Desi pierderea unei persoane dragi este deseori asociata cu cele cinci etape ale durerii, procesul emotional al unui divort poate fi la fel de complex si devastator.
Psihologii sustin ca aceasta separare reprezinta, de fapt, moartea unei relatii si poate declansa un ciclu de durere asemanator cu cel al doliului.
Negarea: Refuzul realitatii
Primul pas in procesul de vindecare este adesea negarea. Multi oameni refuza sa accepte ca relatia lor s-a incheiat, pastrand speranta ca lucrurile se pot schimba. Aceasta etapa poate incepe chiar in timpul casatoriei, cand problemele devin evidente, dar sunt ignorate.
Negarea functioneaza ca un mecanism de protectie, reducand impactul emotional al situatiei. Persoanele aflate in aceasta etapa pot respinge ideea ca partenerul lor vrea sa plece sau pot considera ca infidelitatea sau lipsa de implicare a celuilalt sunt doar probleme trecatoare. Cu toate acestea, negarea prelungita poate impiedica progresul emotional si acceptarea adevarului.
Furia: Resentimentele ies la suprafata
Dupa ce negarea incepe sa dispara, furia devine o emotie predominanta. Aceasta etapa este marcata de resentimente puternice, care pot fi directionate atat catre fostul partener, cat si catre alte persoane sau circumstante.
De exemplu, cineva ar putea fi furios pe partener pentru ca a inselat, pe seful acestuia pentru ca l-a tinut prea mult la serviciu sau chiar pe sine insusi pentru ca nu a vazut semnele prevestitoare. Furia poate fi, de asemenea, alimentata de problemele legate de custodia copiilor, sprijinul financiar sau comportamentele considerate iresponsabile ale fostului partener.
Psihologii sustin ca furia este o reactie normala si necesara, dar trebuie gestionata cu grija pentru a nu afecta relatiile viitoare sau sanatatea mentala.
Negocierea: Gandurile de tip „Daca as fi...”
Etapa negocierii implica dorinta de a schimba trecutul. Persoanele aflate in aceasta etapa isi pun intrebari precum „Daca as fi facut mai mult?”, „Ce-ar fi fost daca i-as fi propus terapie de cuplu?” sau „Cum ar fi fost daca as fi observat semnele mai devreme?”.
In plus, negocierea poate include ganduri de razbunare sau dorinta ca fostul partener sa treaca prin aceeasi suferinta. Aceasta etapa este o incercare de a rationaliza situatia si de a gasi o explicatie sau o solutie, chiar daca realitatea nu poate fi schimbata.
Depresia: Caderea in tristete profunda
Depresia este etapa in care tristetea si pierderea devin coplesitoare. In aceasta faza, oamenii pot experimenta tulburari de somn, apetit scazut si o lipsa generala de energie. Este comun ca persoanele divortate sa planga pentru ceea ce au pierdut – fie ca este vorba despre promisiunile incalcate, despre copiii care sufera, fie despre viitorul pe care l-au visat impreuna.
Aceasta etapa poate fi agravata de schimbari drastice, precum mutarea din casa, pierderea stabilitatii financiare sau necesitatea de a incepe o viata noua de la zero. Psihologii subliniaza ca depresia este o parte normala a procesului, dar daca persista prea mult, ar putea necesita interventia unui specialist.
Acceptarea: Pasul catre un nou inceput
Ultima etapa, acceptarea, marcheaza inceputul vindecarii. In acest punct, persoana accepta ca relatia s-a incheiat si incepe sa isi reconstruiasca viata. Desi pot exista inca momente de furie sau tristete, acestea devin mai rare si mai putin intense.
Acceptarea inseamna sa renunti la trecut si sa privesti viitorul cu incredere. Pentru cei cu copii, aceasta etapa implica invatarea co-parentingului si crearea unui mediu stabil pentru cei mici. Este o faza de redefinire a identitatii si de descoperire a noilor oportunitati.
Timpul vindeca, dar ritmul este diferit pentru fiecare
Psihologii avertizeaza ca procesul de vindecare nu are un timp standard. Unele persoane se recupereaza mai repede, in timp ce altele au nevoie de ani intregi pentru a depasi complet durerea. Factorii care influenteaza durata includ fericirea din timpul casatoriei, cine a initiat divortul si sprijinul emotional primit de la cei din jur.
Desi dureros, divortul poate fi un catalizator pentru dezvoltare personala si pentru construirea unui viitor mai bun. Cum spun psihologii, fundatia unui individ ramane intacta, iar pe aceasta fundatie se poate construi o viata noua, mai puternica.
