirea Tacuta, dupa turneu.

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din evenimente

Cauta-ti perechea