„Ce inseamna mancatul emotional?
Relatia cu mancarea tradeaza sensibilitatea sufletului nostru. Cu cat suntem mai fragili, mai empatici, mai timizi, mai nesiguri cu atat vom manca mai mult, ca si cum mancarea n-ar proteja de agresivitatea celor din jur. Persoanele lipsite de emotii, dure, dominatoare si cu multa incredere in propria persoana vor avea o relatie rece si distanta cu mancarea. Ei nu isi propun sa simta, nu-si permit sa aiba slabiciuni, motiv pentru care isi vor controla cu forta si ratiune tot comportamentul alimentar.
Mai greu este pentru cei hiperempatici, neadaptati, imaturi din punct de vedere emotional, care nu stiu nici ce vor, nici cum sa ceara… Si in aceasta confuzie de senzatii si nevoi devin introvertiti, se izoleaza si mananca. Daca cineva i-ar intreba de ce mananca, n-ar avea un raspuns. Pentru ca nu este vorba de o foame a corpului, ci de o foame a sufletului care vrea sa traiasca, dar nu stie cum… E un fel de frica de a simti si cand simti prea mult ai tendinta sa acoperi totul cu mancare, asa pare ca esti in siguranta.
Daca nu reusim sa evoluam din punct de vedere emotional, daca nu ajungem sa ne cunoastem trairile si sa le acceptam, daca ne e frica sa ne satisfacem placerile, atunci o sa mancam! Si o sa ni se para ca avem o problema cu mancarea, cand de fapt problema e ca nu stim mai nimic despre fiinta noastra si o indopam cu mancare ca sa taca, sa stea cuminte.
Mancatul emotional nu ascunde o lipsa de vointa, ci o lipsa de iubire. Este dovada ca suntem nesatisfacuti, ca nu primim suficienta atentie si afectiune, ca suntem nefericiti, singuri si tristi. Si ca si cum asta nu ar fi de ajuns ne mai si invinovatim ca nu dam dovada de tarie de caracter si vointa ca sa rezistam ispitelor alimentare. Cand de fapt mancarea este singura alinare pe care acest corp “rau iubit” o mai primeste!
Din relatia cu mancarea putem spune cat suntem de satisfacuti si impacati la capitolul emotional. Cu cat avem mai putine surse de placere, entuziasm si bucurie in viata noastra, cu atat o sa avem nevoie sa compensam mai tare/mai mult prin mancare. De cate ori va dati seama ca mancati fara sa va fie foame, intrebati-va ce va lipseste, ce v-ati dori cu adevarat? Chiar daca de multe ori nu stiti sa raspundeti la intrebare sau nu puteti sa va satisfaceti acele nevoi, simplu fapt ca recunoasteti ca nu mancarea era solutia, este primul pas spre impacarea cu sine.
Cu cat va ignorati mai mult corpul si sufletul, cu atat dezechilibrul si suferinta lor se adanceste. Iar cura de slabire nu rezolva problema, ci o agraveaza. Acceptarea este cuvantul cheie prin care poate fi oprit abuzul. Sa acceptam ca suntem mai putin puternici decat ne-am dori, ca avem nevoi care trebuie satisfacute si ca da, asa imperfecti cum suntem, avem dreptul sa traim si sa fim iubiti!”, a scris Mihaela Bilic pe Instagram.
